ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 953/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș în data de 27.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fosta A. V. A.S.) a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata următoarelor sume:

- suma de 1.094.880,84 RON, reprezentând dividendele cuvenite AAAS aferente exercițiilor financiare ale anilor 2016, 2017, 2018, 2019 și 2020, din care: 326.973,43 RON pentru anul 2016; 197.677,00 RON pentru anul 2017; 96.276,41 RON pentru anul 2018; 199.664,00 RON pentru anul 2019; 274.290,00 RON pentru anul 2020;

- suma de 135.338,00 RON, reprezentând dobânzile penalizatoare calculate la data de 30.09.2021, pentru neplata la termen a dividendelor, precum și plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrala/efectiva a dividendelor, respectiv: 77.626,92 RON pentru anul 2016; 36.027,74 RON pentru anul 2017; 11.013,97 RON pentru anul 2018; 10.629,93 RON pentru anul 2019; 39,44 RON pentru anul 2020.

În drept, cererea introductivă este întemeiată pe dispozițiile art. 192 și urm. C. proc. civ., art. 1489 C. civ., ale Legii nr. 31/1990 republicată și modificată, O.U.G. nr. 51/1998, precum și toate celelalte prevederi legale la care s-a făcut referire în cuprinsul ei.

Prin sentința civilă nr. 123/08.03.2022, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2021, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocate de pârâtă și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâta A. S.A.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel apelanta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând, în principal, în condițiile art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de dividende și dobânzi penalizatoare pentru exercițiile financiare ale anilor 2016, 2017, 2018, 2019 și 2020, așa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum și plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală.

Prin decizia civilă nr. 432/A din 6 iulie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-AAAS împotriva sentinței civile nr. 123/08.03.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu pârâta-intimată A. S.A., având ca obiect pretenții; a anulat în parte sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.

Împotriva acestei decizii, pârâta A. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea în totalitate a hotărârii recurate și, în principal, în rejudecare, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii nr. 123/2022 pronunțate de Tribunalul Timiș, iar în subsidiar, trimiterea spre rejudecare instanței de apel.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că dispozițiile încălcate de către instanța de apel sunt cele prevăzute de art. 478 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a menționat faptul că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea sa la plata către aceasta a dividendelor împreună cu dobânzi penalizatoare.

Totodată, a arătat că, întrucât nu poate solicita plata unei sume de bani din moment ce legea o interzice, reclamanta a încercat, în mod inadmisibil, pe calea apelului, schimbarea temeiului de drept al acțiunii. Astfel, reclamanta a precizat că nu solicită efectuarea plății sau efectuarea altei operațiuni de natură a diminua bunurile indisponibilizate cât timp sunt instituite popririle.

Solicită instanței de recurs să constate că, deși acțiunea este una în pretenții, de obligare a pârâtei la plata unei sume de bani, pârâta a încercat prin cererea de apel să schimbe de temeiul de drept și să inducă instanței de judecată că de fapt aceasta nu dorește obligarea pârâtei la plată, ci doar o constatare/conservare a dreptului acesteia, aspect cu totul inadmisibil, raportat la art. 478 C. proc. civ.

Astfel, susține că intimata-reclamantă tinde de fapt la a modifica obiectul cererii introductive, încercând să inducă faptul că aceasta nu ar solicita obligația la plată (deși solicitarea inițială este evidentă), ci o eventuală conservare a dreptului său.

Raportat la dispozițiile art. 478 C. proc. civ., care prevăd limitele apelului, respectiv faptul că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, arată că în mod greșit instanța de apel nu a dat eficiență acestor dispoziții legale și nu a admis excepția inadmibilității.

Optica instanței de apel în sensul că pretențiile reclamantei sunt formulate în sensul recunoașterii existenței dreptului de acordare a dividendelor, implicit în sensul recunoașterii existenței raportului juridic dintre părți, este total greșită, aceasta reprezentând o interpretare nepermisă a obiectului cauzei, atât timp cât prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea la plată.

Prin apel, reclamanta și-a modificat cererea, de fapt solicitând recunoașterea creanței sale, emiterea unui titlu executoriu prin care să îi fie recunoscută creanța, să nu fie obligată pârâta la plată, ci doar în măsura în care s-ar ridica popririle și s-ar finaliza executarea silită. Practic, se solicită recunoașterea unei creanțe printr-o hotărâre judecătorească, care să nu oblige la o plată imediată, ci sub o serie de condiții. Or, aceste aspecte nu sunt permise și nici nu au fost solicitate în fața primei instanțe de judecată.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă susține că o altă normă de drept procedural care a fost încălcată de instanța de apel este aceea prevăzută de art. 784 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite. De la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile Indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel."

Deși instanța de judecată care a judecat cererea de apel a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare, aceasta s-a pronunțat totodată și pe fondul cauzei. Potrivit acestei instanțe, prima instanță de judecată putea să admită acțiunea reclamantei, întrucât dispozițiile legale care reglementează poprirea nu sunt aplicabile în speță, reclamanta solicitând recunoașterea drepturilor sale.

Susține că în mod corect prima instanța de judecată a respins ca neîntemeiată solicitarea AAAS de obligare a recurentei-pârâte la plata dividendelor, având în vedere faptul că plata solicitată a fi autorizată de către instanța de judecată este una nelegală, recurenta neputând să o efectueze cât timp dividendele care s-ar cuveni Statului Român sunt poprite.

O eventuală autorizare a plății de către instanța de judecată ar contraveni dispozițiilor legale, în speță - art. 784 alin. (1) C. proc. civ.. Potrivit acestor dispoziții legale, din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite. Mai mult, legiuitorul prevede faptul că, " de la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate." Or, având în vedere faptul că AAAS face obiectul mai multor proceduri de executare silită, în cadrul cărora s-au înființat popriri asupra veniturilor, nu se poate efectua nicio plată, nici măcar autorizată de instanța de judecată.

Cu toate acestea, instanța de apel, chiar dacă susține contrariul, a autorizat această plată, încălcând dispozițiile legale anterior menționate.

Recurenta-pârâtă a invocat și motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu referire la acest motiv de casare, arată că din hotărârea recurată rezultă faptul că instanța de judecată a autorizat efectuarea plății către intimata-reclamantă, în baza art. 67 și art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, considerând ca nefiind aplicabile dispozițiile art. 784 C. proc. civ.

Conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend.

De asemenea, conform 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință.

Susține că instanța de apel a aplicat greșit aceste dispoziții legale, considerând că în baza acestora ar putea autoriza efectuarea plății dividendelor.

Consideră că dispozițiile legale prevăzute de art. 784 C. proc. civ. sunt imperative în sensul că de la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. Ca atare, deși aceste dispoziții invocate de către instanță reglementează dreptul la dividende, acestea nu își găsesc aplicabilitatea cât timp s-a înființat o poprire asupra acestora.

Raportat la motivele anterior indicate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.

Intimata-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., criticile concrete de nelegalitate vizând încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. și art. 784 alin. (1) C. proc. civ. și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 67 și art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata unor sume cu titlu de dividende și dobânzi penalizatoare pentru exercițiile financiare ale anilor 2016, 2017, 2018, 2019 și 2020, precum și plata dobânzilor până la achitarea integrală a acestora.

Prin decizia atacată a fost admis apelul declarat de intimata-reclamantă și anulată în parte hotărârea apelată, aceasta fiind menținută doar în ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că prima instanță a respins cererea reclamantei, fără a analiza pe fond pretențiile acesteia, prin raportare la motivele de fapt și temeiurile de drept invocate și la apărările pârâtei, iar analiza acestora direct în calea de atac ar fi de natură să încalce principiile contradictorialității și asigurării dreptului la apărare.

Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a schimbat sau adăugat nimic față de cererea introdusă la fond, iar pretențiile sunt formulate în sensul recunoașterii existenței dreptului de acordare a dividendelor și, implicit, în sensul recunoașterii existentei raportului juridic dintre aceasta și intimată, aspecte ce se impun a fi tranșate pe fond, modalitate de soluționare a litigiului care este independentă de executarea popririi derulată în cadrul dosarelor de executare silită.

Se constată că reclamanta a solicitat plata dividendelor, iar în ipoteza în care acestea sunt poprite în dosare execuționale, a solicitat dovada plății sumelor în considerarea calității de terț poprit, motiv pentru care susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora intimata-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a modificat prin apel cadrul procesual în sensul schimbării obiectului cererii, nu pot fi reținute.

În acest context, critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este nefondată.

În mod corect instanța de apel a reținut că, "apelanta-reclamantă își menține pretențiile formulate în primă instanță, de obligare a intimatei la plata unor sume de bani reprezentând dividendele cuvenite apelantei aferente exercițiilor financiare ale anilor 2016, 2017, 2018, 2019 și 2020, susținerile acesteia, prin care arată că "noi nu solicităm efectuarea acestei plăți, ci pronunțarea unei hotărâri judecătorești de conservare a dreptului nostru ce derivă din calitatea de acționar" având scopul de a convinge instanța de necesitatea obținerii unui titlu executoriu față de intimată și nu echivalează cu modificarea obiectului cererii în calea de atac, prin transformarea acțiunii în realizare într-o acțiune în constatare, cum eronat susține pârâta intimată, ci caută doar să convingă instanța de apel că motivul care a stat la baza pronunțării hotărârii apelate nu este unul întemeiat. Însă, pertinența argumentelor invocate de reclamantă ține de temeinicia apelului, și nu de admisibilitatea acestuia, așa încât excepția apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă."

Contrar celor susținute de recurentă, înființarea popririi asupra sumelor datorate de către pârâtă reclamantei AAAS cu alt titlu nu împietează asupra dreptului intimatei-reclamante la obținerea unui titlu executoriu asupra sumelor reprezentând dividende și dobânzi, care i s-ar cuveni în considerarea calității reclamantei AAAS de acționar la societatea pârâtă.

Prin urmare, acțiunea reclamantei AAAS este una în realizare având ca obiect plata dividendelor și a dobânzilor aferente acestora, ceea ce presupune obligarea pârâtei la efectuarea prestației și pronunțarea unei hotărâri aptă a fi pusă în executare silită față de pârâtă.

Criticile recurentei-pârâte privind interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 784 alin. (1) C. proc. civ. sunt nefondate.

Conform art. 784 alin. (1) C. proc. civ.:

"Din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite. De la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel".

Pornind de la cadrul legal al art. 784 C. proc. civ. ce vizează efectele înființării popririi, în mod corect instanța de apel a reținut că:

"o eventuală recunoaștere a pretențiilor apelantei nu ar echivala cu autorizarea de către instanța de judecată a plății acestora direct și necondiționat reclamantei, deoarece, în faza executării silite, intimata, în calitate de terț poprit poate opune reclamantei tocmai prevederile legale de care se prevalează în prezentul litigiu, respectiv dispozițiile art. 784 C. proc. civ.."

Conferirea calității de terț poprit recurentei-pârâte conduce la stabilirea în sarcina acesteia a obligațiilor prevăzute de art. 784 alin. (1) și 787 C. proc. civ., respectiv cea de a consemna sumele de bani sau, după caz, de a indisponibiliza bunurile mobile incorporale sau de a plăti sumele datorate creditorului, în limita creanței sale, fără însă a nega dreptul intimatei-reclamante, în calitate de creditor în raportul cu terțul poprit, de a se adresa instanței pentru a obține o recunoaștere a drepturilor sale ce decurg din prevederile Legii nr. 31/1990, mai ales că recurenta-pârâtă se opune recunoașterii acestor drepturi.

În mod legal, instanța de apel a reținut că, "pretențiile concrete deduse judecății de către apelantă vizează recunoașterea dreptului său de a încasa dividende de la societatea pârâtă și implicit a existenței unui raport juridic între aceasta și pârâtă, fiind evident că intimata nu a recunoscut pretențiile apelantei câtă vreme nu a dovedit că a consemnat vreo sumă de bani, în calitate de terț poprit al reclamantei, ca urmare a adreselor de înființare a popririi dispuse, în temeiul art. 622, art. 780 din C. proc. civ., asupra dividendelor datorate și care vor fi datorate de către societatea pârâtă, în calitate de terț poprit, debitorului -Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului."

Așa fiind, instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 784 C. proc. civ., prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății, în speță fiind supusă analizei o cerere prin care se urmărește obținerea unui titlu executoriu pentru sume datorate către AAAS.

Nefondată este și critica întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 67 și art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

În mod corect curtea de apel a apreciat că, raportat la poziția procesuală a pârâtei, reclamanta este îndreptățită să se adreseze instanței în vederea obținerii unui titlu executoriu cu privire la creanțele pretinse, măsurile de înființare a popririi, în temeiul art. 622, art. 780 din C. proc. civ., asupra dividendelor datorate și care vor fi datorate de către societatea pârâtă, în calitate de terț poprit, debitorului-Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, nefiind înlăturată posibilitatea conferită reclamantei de prevederile art. 67 și 123 alin. (3) din Legea 31/1990 de a solicita recunoașterea dreptului acesteia la plata dividendelor cuvenite în calitate de administrator al acțiunilor pe care Statul Român le deține în cadrul societății pârâte.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 432/A din 6 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2023.