ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 278/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 martie 2020 pe rolul Tribunalului Timiș, sub număr de dosar x/2020, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata următoarelor sume de bani:

Pentru exercițiul financiar al anului 2016:

- 1.012.228,00 RON, dividende cuvenite A.A.A.S. si neachitate;

- 152.076,83 RON dobânzi penalizatoare calculate asupra întregii sume datorate cu titlu de dividende către A.A.A.S., începând cu data de 25.10.2017 până la 01.03.2020, și plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor;

Pentru exercițiul financiar al anului 2017:

- 506.605,00 tei dividende cuvenite A.A.A.S. și neachitate;

- 48.632,00 RON dobânzi penalizatoare calculate asupra întregii sume datorate cu titlu de dividende către A.A.A.S., începând cu data de 10.09.2018 până la 01.03.2020, și plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor;

Pentru exercițiul financiar al anului 2018:

- 44.357,00 RON dividende cuvenite A.A.A.S. și neachitate;

- 853,19 RON dobânzi penalizatoare calculate asupra întregii sume datorate cu titlu de dividende către A.A.A.S., începând cu data de 14.11.2019 până la 01.03.2020, și plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor.

Prin sentința civilă nr. 590 din 29 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă în apărare, și cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S., solicitând, în principal, anularea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de dividende și dobânzi penalizatoare pentru exercițiile financiare ale anilor 2016, 2017 și 2018, așa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum și plata dobânzilor, în continuare, până la achitarea integrală a debitelor.

Pârâta A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, în principal, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a inadmisibilității căii de atac, iar, pe fond, ca neîntemeiat.

Prin decizia civilă nr. 315/A din 8 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 590 din 29 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect pretenții.

În termen legal, reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 315/A din 8 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, și obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de dividende și dobânzi penalizatoare pentru exercițiile financiare ale anilor 2016, 2017 și 2018, așa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum și plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5. 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare instituit de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține, în esență, că instanța de apel a încălcat și a aplicat greșit dispozițiile art. 784 alin. (1) C. proc. civ., precum și prevederile Legii nr. 31/1990 privind dreptul acționarului - Statul Român prin AAAS de a obține dividendele care îi revin în calitatea sa de acționar la A. S.A., conform art. 67 alin. (2) din lege.

În opinia recurentei-reclamante, în mod nelegal instanța de apel a respins apelul declarat de AAAS ca fiind nefondat și a respins acțiunea AAAS privind pronunțarea unei hotărâri judecătorești de obligare la plata a A. S.A. a sumelor cu titlu de dividende și dobânzi penalizatoare pentru exercițiile financiare ale anilor 2016, 2017 și 2018, așa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum și plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală, încălcând dispozițiile art. 784 alin. (1) C. proc. civ.

Invocarea de către instanță, mai susține recurenta, a dispozițiilor art. 784 alin. (1) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 784 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că înființarea popririlor de către creditorii AAAS ar întrerupe termenul de prescripție al AAAS în calitatea sa de creditor cu privire la dreptul material la acțiune împotriva A. S.A., este una nesusținută de dispozițiile legale și are ca efect prejudicierea Statului Român prin imposibilitatea de obținere a unui titlu executoriu căruia, ulterior, ar putea fi opuse actele de executare efectuate de către creditorii AAAS cu privire la sumele pe care le datorează A. S.A., în calitate de debitor față de AAAS.

În aceste condiții, recurenta-reclamantă apreciază că, în lipsa unui titlu executoriu prin care măcar să fie recunoscută suma datorată AAAS cu titlu de dividende, va interveni prescripția extinctivă, iar societatea intimată nu va avea niciun interes să facă vreun efort de a achita sumele solicitate de AAAS.

Precizează că la acest moment, AAAS urmărește obținerea unui titlu executoriu, debitorul având posibilitatea de a efectua ulterior o plată de bunăvoie sau de a transmite înscrisuri doveditoare privind plata debitului datorat AAAS către un creditor al Autorității, în aceste ipoteze, neimpunându-se demararea unei executări silite.

Solicită instanței de recurs să constate că ambele instanțe se află în confuzie cu privire la aria de aplicare a dispozițiilor art. 784 C. proc. civ. raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.

Un aspect esențial în urmărirea firului logic al argumentației recurentei are în vedere faptul că executarea silită, declanșată în dosarele execuționale instrumentate de executorii judecătorești, ce au fost menționați, nu se rezumă la popririle în discuție, popririle fiind dispuse și cu privire la alți terți popriți.

Nu poate fi încălcat dreptul AAAS la plata dividendelor, cu motivarea că sunt instituie popririle, sume ce i se cuvin, deoarece recurenta este îndreptățită la obținerea unui titlu executoriu, conform dispozițiilor legale invocate prin cererea de chemare în judecată.

Respectarea popririlor (respectiv, neefectuarea de către intimata-pârâtă, în calitate de terț poprit, de plăți sau alte operațiuni) nu prezintă nicio relevanță în prezenta speță, întrucât, recurenta-reclamantă AAAS nu solicită efectuarea acestei plăți, ci pronunțarea unei hotărâri judecătorești de conservare a dreptului său ce derivă din calitatea de acționar.

Solicită, totodată, instanței de recurs să constate că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 31/1990 și art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997.

Menționează că potrivit legii societăților comerciale, dreptul la dividende este un drept fundamental al acționarului unei societăți comerciale, scopul fiind realizarea de beneficii ce urmează a fi împărțite acționarilor.

Dreptul la plata dividendelor decurge din calitatea de acționar a A.A.A.S., calitate conferită de Legea nr. 31/1990 și O.U.G. nr. 88/1997 (art. 43) privind privatizarea societăților comerciale, modificată prin Legea nr. 99/1999, care a abrogat și a înlocuit Legea nr. 58/1991, precum și de prevederile O.U.G. nr. 23/2004 aprobată prin Legea nr. 360/2004.

Astfel, conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dividendele se plătesc asociaților/acționarilor proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat.

Conform art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, acționarii îndreptățiți să încaseze dividendele sunt cei înscrisi în evidentele societății la data de referință stabilită de Adunarea Generală a Acționarilor sau cei înregistrati în registrul independent privat al acționarilor.

Cuantumul și distribuirea dividendelor către acționarii societății se stabilesc de Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor, odată cu aprobarea bilanțului contabil (art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, precizează că acesta se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 si art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și constă în faptul că, ambele instanțe au încălcat și au aplicat greșit prevederile Legii nr. 31/1990 privind calculul cuantumului dividendelor în raport de ceea ce s-a stabilit în AGOA pentru cele trei exerciții financiare ale anilor 2016, 2017 și 2018, obligatorii pentru toți acționarii societății A. S.A., inclusiv AAAS.

Totodată, solicită instanței de recurs, să constate faptul că acțiunea a fost formulată pentru sumele rezultate din Hotărârile AGA, în care s-a decis aprobarea situațiilor financiare și a contului de profit și pierdere, precum și repartizarea dividendelor, și acestea sunt sumele datorate de către A. S.A. pentru anii 2016, 2017 și 2018 (și nu cele la care face referire instanța de fond la pag. 11 și 12 din sentință), respectiv acțiunea în instanță a fost formulată pentru suma de 1.563.190,00 RON - dividende corespunzătoare exercițiilor financiare 2016, 2017 și 2018 și pentru suma de 201.562,02 RON dobânzi penalizatoare, calculate până la data de 01.03.2020, la care se adaugă dobânzi calculate în continuare până la achitarea debitului principal.

Totodată, în opinia recurentei, prin hotărârea instanței de apel au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Consideră ca fiind nelegală și motivarea instanței de apel, deoarece dispozitivul nu reflectă decizia luată pe baza considerentelor.

Instanța de apel a interpretat greșit norme de procedură prevăzute de art. 461 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că AAAS ar fi formulat apelul doar împotriva considerentelor, deoarece, așa cum se poate constata, AAAS a formulat apelul împotriva hotărârii în întregul ei, aspect reținut de însăși instanța de apel, respectiv "AAAS este nemulțumită de hotărâre în întregul ei, solicitând reformarea integrală a acesteia".

Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei-reclamante. Pe fond, a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare și a apărărilor formulate de intimata-pârâtă.

Analizând cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, excepție invocată de intimata-pârâtă A. S.A. prin întâmpinare, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a o respinge, având în vedere că anumite susțineri pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, se constată că prima instanță a respins-o, ca neîntemeiată, motivat de faptul că față de prevederile art. 5 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 23/2004, art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 12 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 51/1998, A.A.A.S. are dreptul de a exercita toate drepturile prevăzute de lege ce decurg din calitatea de acționar/asociat a statului în cadrul unor societăți, deci inclusiv dreptul de a solicita plata dividendelor.

Întrucât nu s-a declarat apel și împotriva acestei soluții, statuările primei instanțe au intrat în puterea lucrului judecat, așa încât, contestarea direct în recurs a soluției primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei sau invocarea acestei excepții în această etapă procesuală, apare ca fiind inadmisibilă în virtutea principiului omisso medio prevăzut de art. 488 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care, excepția va fi respinsă în consecință.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate de recurenta-reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, constată că recursul este fondat pentru considerentele care urmează:

Criticile recurentei-reclamante privind interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 784 alin. (1) C. proc. civ. sunt fondate.

Conform art. 784 alin. (1) C. proc. civ.: "Din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite. De la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel".

Pornind de la cadrul legal al art. 784 C. proc. civ. ce vizează efectele înființării popririi, în mod greșit instanța de apel a reținut că: "date fiind popririle înființate asupra sumelor pe care pârâta le datorează reclamantei cu orice titlu – și care depășesc semnificativ valoarea pretențiilor ce formează obiect al acțiunii - pronunțarea unei hotărâri de obligare a pârâtei la plata lor nu este posibilă, întrucât i se opun dispozițiile art. 784 alin. (1) C. proc. civ..".

Este de necontestat că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata unor sume cu titlu de dividende și dobânzi penalizatoare pentru exercițiile financiare ale anilor 2016, 2017 și 2018, precum și plata dobânzilor până la achitarea integrală a acestora.

Prin urmare, acțiunea reclamantei AAAS este una în realizare având ca obiect plata dividendelor și a dobânzilor aferente acestora, ceea ce presupune obligarea pârâtei la efectuarea prestației și pronunțarea unei hotărâri aptă a fi pusă în executare silită față de pârâtă.

Contrar celor reținute de instanța de apel, înființarea popririi asupra sumelor datorate de către pârâtă reclamantei AAAS cu alt titlu nu împietează asupra dreptului recurentei-reclamante la obținerea unui titlu executoriu asupra sumelor reprezentând dividende și dobânzi, care i s-ar cuveni în considerarea calității reclamantei AAAS de acționar la societatea pârâtă.

Așa fiind, instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 784 C. proc. civ., fiind în eroare cu privire la aria de aplicare a acestor prevederi legale prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății, în speță fiind supusă analizei o cerere prin care se urmărește obținerea unui titlu executoriu pentru sume datorate către AAAS.

Conferirea calității de terț poprit societății intimate A. S.A., urmare a emiterii unor adrese de înființare a popririi de către executorii judecătorești în cadrul mai multor dosare de executare silită, conduce la stabilirea în sarcina acesteia a obligațiilor prevăzute de art. 784 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cea de a consemna sumele de bani sau, după caz, de a indisponibiliza bunurile mobile incorporale sau de a plăti sumele datorate creditorului, în limita creanței sale, fără însă a nega dreptul recurentei-reclamante AAAS, în calitate de creditor în raportul cu terțul poprit, de a obține o recunoaștere a drepturilor sale ce decurg din prevederile Legii nr. 31/1990.

Totodată, analiza deciziei recurate relevă că întregul raționament prezentat de instanța de apel a fost plasat pe o premisă eronată (indisponibilizarea unor sume ca efect al înființării popririi), în condițiile în care reclamanta AAAS a solicitat doar obținerea unei hotărâri judecătorești (titlu executoriu) în baza căreia pârâta să fie obligată la plata dividendelor, ceea ce atrage și incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cerința motivării unei hotărâri judecătorești este cuprinsă atât în norma internă de procedură [art. 425 alin. (2) C. proc. civ..], cât și în prevederile art. 6 parag. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului, ca o garanție a dreptului de a beneficia de un proces echitabil, ce include în substanța sa și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că se confirmă motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 315/A din 8 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

În raport de soluția pronunțată, restul criticilor formulate de către recurentă nu-și mai găsesc justificarea, urmând a fi analizate în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ca inadmisibilă.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva deciziei civile nr. 315/A din 8 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2022.