ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1618/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.05.2022, sub nr. x/2022, reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata a 83.928,00 RON suma totală datorată AAAS cu titlu de dividende aferente exercițiului financiar al anului 2019, cuvenite acționarului Statul Roman- prin AAAS, neachitate; 6.734,82 RON dobânzi penalizatoare calculate asupra întregii sume datorate cu titlu de dividende, pentru neplata dividendelor cuvenite acționarului Statul Roman- prin AAAS pentru exercițiul financiar al anului 2019, calculate începând cu data de 06.11.2020 până la data de 15.04.2022, conform modului de calcul anexat, și plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 03.06.2022, pârâta A. S.A. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepție, s-a invocat excepția lipsei calității active a reclamantei, raportat la faptul că proprietarul acțiunilor deținute la societatea subscrisei este Statul Român, iar nu A.A.A.S., calitate care rezultă din dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004, ale Legii nr. 137/2002 și O.U.G. nr. 88/1997.

Prin sentința civilă nr. 404/PI/14.07.2022 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 4.165 RON cu titlu de cheltuieli de judecată,

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. solicitând admiterea apelului în condițiile art. 480 alin. (3) teza a II-a, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, și obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de dividende și dobânzi penalizatoare pentru exercițiul financiar al anului 2019, așa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum și plata dobânzilor, în continuare, până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului cu schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 670/A din 14 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de către reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. împotriva sentinței civile nr. 404/PI/14.07.2022 pronunțate de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022 în contradictoriu cu intimata pârâtă A. S.A. A fost anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta A. S.A.

Recurenta invocă motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței de apel.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susține încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 478 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. arătând că a invocat excepția inadmisibilității apelului formulat, raportat la dispozițiile art. 478 alin. (1) C. proc. civ., respectiv la faptul că prin cererea de apel reclamanta nu a criticat motivul pentru care prima instanță a respins acțiunea, fiind de acord cu acesta, ci a modificat obiectul cerererii introductive, din acțiune în pretenții, de obligare la plata unor sume de bani, într-o eventuală acțiune în constatare.

În acest sens se arată că prin intermediul cererii de apel reclamanta se arată a fi de acord cu faptul că instanța de judecată nu poate dispune efectuarea unei plăți cât timp recurenta are interdicția legală, în calitate de terț poprit, de a achita dividendele, motivând în schimb, că, în realitate, dispozițiile art. 784 C. proc. civ. sunt inaplicabile întrucât, aceasta nu a solicitat prin cererea introductivă a se dispune obligarea subscrisei la plată, ci doar o conservare/recunoaștere a dreptului său.

În realitate, prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata dividendelor împreună cu dobânzi penalizatoare și, întrucât nu poate solicita plata unei sume de bani din moment ce legea o interzice, reclamanta a încercat, în mod inadmisibil, pe calea apelului, schimbarea temeiului de drept al acțiunii.

Raportat la dispozițiile art. 478 C. proc. civ., care prevăd limitele apelului, respectiv faptul că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, recurenta solicită se se constate ca în mod greșit instanța de apel nu a dat eficiență acestor dispoziții legale și nu a admis excepția inadmibilității.

Considerentele instanței de apel în sensul că pretențiile apelantei sunt formulate în sensul recunoașterii existenței dreptului de acordare a dividendelor, implicit în sensul recunoașterii existenței raportului juridic dintre părți, este total greșită, aceasta reprezentând o interpretare nepermisă a obiectului cauzei.

Practic, se solicită recunoașterea unei creanțe printr-o hotărâre judecătorească, care să nu oblige la o plată imediată, ci sub o serie de condiții. Or, aceste aspecte nu sunt permise și nici nu au fost solicitate în fața primei instanțe de judecată.

Recurenta arată că o altă normă de drept procedural care a fost încălcată este aceea prevăzută de art. 784 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, deși instanța de judecată care a judecat cererea de apel a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare, aceasta s-a pronunțat totodată și pe fondul cauzei. Potrivit acestei instanțe, prima instanță de judecată putea să admită acțiunea reclamantei, întrucât dispozițiile legale care reglementează poprirea nu sunt aplicabile în speță, reclamanta solicitând recunoașterea drepturilor sale.

În mod corect, susține recurenta, prima instanță de judecată a respins ca neîntemeiată solicitarea AAAS de obligare a subscrisei la plata dividendelor, având în vedere faptul că plata solicitată a fi autorizată de către instanța de judecată este una nelegală, recurenta neputând să o efectueze cât timp dividendele care s-ar cuveni Statului Român sunt poprite.

O eventuală autorizare a plății de către instanța de judecată ar contraveni dispozițiilor legale, în speță art. 784 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții legale, din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite.

Mai mult, legiuitorul prevede faptul că " de la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire terțul poprit nu va face nicio plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate." Or, având în vedere faptul că AAAS face obiectul mai multor proceduri de executare silită, în cadrul cărora s-au înființat popriri asupra veniturilor, nu se poate efectua nicio plată, nici măcar autorizată de instanța de judecată.

Cu toate acestea, instanța de apel, chiar dacă susține contrariul, a autorizat această plată, încălcând dispozițiile legale anterior menționate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8, C. proc. civ. se arată că instanța de judecată a autorizat efectuarea plății către intimata reclamantă, în baza art. 67 și 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, considerând ca nefiind aplicabile dispozițiile art. 784 C. proc. civ.

Conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend.

De asemenea, conform 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință.

Instanța de apel a aplicat greșit aceste dispoziții legale, considerând că în baza acestora ar putea autoriza efectuarea plății dividendelor.

Dispozițiile legale prevăzute de art. 784 C. proc. civ. sunt imperative în sensul că de la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. Ca atare, deși aceste dispoziții invocate de către instanță reglementează dreptul la dividende, acestea nu își găsesc aplicabilitatea cât timp s-a inființat o poprire asupra acestora.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din data de 22 iunie 2023, în conformitate cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce privește modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. de către instanța de apel și l-a reținut ca fondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată a fost admis apelul declarat de intimata-reclamantă și anulată în parte hotărârea apelată, aceasta fiind menținută doar în ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că prima instanță a respins cererea reclamantei, fără a analiza pe fond pretențiile acesteia, prin raportare la motivele de fapt și temeiurile de drept invocate și la apărările pârâtei, iar analiza acestora direct în calea de atac ar fi de natură să încalce principiile contradictorialității și asigurării dreptului la apărare.

Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă instanța de apel a reținut că reclamanta nu a schimbat sau adăugat nimic față de cererea introdusă la fond, iar pretențiile sunt formulate în sensul recunoașterii existenței dreptului de acordare a dividendelor și, implicit, în sensul recunoașterii existentei raportului juridic dintre aceasta și intimată, aspecte ce se impun a fi tranșate pe fond, modalitate de soluționare a litigiului care este independentă de executarea popririi derulată în cadrul dosarelor de executare silită.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.

Textul de lege evocat este aplicabil atunci când prima instanță a soluționat greșit procesul în urma unei excepții procesuale, ori s-a pronunțat asupra unei cereri complet diferite decât aceea pentru care a fost formulată acțiunea.

Ipoteza reținută de instanța de apel în aplicarea acestui articol este aceea că prima instanță a respins cererea reclamantei fără a analiza pe fond pretențiile acesteia, prin raportare la motivele de fapt și temeiurile de drept invocate și la apărările pârâtei.

Noțiunea de pronunțare asupra fondului reflectă situația în care prima instanță a statuat asupra existenței sau inexistenței drepturilor și obligațiilor care fac obiectul învestirii.

În cauză, prima instanță a analizat pe fond cererea cu care a fost învestită și a respins-o ca neîntemeiată reținând apărarea pârâtei potrivit căreia dobândirea calității de terț poprit, în urma emiterii adreselor de înființare a popririi, în temeiul art. 783 alin. (2) și (6) C. proc. civ. are ca efect interdicția acesteia de a plăti reclamantei sumele de bani pe care i le datorează reprezentând contravaloarea dividendelor, sumele de bani fiind indisponibilizate din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către pârâtă, conform art. 784 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, prima instanță a cercetat cauza pe fond ceea ce infirmă soluția instanței de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare având ca temei dispozițiile art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Contrar celor reținute prin decizia atacată, situația în care prima instanță a analizat toate capetele de cerere și a pronunțat o soluție de respingere a acțiunii, chiar și în cazul unei nemotivării în fapt sau în drept, nu atrage incidența dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.. Și aceasta deoarece prin decizia pronunțată în apel poate fi îndreptat orice viciu al motivării sentinței primei instanțe indiferent dacă se menține sau nu soluția primei instanțe, instanța de control judiciar fiind obligată să arate argumentele pentru care s-a pronunțat soluția în calea de atac și susținerile care au fost înlăturate, astfel încât să se evidențieze că instanța a examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției, iar nu să se rezume la a confirma formal concluziile primei instanțe.

O astfel de modalitate de judecată în căile de atac corespunde dispozițiilor par. 6 din CEDO, Curtea reținând în jurisprudența sa constantă faptul că o instanță superioară poate în anumite condiții să remedieze deficiențele procedurii în primă instanță și este ușor de conceput ca o astfel de instanță să înlocuiască decizia viciată cu propria decizie, cu condițiile ca această decizie să respecte garanțiile dreptului la un proces echitabil (Cauza Luka împotriva României).

Motivul de recurs, invocat din oficiu, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. are în vedere casarea hotărârii când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, acest motiv de recurs referindu-se la toate neregularitățile procedurale.

Încălcarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în lipsa întrunirii condițiilor legale, se constituie într-o neregularitate procedurală care atrage incidența motivului de casare invocat.

Față de considerentele reținute care impun casarea deciziei atacate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de recurs.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 670/A din 14 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 670/A din 14 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2023.