ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 935/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă la 28.03.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Coșula, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 675.448,47 RON, din care 251.096,23 RON reprezintă sumă împrumutată și a sumei de 424.352,24 RON, cu titlu de penalități de întârziere, precum și cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 31/07.06.2022, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 251.096,23 RON, reprezentând sumă împrumutată, a sumei de 424.352,24 RON, reprezentând penalități de întârziere și de 10.360 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, Comuna Coșula a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 275/17.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, aceeași parte a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

După prezentarea succintă a etapelor procesuale anterioare, autoarea căii de atac a criticat decizia recurată, susținând că instanța de apel nu a răspuns tuturor motivelor invocate și a încălcat dispozițiile art. 1.266 C. civ., privind regulile de interpretare a contractului. A afirmat că în contractul de împrumut există clauze ce se exclud reciproc, deoarece, pe de o parte, se prevede că împrumutul este cu titlu gratuit, iar pe de altă parte, se menționează plata unor penalități, care, calculate, depășesc suma împrumutată; astfel, prin ultimul alineat al contractului, s-a modificat complet natura împrumutului într-unul oneros, prin stabilirea, în caz de neachitare la scadență a sumei împrumutate, a unor penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere.

Recurenta a arătat că instanța de apel nu a avut în vedere caracterul gratuit al contractului, deși mențiunea clară din cuprinsul acestuia era evidentă.

A mai susținut că instanța de apel nu a interpretat contractul prin prisma art. 1.266 C. civ., întrucât în analiza voinței concordante a părților trebuia să aibă în vedere scopul contractului, ce privea interesele ambelor părți; împrumutul se acorda pentru că recurenta nu dispunea de partea de cofinanțare aferentă realizării obiectivului asumat, respectiv înființarea unui centru de zi pentru persoane vârstnice, existând riscul să piardă întreaga finanțare, situație în care intimata nu mai primea prețul lucrărilor de construire efectuate. Recurenta a mai arătat că, în temeiul contractului de împrumut, la 09.09.2021 intimata a virat în contul său suma de 251.096,23 RON, iar ziua următoare, i-a returnat această sumă, întrucât nu a fost de acord cu clauza contractuală privind penalitățile împovărătoare înscrise în contract, după ce părțile stabiliseră, de comun acord, că împrumutul este cu titlu gratuit; prin această restituire, recurenta a considerat stinse obligațiile din contractul de împrumut, care, ca atare, nu mai putea produce efecte.

Recurenta a susținut că, după ce i-a rambursat împrumutul intimatei, aceasta a realizat că exista pericolul nefinanțării și al neachitării facturilor în valoare de 951.704,54 RON, motiv pentru care i-a transferat din nou suma respectivă, înțelegând să o crediteze, în afara contractului de împrumut, cu fondurile necesare. Recurenta a afirmat că această sumă reprezintă contravaloarea unei facturi pe care intimata și-a plătit-o singură și care va fi gestionată în cadrul analizei contractului de execuție de lucrări, în care are calitate de constructor. Totodată, a arătat că intimata a efectuat acest transfer întrucât era răspunzătoare de corecția financiară de 25% aplicată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației la valoarea contractului de execuție de lucrări publice, în urma căreia Primăria Coșula a primit cu 251.096,23 RON mai puțin decât suma necesară achitării facturilor emise de intimată. Recurenta a menționat că, în situația în care nu putea achita factura în termen de 5 zile de la data primirii finanțării, trebuia să restituie toată suma din finanțare și ajungea în situația de a nu putea plăti debitul datorat intimatei; or, interesul celei din urmă de a-și asigura încasarea facturilor era ridicat, întrucât se afla într-o situație financiară dificilă.

Recurenta a mai arătat că toate aceste critici aduse sentinței primei instanțe nu au fost analizate de instanța de apel.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 01.02.2023, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 21.02.2023, recurenta-pârâtă a răspuns la întâmpinare.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu, în baza art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motivele de recurs de ordine publică prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., cu referire la considerentele expuse în decizia atacată asupra apărărilor pârâtei că a restituit suma împrumutată, întrucât nu a fost analizat complet ordinul de plată invocat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1)-(3) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", nulitatea "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488" și "(...) motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică".

Așadar, sancțiunea nulității va fi incidentă când recursul nu este motivat în termen sau criticile invocate nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., însă, chiar și în asemenea ipoteze, calea de atac nu va fi anulată dacă instanța de recurs invocă, din oficiu, motive de casare de ordine publică.

Cu alte cuvinte, invocarea din oficiu a unui motiv de casare de ordine publică reprezintă un impediment pentru a interveni nulitatea căii de atac.

În speță, critica recurentei, care aduce în dezbatere pretinsa nesocotire a art. 1.266 C. civ., din perspectiva faptului că în contract au fost prevăzute penalități de întârziere, deși s-a convenit caracterul gratuit al împrumutului, a fost invocată omisso medio, în condițiile în care acest aspect nu a fost dedus judecății și în etapele devolutive ale procesului; de aceea, văzând dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., ea nu poate fi primită.

Celelalte aspecte expuse de recurentă, care privesc motivele determinante ale semnării contractului, precum situația sa financiară dificilă, diversele raporturi juridice dintre părți și modalitatea de îndeplinire a obligațiilor reciproce, au natura unor critici de netemeinicie și indică atât nemulțumirea autoarei căii de atac față de examinarea probatoriului, cât și scopul acesteia de a obține o reinterpretare a stării de fapt, bazată pe o evaluare proprie a probelor, propusă spre validare instanței de recurs, dar ele nu reprezintă motive apte să ofere pârghiile unui control de legalitate, context în care Înalta Curte amintește recurentei că invocarea aplicării greșite ori încălcării unei norme de drept material în recurs presupune nu doar indicarea dispoziției legale, ci și reflectarea mecanismului său corect de aplicare și modul în care instanța de apel a înfrânt acest procedeu. De aceea, o nemulțumire legată de hotărârea recurată, de modul în care instanța de apel a statuat asupra temeiniciei acțiunii reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu poate fi analizată în recurs, cale extraordinară de atac în care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., se examinează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În aceste condiții, memoriul de recurs nu cuprinde, într-adevăr, nicio critică de nelegalitate care să poată fi primită, însă, în contextul invocării din oficiu a unor motive de casare de ordine publică, sancțiunea nulității căii extraordinare de atac nu poate fi aplicată, astfel încât excepția invocată de intimată urmează să fie respinsă.

Analizând decizia atacată, în cadrul controlului de legalitate, văzând și cele două motive de recurs invocate din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Subsumat acestor motive de nelegalitate, instanța de recurs subliniază că art. 22 alin. (2) C. proc. civ. reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului, stabilind că acesta "are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. (...)".

Totodată, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă "obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", iar neîndeplinirea exigențelor impuse de acest text atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art. 174 și urm. C. proc. civ., cu consecința casării ei și trimiterii cauzei spre o nouă judecată.

În speță, decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale evocate, instanța de prim control judiciar soluționând procesul fără a examina întreg materialul probator administrat ori susținerile apelantului cu privire la restituirea sumei împrumutate.

Astfel, prin motivele de apel, Comuna Coșula a criticat sentința primei instanțe, arătând că nu a fost corect interpretat contractul părților și nu s-au analizat nici circuitul sumei împrumutate, nici împrejurările în care banii au reintrat în contabilitatea reclamantei, în totalitate. A menționat că a primit suma de 251.096,23 RON la 09.10.2021, dar a restituit-o reclamantei a doua zi, la 10.09.2021, cu ordinul de plată nr. x, rambursând astfel împrumutul.

În considerentele deciziei recurate, instanța de apel a reținut că apelanta, deși a susținut restituirea sumei împrumutate în ziua imediat următoare celei în care a primit-o, nu a făcut dovada acestui fapt, iar din ordinul de plată multiplu electronic nr. 151, aflat la dosarul primei instanțe, rezultă că a efectuat mai multe plăți către intimată, însă toate în baza contractului de execuție de lucrări încheiat între părți, iar nu cu titlu de restituire împrumut.

Or, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat doar în parte probele administrate în cauză, întrucât, atașat ordinului de plată de la dosarul de fond, a fost depus un extras de cont cuprinzând operațiunile bancare efectuate de recurentă în ziua de 10.09.2021, care se regăsește la dosarul primei instanțe și care nu a fost analizat de instanța de apel. Or, instanța devolutivă de control judiciar avea obligația de a cerceta toate motivele de apel invocate de autoarea căii de atac și de a cerceta toate înscrisurile depuse la dosar de părți.

În aceste împrejurări, Înalta Curte observă că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ în aflarea adevărului, întrucât argumentele recurentei privind achitarea imediată a împrumutului nu au fost analizate corespunzător prin cercetarea întregului material probator administrat în cauză, iar înlăturarea acestei susțineri, în urma unei aprecieri incomplete și selective a actelor dosarului, nu poate fi temeiul unei hotărâri legale.

Totodată, raportat la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., reține că motivarea instanței de apel, pe baza analizei parțiale a probelor din dosar, nu respectă exigențele impuse de lege considerentelor unei hotărâri judecătorești, sub aspectul evocării motivelor pentru care s-au înlăturat argumentele pe care apelanta le-a adus în susținerea apelului formulat.

Considerentele expuse demonstrează că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., invocate din oficiu, sunt fondate, întrucât decizia recurată a fost dată cu încălcarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului și a cerințelor imperative privind cuprinsul hotărârii judecătorești, astfel că nu poate fi realizat un control real de legalitate în lipsa clarificării pe deplin a situației de fapt.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curtea urmează ca, în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza instanței de apel pentru o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Comuna Coșula, prin Primar, împotriva deciziei nr. 275/17.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2023.