ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 932/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra recursurilor și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 07.08.2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. și DD. au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună reîncadrarea lor și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON, începând cu 01.03.2016 și să oblige pârâții la plata, pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, să dispună actualizarea acestei sume cu indicele de inflație și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la cea a plății efective.

Prin sentința civilă nr. 2225/24.06.2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins, ca prescrisă, acțiunea reclamanților pentru perioada cuprinsă între 01.03.2016 și 30.06.2016, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la recalcularea indemnizațiilor reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, începând cu 01.07.2016 și până la acordarea în plată a acestui cuantum, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit acestei valori de referință sectorială și venitul efectiv plătit, drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la 06.08.2019, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă, de la 07.08.2019 până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București au declarat apel.

Prin încheierea din 11.03.2022, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul art. 242 C. proc. civ., suspendarea judecății apelului, iar prin decizia civilă nr. 5394/14.10.2022, a constatat perimarea lui.

La 20.10.2022 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București au declarat recurs împotriva încheierii din 11.03.2022 și a deciziei civile nr. 5394/14.10.2022, solicitând casarea lor și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecății.

Prin memoriul de recurs, autorii căii de atac au susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 242, 415 și 416 C. proc. civ., în temeiul cărora a dispus suspendarea judecății și, ulterior, a constatat perimarea apelului, întrucât și-au îndeplinit întocmai obligațiile stabilite în sarcina lor prin încheierea din 26.11.2021; în continuare, au detaliat modul în care au răspuns solicitărilor instanței, indicând înscrisurile care, în opinia lor, dovedesc îndeplinirea tuturor obligațiilor impuse judiciar. Totodată, au arătat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat repunerea pe rol a cauzei în termenul legal, respectiv la 16.08.2022.

În drept, au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat împotriva încheierii din 11.03.2022, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".

În speță, măsura suspendării judecății apelului și-a produs efectele până la 14.10.2022, când instanța de apel a constatat perimarea lui.

Așadar, în temeiul art. 414 alin. (2) C. proc. civ., recursul împotriva încheierii din 11.03.2022 putea fi formulat doar pe durata suspendării judecății; or, în cauză, el a fost declarat la 20.10.2022, ulterior duratei stabilite de lege, motiv pentru care va fi respins ca tardiv.

Examinând recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 5394/14.10.2022, Înalta Curte reține că potrivit art. 416 C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrarea din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului în intervalul de timp de 6 luni.

Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării decurg din conținutul art. 416 C. proc. civ., citat mai sus, fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, care nu a acționat în scopul reluării judecății, deși avea posibilitatea să o facă.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 242 alin. (1) C. proc. civ., "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate (...)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua."

În cauza de față, măsura suspendării judecății apelului, intervenită la 11.03.2022, a fost determinată de neîndeplinirea de către recurenți a obligației de a preciza dacă au plătit intimaților-reclamanți drepturile cuvenite potrivit Ordinului nr. 3206/29.11.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în caz afirmativ, de a depune la dosar dovezile de plată; așadar, de la 11.03.2022 a început să curgă termenul de perimare care, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 12.09.2022.

Recurenții au susținut că termenul de perimare a fost întrerupt în condițiile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecății procesului de către partea care justifică un interes. Sub acest aspect, au precizat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat o cerere de repunere pe rol, transmisă prin posta electronică la 07.09.2022, în interiorul termenului, așadar au apreciat că, în mod nelegal, instanța de apel a dat eficiență art. 416 și 420 C. proc. civ., constatând că a intervenit perimarea.

Recurenții au mai arătat că și-au îndeplinit obligațiile la 13.10.2022, când au transmis, atașat notelor scrise din această dată, copia adresei nr. x/13.10.2022 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, însă Înalta Curte reține, în acord cu instanța de apel, neîndeplinirea în integralitate a obligațiilor stabilite în sarcina apelanților-pârâți, în condițiile în care informațiile solicitate nu au fost complete, cât timp nu s-a precizat dacă plățile efectuate în temeiul Ordinului nr. 3206/29.11.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au stins integral sau parțial debitul recunoscut prin acest act și nici nu s-a făcut proba acestora.

Prin urmare, în condițiile în care, de la data ultimului act de procedură, 11.03.2022, când s-a suspendat judecata pricinii, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din motive imputabile recurenților, care nu și-au îndeplinit în totalitate obligațiile impuse de instanță, iar cererea de repunere pe rol a fost în mod judicios respinsă, instanța de apel a constatat, cu respectarea dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., că judecata apelului s-a perimat.

Așadar, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor legale evocate mai sus, iar criticile recurenților nu au demonstrat nelegalitatea ei; de aceea, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat împotriva ei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din 11.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei civile nr. 5394/14.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2023.