ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București:

- revocarea Deciziei colective nr. 88/28.02.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a procedat la aplicarea drepturilor salariate a valorii de referință sectorială de 445,5 RON începând cu 01.10.2016, precum și a Deciziilor nr. 545/29.12.2016 și nr. 75/07.02.2017 emise de același parchet.

- obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea unei noi decizii de salarizare cu luare în considerație a VRS (valorii de referință sectorială) de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 01.08.2016 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2005.

- calcularea salariilor reclamanților cu aplicarea valorii de referință sectorială de 445,5 RON, începând cu 01.08.2016 și pe viitor.

- actualizarea sumelor datorate reclamanților în funcție de indicele de inflație precum și de dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenței de plată a drepturilor salariate aferente fiecărei luni până la plata efectivă.

- obligarea Ministerului Finanțelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății sumelor datorate și a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să le distribuie în calitate de ordonator principal de credite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ordonatorul secundar de credite și emitentul deciziilor de salarizare a personalului reclamant în cauză.

Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3177 din 14.09.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a respins, în consecință, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins, în consecință, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și a respins, în consecință, cererea de anulare Deciziilor nr. 88/28.02.2017, nr. 545/29.12.2016 și nr. 75/07.02.2017 ca fiind lipsită de interes.

De asemenea, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Deciziile nr. 88/28.02.2017, nr. 545/29.12.2016 și nr. 75/07.02.2017, în ceea ce privește data de la care se recunosc drepturile salariale, a obligat pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea unor decizii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.08.2016 și la calcularea salariilor cuvenite reclamanților raportat la valoarea de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 - 01.08.2016, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă, respingând cererea reclamanților de obligare a pârâtului la calcularea drepturilor salariale și pentru viitor ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 3082/01.07.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței nr. 3177 din 14 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând, în esență, că deși prima instanță a admis în parte acțiunea, în fapt aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât nu au fost lămurite împrejurări esențiale ale speței.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017 *.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 166 din 8 iulie 2021, pronunțată în fond după casare, a respins excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiată.

Totodată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtul la actualizarea sumelor datorate reclamanților în funcție de indicele de inflație, precum și de dobânda legală, începând cu data scadenței de plată a drepturilor salariale aferente fiecărei luni și până la plata efectivă.

De asemenea, a respins în rest acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că o primă critică se referă la soluția asupra excepției lipsei de obiect a acțiunii, raportat la actele depuse la dosar, autoritatea pârâtă procedând la recunoașterea valorii majorate de referință sectorială. Astfel, în prezent, personalul din cadrul Ministerului Public este salarizat în raport de valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, ordonatorul principal și secundar de credite procedând la emiterea Ordinului nr. 2295/07.12.2021 și Deciziei nr. 519/21.12.2021. așa încât a apreciat că acțiunea a rămas fără obiect.

Pe fondul cauzei, a apreciat că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor salariale actualizată atât cu indicele de inflație, cât și cu dobânda legală, întrucât prin acordarea celor două despăgubiri în același timp, s-ar putea realiza o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților.

În concluzie, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii în totalitate, iar în subsidiar, ținând cont că valorile de referință sectoriale recunoscute prin deciziile depuse la dosar sunt mai mari decât valorile reclamate, a cerut obligarea pârâtului la plata sumelor datorate reclamanților actualizate doar cu indicele de inflație de la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând:

- revocarea Deciziei colective nr. 88/28.02.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a procedat la aplicarea drepturilor salariate a valorii de referință sectorială de 445,5 RON începând cu 01.10.2016, precum și a Deciziilor nr. 545/29.12.2016 și nr. 75/07.02.2017 emise de același parchet.

- obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea unei noi decizii de salarizare cu luare în considerație a VRS (valorii de referință sectorială) de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 01.08.2016 ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2005.

- calcularea salariilor reclamanților cu aplicarea valorii de referință sectorială de 445,5 RON, începând cu 01.08.2016 și pe viitor.

- actualizarea sumelor datorate reclamanților în funcție de indicele de inflație precum și de dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenței de plată a drepturilor salariate aferente fiecărei luni până la plata efectivă.

- obligarea Ministerului Finanțelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății sumelor datorate și a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să le distribuie în calitate de ordonator principal de credite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ordonatorul secundar de credite și emitentul deciziilor de salarizare a personalului reclamant în cauză.

Se reține că soluțiile dispuse prin sentința nr. 3177 din 14.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în primul ciclu procesual, casată prin Decizia nr. 3082/01.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu privire la respingerea acțiunii reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe motiv de lipsă a calității procesuale, s-au definitivat prin nerecurare.

În rejudecare, în primă instanță, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a depus la dosar note scrise la data de 25.03.2021, prin care a invocat excepția lipsei de obiect ca urmare a emiterii Deciziei nr. 298/11.07.2018, modificată și completată în parte prin Decizia nr. 412/14.08.2018, și a Deciziei nr. 163/29.01.2020, excepție respinsă de judecătorul fondului.

1.1. Înalta Curte constată că nu poate primi critica recurentului asupra soluției excepției lipsei de obiect a acțiunii, în raport cu cele reținute de prima instanță, în sensul că din analiza Deciziei nr. 298/11.07.2018, modificată și completată în parte prin Decizia nr. 412/14.08.2018, și a Deciziei nr. 163/29.01.2020 rezultă că a fost recunoscut dreptul reclamanților la valorile majorate de referință sectorială și s-a dispus stabilirea diferențelor salariale și plata acestora, fără a se face nicio referire la actualizarea sumelor datorate reclamanților cu rata inflației și plata dobânzii legale.

Astfel, s-a sesizat în mod corect de către prima instanță că acțiunea reclamanților are ca obiect și actualizarea sumelor ce le sunt datorate în funcție de indicele de inflație și de dobânda legală, începând cu data scadenței de plată a drepturilor salariale aferente fiecărei luni și până la plata efectivă, așa încât emiterea respectivelor decizii nu conduce la rămânerea fără obiect a acțiunii.

1.2. Instanța de control judiciar constată că nu poate primi nici criticile formulate pe fondul cauzei.

Prin Decizia nr. 298/11.07.2018, modificată și completată în parte prin Decizia nr. 412/14.08.2018, decizii emise de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rezultă că s-a recunoscut personalului auxiliar de specialitate, specialiștilor IT, tehnicienilor criminaliști, așadar și reclamanților, dreptul la valoarea majorată de referință sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 09.04.2015, și s-a dispus stabilirea diferențelor salariale și plata acestora.

Din Decizia nr. 163/29.01.2020, emisă de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rezultă că s-a recunoscut personalului auxiliar de specialitate, specialiștilor IT, tehnicienilor criminaliști, așadar și reclamanților, dreptul la valoarea majorată de referință sectorială de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2016, și s-a dispus stabilirea diferențelor salariale și plata acestora.

Așa cum s-a arătat acțiunea reclamanților are ca obiect și actualizarea sumelor ce le sunt datorate în funcție de indicele de inflație și de dobânda legală,

Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtul la actualizarea sumelor datorate reclamanților în funcție de indicele de inflație, precum și de dobânda legală, începând cu data scadenței de plată a drepturilor salariale aferente fiecărei luni și până la plata efectivă, respingând în rest acțiunea.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.2.1. Motivul de casare încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. se referă la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță.

Acest motiv de recurs privește un "exces de putere" al instanței, care derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive, prin săvârșirea unor acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat decât cea judecătorească.

Or, recurentul-pârât nu a precizat în niciun fel modalitatea în care prima instanță și-ar fi depășit atribuțiile, astfel că acest motiv de recurs a fost invocat formal, fără a fi argumentat.

1.2.2. Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Contrar susținerilor recurentului, având în vedere că nu s-a făcut dovada plății integrale a drepturilor salariale cuvenite intimaților, respectiv a diferențelor salariale rezultate din recalculare, astfel cum au fost solicitate de reclamanți, în cauză se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, cum corect a apreciat și judecătorul fondului.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, în care se prevede că:

"În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că "…pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale".

Așadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât și posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuție (dobânda și indicele de inflație).

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței nr. 166 din 8 iulie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.