ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2023

HOTĂRÂRE

25.04.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2022 pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, sub nr. x/2022, reclamanții A., B. (grefieri), C., D. și E. (specialiști IT) au chemat în judecată pe pârâții - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu citarea în cauză și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând următoarele:

- obligarea pârâților la recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a O.G. nr. 8/2007 - 31.01.2007 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare diferențele de drepturi salariale în raport de indemnizațiile personalului auxiliar de specialitate din cadrul D.N.A și D.I.I.C.O.T.;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu data intrării în vigoare a O.G. nr. 8/2007 - 31.01.2007 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 738 din 13 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăila a reținut că reclamanții au calitatea de grefieri și, respectiv, personal de specialitate IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, fiind încadrați în familia ocupațională "Justiție" în baza prevederilor legilor-cadru de salarizare succesive aplicabile, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă drepturi salariale.

Dată fiind natura litigiului, instanța a constatat că, din punct de vedere material, competența aparține Tribunalului, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Totodată, evocând dispozițiile art. 127 alin. (1)-(3) C. proc. civ., prima instanță de conflict a statuat că dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. nu se aplică în cazul personalului auxiliar - specialiști IT, regulile de competență fiind de strictă interpretare.

Prin urmare, a arătat că, în ceea ce privește competența teritorială, aceasta trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamanților și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Reținând, totodată, că, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, textele de lege au instituit în domeniul conflictelor de muncă un caz de competență exclusivă, respectiv instanța în a cărei circumscripție reclamanții își au domiciliul sau reședința, locul de muncă, ori, după caz, sediul, față de locul de muncă al reclamanților care se află în circumscripția Tribunalului Buzău, prima instanță de conflict a apreciat că, în speța dedusă judecății, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Buzău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă la 16 noiembrie 2022, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 128/2023 din 13 februarie 2023, Tribunalul Buzău, secția I Civilă - complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Brăila și Tribunalul Buzău, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzău a reținut faptul că o parte dintre reclamanți ocupă funcția de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, iar alți reclamanți ocupă funcția de specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.

De asemenea, evocând dispozițiile art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., precum și considerentele Deciziei nr. 7/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 461/22.06.2016), prin care Î.C.C.J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că:

"Art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești", cea de a doua instanță de conflict a constatat că reclamantelor grefiere din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău li se aplică dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., sens în care a reținut că acestea au sesizat în mod legal Tribunalul Brăila, ca instanță judecatorească de același grad în circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Ploiești.

În ceea ce-i privește pe reclamanții specialiști IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, cea de a doua instanță de conflict, având în vedere interpretarea dată de Î.C.C.J. într-o speță similară, respectiv Decizia nr. 2674/21.06.2018, într-un conflict de competență, a reținut că aceștia fac parte din sfera personalului auxiliar de specialitate, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, fiindu-le aplicabile tot dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Totodată, a reținut că, și în situația interpretării restrictive doar în ceea ce privește noțiunea de grefier, în situația celor trei specialiști IT, sunt aplicabile dispozițiile art. 59 C. proc. civ., fiind îndeplinite condițiile privind coparticiparea procesuală facultativă, în condițiile în care obiectul procesului este reprezentat de dobândirea unor drepturi care au aceeași cauză, între care există o strânsă legătură, caz în care devin incidente dispozițiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii, care recunosc competența de soluționare a cauzei, după criteriile prevăzute de lege.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 10 martie 2023, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Brăila și Tribunalul Buzău - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții sunt grefieri și specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Având în vedere că, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (3) C. proc. civ., textul de lege anterior evocat se aplică și grefierilor, rămâne valabilă interpretarea dată prin Decizia (RIL) nr. 7/2016 a instanței supreme, potrivit căreia art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se aplică și în situația grefierilor care își desfășoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești.

Așadar, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil și în cazul în care reclamantul este nu numai judecător/procuror/asistent judiciar, ci și grefier, și își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța ierarhic superioară celei competente să soluționeze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu anterior evocate, Înalta Curte constată că, pentru reclamanții grefieri din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, este atrasă incidența art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform alin. (3) al aceluiași articol.

În aceste condiții, prin raportare la parchetul la care activează reclamanții și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța supremă reține că, în cauză, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Prin urmare, de vreme ce Curtea de Apel Galați, în circumscripția căreia se află Tribunalul Brăila, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Ploiești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Buzău (instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, în soluționarea prezentului litigiu), rezultă că Tribunalul Brăila este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Totodată, având în vedere că, în speță, unii dintre reclamanți sunt specialiști IT, adică personal auxiliar de specialitate, în cadrul aceleiași instituții, Înalta Curte reține că acestei categorii de reclamanți din cadrul aceluiași Parchet nu le este aplicabil textul de lege menționat (art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.), întrucât norma legală este de strictă interpretare, astfel că nu poate fi extinsă, prin analogie, în raport cu raza de desfășurare a activității, la alte categorii de salariați, nevizate în mod expres prin lege.

Așadar, având în vedere că prima instanță sesizată nu a disjuns cererea în funcție de categoria profesională a reclamanților, poate fi reținută îndeplinirea condițiilor de existență ale coparticipării procesuale active, prevăzute de art. 59 C. proc. civ., astfel încât Tribunalul Brăila rămâne competent să soluționeze cererea inclusiv cu privire la reclamanții specialiști IT, conform art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 59 și art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.