ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 856/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vi-a Civilă, la data de 16.11.2017, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal: rezoluțiunea Contractului nr. x/28.03.2017, în sensul de a constata încetarea contractului din vina exclusivă a paratei prin nerespectarea art. 18 alin. (1) lit. a) din contract, precum și nerespectarea prevederilor contractuale prevăzute în art. 20 aliri. (1) lit. g) " în orice situație prevăzută de lege", prin repunerea părților în situația anterioară, prevalându-se de dispozițiile art. 1271 alin. (2) C. civ. referitoare la "impreviziune" și de art. 1351 C. civ. referitoare la "cazul fortuit"; rezoluțiunea contractului conform art. 1254 C. civ., pentru neintrarea sa în vigoare prin nedepunerea scrisorii de garanție bancară de bună execuție; conform art. 2 alin. (6) din Anexa 6 la Contractul nr. x/28.03.2017, acest fapt reprezentând "neintrarea efectivă în vigoare".

În secundar, reclamanta a solicitat adaptarea în mod echitabil a Contractului nr. x/28.03.2017 pentru a se distribui între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor, conform art. 1271 alin. (2) C. civ. și ținând cont de faptul că nu s-a produs nici o daună pârâtei, ci s-au produs pierderi însemnate suferite de către reclamantă în urma neînțelegerii de care a dat dovada pârâta.

În drept s-au invocat: art. 3 și 4 din Legea nr. 151/2014, Regulamentul ASF nr. 17/2014, art. 134 din Legea nr. 31/1990, legea nr. 297/2004.

:

La data de 24.04.2018, reclamanta a depus cerere modificatoare a acțiunii introductive, prin care a solicitat: în principal, să se constate intervenită încetarea de plin drept a Contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 167 din 28.03.2017, la data de 22.06.2017, ca urmare a refuzului pârâtei privind încheierea unui act adițional la contract, în condițiile art. 20 alin. (1) Ut. d) coroborat cu art. 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 2 din contract, precum și în raport de art. 1557 alin. (1) raportat la art. 1271 alin. (2) lit. b) C. civ., cu aplicarea art. 20 alin. (1) lit. g) din contract, față de imposibilitatea de executare din caz fortuit, notificat pârâtei, urmare a intervenirii unui dezechilibru major contractual, ce a determinat imposibilitatea executării contractului; în subsidiar, adaptarea Contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 167 din 28.03.2017, în vederea distribuirii în mod echitabil între părți a pierderilor și beneficiilor ce rezultă din schimbarea majoră a împrejurărilor avute în vedere la încheierea contractului, în baza art. 1271 alin. (2) C. civ., raportat la neintrarea în vigoare efectivă a contractului.

Prin sentința civilă nr. 2884/02.10.2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea principală formulată de reclamanta A. S.A., a admis cererea reconvențională și a obligat reclamanta-pârâtă la plata sumei de 1.198.800 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/29.06.2017, precum și la plata dobânzii legale până la momentul efectuării plății și a cheltuielilor de judecată în valoare de 15.593 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 2884/02.10.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vi-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a formulat apel reclamanta A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 691/29.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, a fost admis apelul, a fost anulată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu recomandarea analizării cererii completatoare, precum și a celorlalte aspecte relevante din cererea de apel.

In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vi-a Civilă, la data de 17.08.20202, sub nr. x/2017*. Prin încheierea de ședință din data de 11.11.2020, instanța a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.A.. și înregistrarea acesteia sub un alt număr de dosar, constatând suspendată de drept judecată în dosarul nou format, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că prin încheierea din data de 10.02.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vll-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei A. S.A.

Prin sentința 20/06.01.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a Civilă, în rejudecare, prima instanță a respins acțiunea modificată formulată de reclamanta ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 782/A din 17.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar C., și prin administrator special D., împotriva sentinței civile nr. 20/06.01.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vl-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.A. prin administrator judiciar C., și prin administrator special D..

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată este nelegală deoarece conține o motivare contradictorie și străină de pricină raportat la pct. 6 al art. 488 pe aspectul încetării contractului, dar și în raport cu pct. 8 care reglementează încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a actelor normative nou adoptate după încheierea contractului, acte normative succedate de alte acte administrative cu caracter normativ ce conțin dispoziții imperative de încheiere a actelor adiționale la contractele de vânzare-cumpărare a energie electrică inclusiv de tipul PCCB-LE, precum și a legii părților.

De asemenea, instanța de apel a arătat că prin cererea de apel nu ar fi fost contestată reținerea greșită a primei instanțe că nu s-ar fi solicitat renegocierea contractului, ci direct încetarea contractului, deși prin cererea de apel apel s-a arătat că situația de fapt și de drept a fost complet alta decât cea reținută de către prima instanță pe acest aspect și că a fost solicitată reechilibrarea contractului prin negociere de comun acord, respectiv prin încheierea unui act adițional, demers refuzat categoric de către B. S.A..

Contrar evidențelor obiective și raportat la efectul devolutiv al apelului, în mod nelegal instanța de apel a stabilit că recurenta nu a solicitat renegocierea contractului și că nu a reiterat acest lucru în apel, prin urmare, arată recurenta, considerentele primei instanțe nu au intrat în autoritate de lucru judecat.

Referitor la motivul de nelegalitate ce vizează motivarea contradictorie și străină de pricină, recurenta arată că pricina are ca obiect în acest ciclu procesual exclusiv cererea modificatoare a acțiunii introductive prin care se solicită încetarea contractului prin operarea pactului comisoriu de ultim grad stabilit în tipizatul de contract, respectiv refuzul de încheiere a actului adițional urmare a unor modificări a actele normative ce stau la baza contractului (Legea nr. 123/2012 și Legea nr. 220/2008).

Aceste modificări au determinat la rândul lor adoptarea și a unor acte administrative cu caracter normativ din care unele cu caracter imperativ care au impus obligativitatea încheierii de acte adiționale la contractele de vânzare-cumpărare de energie electrică.

In ceea ce privește incidența art. 1271 C. civ. aceasta nu mai are nici o relevanță față de obiectul pricinii deoarece contractul nu se mai poate reechilibra fiind încetat de drept, deci durata de livrare a energiei electrice este împlinită, nemaifîind posibilă reechilibrarea prestațiilor. Acest temei care nu mai are legătură cu obiectul rămas în litigiu respectiv impreviziune și imposibilitatea de executare a obligațiilor recurentei, câtă vreme instanța de apel a refuzat de plano să analizeze condițiile de reziliere a contractului.

Recurenta susține că nici art. 1557 alin. (1) C. civ. privind imposibilitatea de executare a contractului nu are legătură cu operarea pactului comisoriu sau a cauzei de încetare a contractului ori a momentului la care a încetat și nici cu persoana culpabilă care nu și-a executat obligațiile contractuale pentru a stabili în concret modul de încetare a contractului care nu s-a mai derulat în perioada 01.07.2017J3U2.2017.

Or, incidența textului de lege amintit a fost invocată sub aspectul imposibilității de executare ca urmare a nesemnării actului adițional expres prevăzut de tipizatul contractului elaborat de OPCOM, obligație imperativă stabilită deja actele subsecvente cu caracter normativ emise după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017, precum Ordinul ANRE 48/2017, intrat în vigoare la 22.06.2017 care impune obligativitatea încheierii de acte adiționale de majorare a prețului ca urmare a modificării legislației și introducerii de costuri suplimentare în sarcina vânzătorului de energie electrică, respectiv costul de introducere a energiei electrice în rețea începând cu data de 01.07.2017, data începerii contractului.

Faptul că instanța de apel a reținut că prin cererea de apel s-a reiterat că a solicitat renegocierea contractului, că imposibilitatea trebuie să fie totală și că pierderea trebuie recuperată în perioada 01.01.2021-31.12.2030, este străină de pricina, dar și contradictorie deoarece se reține că acest contract se derula până la 31.12.2017, și nu până în 2021 sau până în 2030.

Recurenta arată că toate aceste motive sunt străine de pricină și nu au suport legal câtă vreme încetarea contractului solicitată prin acțiunea modificată vizează operarea pactului comisoriu.

O altă reținere străină de pricină și contradictorie, în opinia recurentei, este că art. 1557 alin. (1) C. civ. vizează cazul fortuit, iar în cauză s-ar pretinde că obligația imposibil de executat de către recurentă are ca obiect sume de bani, care sunt bunuri de gen față de care nu poate opera cazul fortuit în condițiile în care anterior s-a reținut că obligația este de a livra energie electrică, iar nu plata unor sume de bani, aceasta obligație corelativă fiind în sarcina intimatei.

Obligația imposibil de executat este livrarea de energie electrică în cazul neîncheierii actului adițional deja obligatoriu la data de 22.07.2017 sub prețul de cost, aspect interzis și prin O.U.G. nr. 99/2009 .

Recurenta arată că nu a învestit instanța cu rezilierea de drept comun determinată de imposibilitatea de executare a obligației, ci cu o încetare a unui contract pentru o obligație care nu se putea executa ca urmare a neîncheierii actului adițional care să permită derularea contractului potrivit dispozițiilor contractuale și legale incidente adoptate în modificarea legislației în baza căreia s-a încheiat această vânzare.

Refuzul intimatei din cadrul întâlnirii din 20.06.2017 de a negocia așa cum a arătat și recunoscut expres în răspunsul sau la interogatoriu a determinat imposibilitatea de executare a contractului, respectiv intrarea sa în vigoare cu încălcarea obligației sale contractuale, devenită legală începând cu data de 22.06.2017, raportat la Ordinul ANRE 48/2017 adoptat urmare a O.U.G. nr. 24/2017 și a efectelor sale.

Or, nu poate fi primită reținerea că nu s-a dovedit că recurenta ar fi solicitat negocierea contractului câtă vreme intimata a recunoscut că a refuzat negocierea. Mai mult, nu poate fi reținut că recurenta nu a notificat expres pârâta privind incidența O.U.G. nr. 24/2017 deoarece necunoașterea legii nu constituie o justificare a nerespectării ei și nimeni nu este exonerat de răspundere pe motiv că nu cunoaște legea, mai concret intimata nu poate justifica nerespectarea dispozițiilor legale cum sunt cele din Ordinul ANRE 48/2017, care au caracter imperativ, act făcut cunoscut anterior aprobării și supus dezbaterii publice. Intimata a emis la 29.06.2017 factura de despăgubire pentru încetarea contractului, însă la această dată obligația sa contractuală devenise legală de mai bine de o săptămână, aceste aspecte fiind relevate instanței.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel a încălcat pe de o parte dispozițiile incidente, iar pe de altă parte a ignorat alte dispoziții imperative și care constuituie motive de ordine publică împotriva hotărârii primei instanțe.

Instanța a reținut greșit că nu s-a solicitat în apel corecta stabilire a situației de fapt și de drept, respectiv că nu s-ar fi reiterat că s-a solicitat intimatei renegocierea contractului, aspect greșit reținut de prima instanță, însă dovedit cu probele administrate.

Prin neanalizarea apelului pe aspectul esențial al acțiunii, respectiv refuzul de a renegocia contractul, hotărârea este nelegală. Mai mult, conform efectului devolutiv al apelului și față de incidența unei norme imperative, instanța de apel avea obligația să analizeze pricina din perspectiva tuturor probelor administrate și apărărilor formulate.

Motivele de ordine publică care dovedesc culpa pârâtei ce a determinat încetarea de plin drept a contractului nr. x/28.03.2017 referitor la refuzul de încheiere a actului adițional de actualizare a prețului pentru furnizarea de energie electrică pentru perioada 01.07.2017-31.07.2017, determină respingerea apărării pârâtei în sensul că contractul s-a reziliat din culpa reurentei prin denunțare unilaterală.

Efectele O.U.G. nr. 24/2017 au condus și la adoptarea Ordinului ANRE nr. 48/2017 chiar în ziua în care se împlineau cele 20 zile de la notificarea ce în mod imperativ a obligat toate părțile să actualizeze prețul contractelor de vânzare-cumpărare de energie electrică, ordin prezentat expres în concluziile scrise.

Or, câtă vreme notificarea este întemeiată pe operarea pactului pactului comisoriu de ultim grad prevăzut de art. 18 alin. (1) lit. ă) față de costurile suplimentare ivite prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24^2017, și nu este o denunțare unilaterală potrivit art. 19 din contract, poziția pârâtei de emitere a facturii nr. x/29.06.2017 pentru despăgubiri pentru rezilierea contractului pentru nedepunerea scrisorii de garanție bancară anterior intrării în vigoare a contractului cu 3 zile, fără ca ea însăși să solicite rezilierea și fără să solicite sau să facă vreun demers în vederea încheierii imperative a actului adițional cel puțin din perspectiva Ordinului ANRE 48/2017 adoptat la 22.06.2011 poziția pârâtei a fost a nu aplica această creștere previzibilă.

Urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017 nu doar au crescut costurile de producție și de recuperare a acestui cost, respectiv contravaloarea certificatelor verzi obligatorii a fi achiziționate de la producătorii de energie din surse regenerabile care nu au mai putut fi tranzacționate până la reglementarea pieței anonime a certificatelor verzi reglementate abia în anul următor, prin Legea de aprobare a Ordonanței nr. 184/2018, dar au fost introduse prin efectul și costuri suplimentare cu privire la livrarea energiei electrice ce cad în sarcina cumpărătorului de art. 1.666 alin. (2) si 3 C. civ., care completează norma specială. În acest sens, ANRE prin Ordinul 48/2017- art. 2 alin (1) si (2) a modificat ope legis prețul contractelor de vânzare de energie electrică prin schimbarea formulei de calcul a prețului energiei electrice, inclusiv cele încheiate anterior ordinului dar derulate și ulterior intrării în vigoare și a obligat părțile la încheierea de acte adiționale la valoarea prețului la care se vinde energia electrica.

Aceste circumstanțe sunt de natură de a crea un prejudiciu prețul energiei în perioada respectivă triplându-se, actul adițional urmând să aibă ca obiect modul de acoperire a costurilor suplimentare datorate efectelor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017. Acesta a fost și scopul cererii de încheiere a actului adițional la contract, însă față de refuzul pârâtei de a nu acoperi costurile suplimentare impuse de modificările legislative, s-a notificat încetarea de drept a contractului în temeiul art. 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 20 din contract.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Contractul x/28.03.2017, prețul cuprinde prețul energiei electrice și tariful pentru introducerea energiei electrice în rețea (TG) aprobat de ANRE. Per a contrario, orice modificare legislativă a costului de furnizare a energiei electrice impune modificarea prețului din contractele încheiate pe platforma OPCOM, iar formatul de contract este unul impus, inclusiv a componentelor acestui preț. Din acest motiv culpa pârâtei de a refuza încheierea actului adițional care sa reflecte modificările prin acte normative, este astfel dovedită.

Incidența teoriei impreviziunii stipulată în art. 21 în contract, esențială pentru aceste tipuri de contracet în raport de specificul acestor tranzacții și a volatilității rapide a pieței energiei electrice rezultă din majorările de preț pentru periada în care ar fi trebuit să se deruleze contractul de vânzare-cumpărare electrică nr. x/2017. Urmare a refuzului pârâtei de a încheia actul adițional solicitat care ar fi reechilibrat contractul, prețul fiind profund afectat de actul normativ menționat, recurenta apreciază că, la data comunicării refuzului de a încheia actul adițional solicitat, a operat rezilierea de plin drept, fără punerea în întârziere și fără intervenția instanței judecătorești în baza art. 20 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 18 alin. (1) lit. a) și în aplicarea directă și expresă a disp. art. 21 din contract.

Potrivit art. 20 din contractul nr. x/28.03.2017, contractul încetează să își producă efectele raportat la art. 18, care prevede un pact comisoriu de ultim grad cu privire la refuzul celeilalte părți cu privire la încheierea actului adițional urmare a circumstanțelor prevăzute de art. 21 din contract, solicitându-se instanței să constate doar intervenirea cauzei de încetare și data la care aceasta a operat. Adoptarea unor acte normative viitoare nu poate fi prevăzută de o parte și cu atât mai mult conținutul acestuia, iar intrarea sa in vigoare nu poate fi împiedicată de oricare parte, cu atât mai puțin, nicio parte nu putea să prevadă efectele aplicării unui astfel de act normativ cum este O.U.G. nr. 24/2017, act normativ cu putere de lege conform Constituției, adoptată în regim de urgență și în împrejurări excepționale. Or, invocarea propriei culpe este incompatibilă cu pretențiile neprobate și aduse în discuție, cu atât mai mult cu cât nu s-a solicitat niciodată obligarea recurentei la executarea contractului, pârâta acceptând tacit încetarea de drept a acestuia.

La 25 august 2022, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În cuprinsul deciziei atacate, pronunțată în al doilea ciclu procesual, în mod prealabil, instanța de apel a reținut că, prin cererea modificatoare depusă la prima instanță, reclamanta a solicitat expres să se constate intervenită încetarea de plin drept a contractului în condițiile Contractului și în raport de art. 1557 alin. (1) raportat la art. 1271 alin. (2) lit. b) C. civ., cu aplicarea art. 20 alin. (1) lit. g) din contract și prima instanță în mod legal a rejudecat această cerere în tot conform dispozițiilor primei instanțe de apel. Cu toate acestea, atât timp cât prin cererea de apel s-a solicitat expres admiterea apelului, schimbarea sentinței, admiterea cererii principale modificate și să se constate intervenită încetarea de plin drept a contractului numai în condițiile art. 20 alin. (1) lit. d) coroborat 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 21 din contract, analiza temeiniciei și legalității sentinței primei instanțe se poate realiza numai în ceea ce privește considerentele primei instanțe referitoare la această parte din cererea modificatoare, întemeiată pe art. 20 alin. (1) lit. d) coroborat 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 21 din Contract, nu și cererea întemeiată pe prevederile de drept comun ale C. civ.

În aceste limite, instanța de apel a constatat că apelanta nu a contestat în apel aspectele reținute de către prima instanță în rejudecarea acestei părți din cererea modificatoare, acestea intrând în autoritatea de lucru judecat.

Totodată, s-a constatat că prin cererea inițial formulată, reclamanta a invocat creșterea prețurilor determinată numai de împrejurări de fapt și nici până la data depunerii la prima instanță a cererii modificatoare în 20.04.2018, nici odată cu această cerere modificatoare din 20.04.2018, nici în rejudecarea la prima instanță, nici în apel, nu numai că nu a dovedit, dar nici nu a invocat că ar fi trimis pârâtei și o altă Notificare în afara celor din 16.06.2017, o altă notificare prin care să fi invocat față de pârâtă incidența O.U.G. nr. 24/2017 și să fi solicitat adaptarea Contractului cu încheierea unui Act adițional urmare a O.U.G. nr. 24/2017, notificare la care să fi primit de asemenea un refuz din partea pârâtei în 22.06.2017 pentru a justifica solicitarea sa reiterată în apel de constatare încetare contract la data de 22.06.2017.

Art. 18 alin. (1) lit. a) din contract, invocat și de apelantă în cererea de apel și de prima instanță în rejudecare, prevede încetarea contractului "din inițiativa uneia din părți în cazul în care cealaltă parte refuză să încheie un act adițional la contract în condițiile modificării reglementărilor și/sau circumstanțelor, așa cum este definită în art. 21, care au stat la baza încheierii contractului, într-un termen de 20 de zile calendaristice de la data apariției acestor modificări. Încetarea contractului nu are loc în această situație decât dacă vânzătorul și cumpărătorul nu ajung la o înțelegere în termen de 20 de zile calendaristice", iar art. 21 alin. (1) și (2) prevăd că, în sensul prezentului contract "modificare de circumstanțe" semnifică intrarea în vigoare a unor acte normative și reglementări aplicabile în România, ce modifică și/sau abrogă acte normative și reglementări incidente existente la data de intrare în vigoare a prezentului contract.

Dacă prin Notificarea din 16.06.2017 reinvocată și în acest apel, s-a reținut (neapelat) că reclamanta nu a solicitat încheierea unui act adițional și nu a solicitat încheiere act adițional față de intrarea în vigoarea a O.U.G. nr. 24/2017, ci reclamanta a invocat în contra pârâtei tocmai faptul că nu va da curs începerii contractului și nu va constitui nici garanția bancară, care era condiție de intrare în vigoare a contractului, și aceasta față de "modificări majore ale circumstanțelor … cu efecte economice care se află în afara controlului părților, este lipsit de orice sens a se considera că, prin răspunsul dat în 22.06.2017, pârâta ar fi refuzat încheierea unui act adițional urmarea a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017.

Atât timp cât la 22.06.2017 pârâta nu a exprimat un refuz de încheiere a unui act adițional pentru modificarea Contractului față de intrarea în vigoarea a O.U.G. nr. 24/2017 pentru simplul și purul motiv că, anterior lui 22.06.2017, reclamanta nici nu a invocat în fața pârâtei intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017, ci "modificări majore ale circumstanțelor cu efecte economice care se află în afara controlului părților" și pentru simplul și purul motiv că, anterior lui 22.06.2017, reclamanta nici nu a solicitat încheiere act adițional, ci încetare contract, s-a reținut că, în mod pe deplin legal și temeinic, prima instanță nu a admis cererea modificatoare nici în parte și nu a constatat încetat contractul în 22.06.2017 în condițiile art. 20.1.d), 18.a), 21 din Contract.

În subsidiar, dincolo de limitele devoluției în apel anterior tranșate, instanța a analizat și soluția primei instanțe din rejudecare pe partea din cererea modificatoare întemeiată pe art. 1271 și 1557 alin. (1) C. civ., reținând că art. 1271 C. civ. nu prevede soluția încetării de drept a contractului (soluție pretinsă de apelant prin petitul cererii modificatoare și prin petitul cererii de apel), ci dimpotrivă faptul că instanța este cea care poate dispune încetarea, iar a pronunța o minută în sensul dispunerii încetării contractului, deși petitul era să se constate intervenită încetarea de drept a contractului la data de 22.06.2017, nu reprezintă o acordare a mai puțin decât ceea ce s-a solicitat, ci o acordare a ceva diferit de ceea ce s-a solicitat, acordare interzisă de art. 9, 22 C. proc. civ. privind principiul disponibilității și al judecării unei cereri în limitele stabilite de reclamant.

Art. 1271 alin. (3) lit. d) C. civ. instituie și condiția cumulativă ca debitorul să fi încercat negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului. Or, în Notificările cu pârâta, apelanta nu a solicitat adaptarea contractului și încheierea unui act adițional, ci a solicitat încetarea contractului prin acordul părților.

În ceea ce privește susținerile apelantei potrivit cărora pârâta este condusă de un consiliu de administrație din care face parte inițiatorul O.U.G. nr. 24/2017, că acesta controlează activitatea pârâtei, că emiterea instant și a facturii în prima zi și la prima oră în care ar fi trebuit să se deruleze contractul, dovedește premeditarea adoptării conduitei pârâtei pentru a câștiga, instanța de apel a reținut că art. 1271 C. civ. presupune schimbare excepțională a împrejurărilor, adică schimbări obiective, din cauze obiective, externe părților, imposibil de prevăzut nu numai de către cel care invocă art. 1271 C. civ., ci și de către co-contractant. Pretinsa atitudine dolosivă a pârâtei la momentul încheierii contractului, pretinsa cunoaștere de către pârâtă a ordonanței ce urma a fi adoptat sau adoptarea ordonanței cu participarea pârâtei indirect, prin propriul consiliu de administrație, este în afara instituției impreviziunii, depășește sfera efectelor legale între părți ale unui contract, capitol din C. civ. din care face parte art. 1271 și intră în sfera dolului, obiect cu care instanțele nu au fost învestite.

Aceeași chestiune, caracterul obiectiv al situației care poate fi pretinsă, situarea acesteia obligatoriu în afara posibilității de creare din partea co-contractantului este impus și de art. 1557 C. civ. care vorbește expres despre producerea unui eveniment fortuit, deci extern, obiectiv, nu despre un eveniment creat de co-contractant.

Totodată pretinsa schimbare excepțională a împrejurărilor nu a fost definitivă în timp ce art. 1557 alin. (1) C. civ. vizează expres o imposibilitate de executare definitivă și totală. Imposibilitate de executare temporară este reglementată de art. 1557 alin. (2) C. civ., dar acest alineat nu a constituit temei de drept al cererii modificatoare depuse la prima instanță și, evident, nici în apel. De altfel art. 1557 alin. (2) nu vorbește despre desființare de plin drept a contractului, ca cea care a făcut obiectul cererii modificatoare, ci despre rezoluțiune de drept comun care nu a constituit petit al cererii modificatoare.

Mai mult, art. 1557 alin. (1) C. civ. reglementează producerea unui eveniment fortuit. Dar art. 1634 alin. (6) C. civ. prevede că debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuită de executare în cazul obligațiilor având ca obiect bunuri de gen. Iar obligația pretins devenită imposibil de executat de către apelantă are ca obiect sume de bani, iar sumele de bani sunt bunuri de gen.

În ceea ce privește critica recurentei ce vizează pretinsa motivare contradictorie și străină de pricină a deciziei atacate, Înalta Curte constată că în mod judicios, pentru realizarea unui demers judiciar transparent, instanța de apel a lămurit cu prioritate cadrul procesual, atât sub aspectul cererii de chemare în judecată prin intermediul căreia reclamanta a învestit prima instanță având obiect modificat conform cererii depuse la data de 24.04.2018, chestiune asupra căreia a insistat chiar și partea, cât și sub aspectul limitelor devoluției în calea de atac în raport de criticile inserate de parte în memoriul de apel și de considerentele deciziei pronunțate în primul ciclu procesual.

În raport de aceste precizări, au fost dezvoltate și considerentele deciziei atacate, care ilustrează în mod coerent argumentele instanței de apel ce au stat la baza pronunțării soluției, motivarea imprecisă din cuprinsul memoriului de apel determinând instanța de apel să ofere și o motivare calificată în mod expres ca fiind subsidiară referitoare la anumite aspecte, fără ca această să poată constitui o situație de motivare contradictorie.

Lecturând memoriul de recurs, Înalta Curte reține că recurenta folosește în mod repetetat critica pretinselor argumente greșite, străine de cauză sau contradictorii folosite de instanța de apel în cuprinsul considerentelor, dar aceasta nu poate fi subsumată motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. deoarece dezvoltarea acestei critici ilustrează faptul că partea nu are în vedere veritabile critici de nelegalitate, ci contestă aspecte de fapt reținute de instanțele de fond cu prilejul analizării incidenței în cauză a prevederilor contractuale invocate de reclamantă în susținerea solicitării de constatare a încetării contractului.

În ceea ce privește conținutul clauzelor prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. d) coroborat 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 21 din contract, instanțele de fond nu au adus o interpretare diferită de cea avansată de parte, criticile recurentei îndreptându-se împotriva modalității de aplicare efectivă a acestora în prezenta cauză în raport de conduita părților reținută din analiza materialului probator al cauzei și a actelor procesuale redactate de părți în prezentul dosar.

Astfel, instanța de apel a constatat că art. 18 alin. (1) lit. a) din contract, invocat și de apelantă în cererea de apel și de prima instanță în rejudecare, prevede încetarea contractului "din inițiativa uneia din părți în cazul în care cealaltă parte refuză să încheie un act adițional la contract în condițiile modificării reglementărilor și/sau circumstanțelor, așa cum este definită în art. 21, care au stat la baza încheierii contractului, într-un termen de 20 de zile calendaristice de la data apariției acestor modificări. În consecință, s-a reținut că încetarea contractului nu are loc în această situație decât dacă vânzătorul și cumpărătorul nu ajung la o înțelegere în termen de 20 de zile calendaristice", iar art. 21 alin. (1) și (2) prevăd că, în sensul prezentului contract "modificare de circumstanțe" semnifică intrarea în vigoare a unor acte normative și reglementări aplicabile în România, ce modifică și/sau abrogă acte normative și reglementări incidente existente la data de intrare în vigoare a prezentului contract. Această interpretare și condițiile enunțate se regăsesc și în cuprinsul memoriului de recurs, reprezentând și poziția procesuală a recurentei - reclamante.

Argumentul ce a condus la respingerea acțiunii, precum și a apelului declarat a fost acela că pârâta nu a exprimat un refuz de încheiere a unui act adițional pentru modificarea Contractului față de intrarea în vigoarea a O.U.G. nr. 24/2017 în condițiile în care actele dosarului nu au evidențiat că reclamanta ar fi solicitat încheierea act adițional, demersurile prejudiciare ale acesteia vizând doar încetarea contractului, nu și o solicitare prealabilă de modificare a acestuia.

Or, stabilirea situației de fapt în vederea verificării incidenței în cauză a dispozițiilor legale și a prevederilor contractuale asumate de părți este un atribut al instanțelor de fond, concluziile acestora sub aspectul temeiniciei soluțiilor pronunțate neputând fi cenzurate pe calea recursului, cale extraordinară de atac limitată în mod expres la critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, în privința incidenței dispozițiilor art. 1271 și 1557 alin. (1) C. civ., instanța de apel a reținut în mod corect, fie și numai subsidiar, că pe lângă condițiile speciale pe care fiecare dintre aceste texte le instituie, neregăsite în cauză, de principiu, acestea nu prevăd soluția încetării de drept a contractului, astfel cum este aceasta menționată în petitul cererii modificatoare și prin petitul cererii de apel.

Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondat recursul și îl va respinge ca atare, în baza art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin administrator judiciar C.. și prin administrator special D. împotriva deciziei civile nr. 782A/17.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2023.