ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 740/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 740/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 23 martie 2023
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1795/28.09.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 07.06.2022, pronunțată de aceiași instanță în dosarul nr. x/2020.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea ei, înregistrată sub nr. x/2020/a4*.
În motivare, contestatorul a susținut că, în conformitate cu informațiile din dosarul electronic, nu a fost informat cu privire la constituirea dosarului nr. x/2020 și nici nu a fost citat legal pentru termenul din 07.06.2022, ceea ce a condus la lipsa sa la respectivul termen. De asemenea, a subliniat că instanța a făcut o eroare atunci când a menționat că procedura de citare a fost îndeplinită în mod legal.
Contestatorul a mai afirmat că aceeași situație este și în cazul recursului pe care l-a declarat împotriva încheierii din 07.06.2022.
Plecând de la aceste argumente, contestatorul a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile pentru anularea atât a deciziei date în recurs, cât și a încheierii recurate.
În continuare, a subliniat că cererea sa de sesizare a Curții Constituționale conține detaliile precise de identificare și a observat că hotărârile pronunțate de instanța supremă includ formulări care complică identificarea clară a obiectului cauzei pentru o terță persoană. Or, instanța supremă are obligația de se exprima în hotărârile sale într-un mod clar, exact, complet și imparțial.
Contestatorul a mai susținut că disjungerea cererii de sesizare a Curții Constituționale de fondul cauzei, și anume de decizia de concediere nr. 16819/06.08.2020, este nelegală, în raport cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, legătura cu soluționarea cauzei, din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi dovedită.
În concluzie, contestatorul a subliniat că Legea nr. 47/1990 impune soluționarea cu celeritate a cererii de sesizare a Curții Constituționale și că hotărârile instanței supreme pot fi interpretate.
În drept, a invocat art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 31.01.2023, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.
Analizând motivele contestației în anulare prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:
Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
Înalta Curte subliniază că anularea hotărârii instanței de recurs, în procedura acestei căi extraordinare de atac, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., are în vedere încălcarea obligației vizând citarea părților, instituită prin art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".
Procedura de citare nu este considerată îndeplinită conform cerințelor legale ori de câte ori citația nu cuprinde mențiunile prevăzute expres de lege sau când alte dispoziții legale strâns legate de scopul și motivul pentru care se dispune citarea părții nu sunt respectate. Aceasta face ca procedura de citare să devină pur formală. Scopul esențial al procedurii de citare este de a se asigura că părțile implicate într-un proces cunosc efectiv despre existența acestuia, termenele de judecată și alte informații relevante legate de proces. Toate regulile care guvernează citarea sunt menite pentru a garanta respectarea principiilor contradictorialității, oralității și dreptului la apărare.
Înalta Curte reține că prezenta cale de atac vizează decizia nr. 1795/28.09.2022, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de A. împotriva încheierii din 07.06.2022, pronunțată de aceiași instanță în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Analizând motivele invocate în contestația în anulare, din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că autorul căii de atac a fost legal citat pentru termenul din 28.09.2022. Citarea a fost făcută atât prin poștă la adresa indicată de contestator, conform art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cât și prin poștă electronică, în raport cu art. 154 alin. (6) și (6
1
) C. proc. civ., rap. la art. 163 alin. (11
1
) C. proc. civ., iar dovezile de înmânare a citației și de comunicare TDS se află la dosar.
În plus, din înscrisurile de la dosar rezultă că partea a avut cunoștință de termenul stabilit pentru 28.09.2022, de vreme ce ulterior exercitării recursului acesta a formulat mai multe cereri în cauză.
În realitate, contestatorul, pe calea prezentei contestații în anulare supune analizei aspecte care nu pot fi supuse cercetării, deoarece acestea se referă la procedura de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, care a fost finalizată printr-o altă hotărâre, respectiv încheierea din 07.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020; această încheiere constituie obiect al recursului care a fost respins ca tardiv și a cărei hotărâre se cere a fi retractată, din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind incident motivul prevăzut de art. 503 alin. (1), (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1795/28.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2023.