ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 12/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Autorul căii de atac a invocat, la 21.05.2023, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituția României, susținând că perceperea taxei judiciare de timbru este abuzivă, nelegală și neconstituțională în cererile de recuzare formulate în cadrul conflictelor de muncă.

Prin încheierea din 25 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 3 septembrie 2023, în cadrul recursului declarat împotriva încheierii din 25 mai 2023, recurentul A. a formulat o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013, coroborat cu art. 270 din Legea 53/2003, raportat la art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 16 alin. (2) și art. 124 alin. (1)-(3) din Constituția României.

Prin încheierea din 26 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013.

În esență, contestatorul a invocat lipsa citării sale de la termenul de judecată din 26.09.2023, criticând, totodată, și măsura disjungerii acestei cereri și formarea unui nou dosar de care nu a avut cunoștință.

La 8 decembrie 2023, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, iar în subsidiar, ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluția din 13 octombrie 2023 a fost stabilit, pentru soluționarea contestației în anulare, termen de judecată la 16 ianuarie 2024 cu citarea părților în ședință publică.

Analizând contestația în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate și a temeiurilor de drept indicate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., motivul ce o fundamentează fiind nelegala citare a contestatorului pentru termenul din 26 septembrie 2023, când s-a judecat cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013.

Cu privire la motivul contestației în anulare invocat, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. sancționează judecarea unei cauze cu încălcarea obligației imperative ce vizează citarea părților, instituită prin art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Vătămarea suferită de o parte ce invocă judecarea unei cauze în absența sa și fără a fi legal citată constă în efectul nelegalei citări sau a omisiunii citării, acela de a nu putea cunoaște existența termenului de judecată acordat în cauză, acesta fiind scopul actului de procedură al citării, de înștiințare a părții despre termenele de judecată stabilite în cauză.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că în cadrul recursului declarat împotriva încheierii din 25 mai 2023 ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, la 3 septembrie 2023 recurentul A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013, cerere care a fost comunicată intimatelor B. S.R.L. și C., cu mențiunea de a depune un punct de vedere, așa cum rezultă dovezile de comunicare aflate la filele x.

De asemenea, instanța supremă reține că intimata B. S.R.L. a transmis, la data de 11.09.2023, concluziile sale cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, actul de procedură fiind comunicat pe cale electronică recurentului, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele x.

La 13 septembrie 2023, recurentul A. a transmis la dosar o cerere prin care a invocat lipsa calității procesuale a intimatei B. S.R.L. în cadrul dosarului de recurs.

Totodată, conform citativului aflat la dosarul de recurs, reiese că, pentru termenul de judecată din 26 septembrie 2023, stabilit pentru soluționarea căii extraordinare de atac a recursului, contestatorul a fost legal citat la adresa de poștă electronică indicată, respectiv x@x.de, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (6) și (6

1

), raportat la art. 163 alin. (11

1

) din același cod, dovada de comunicare a citației TDS aflându-se la dosar.

Prin urmare, din înscrisurile de la dosar rezultă că partea a avut cunoștință de termenul stabilit pentru 26 septembrie 2023 pentru soluționarea recursului, precum și de punctul de vedere al părții adverse cu privire la cererea sa de sesizare a Curții Constituționale formulată în cadrul recursului, de vreme acesta a formulat mai multe cereri în cauză.

La termenul din 26 septembrie 2023, învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din 25 mai 2023, instanța supremă, referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus formarea unui dosar asociat, pronunțându-se pe această cerere la același termen de judecată prin încheierea a cărei nulitate se invocă.

Înalta Curte formulează observația că formarea dosarelor asociate reprezintă o măsură de administrare judiciară, destinată pregătirii judecății sau adoptării oricăror alte dispoziții care nu sunt legate de soluționarea procesului civil, neavând natura unor acte jurisdicționale. Măsurile de administrare judiciară sunt adoptate în exercitarea unor funcții de ordin administrativ, întreprinse în baza Regulamentului de ordine interioară a instanțelor de judecată.

Art. 465 din C. proc. civ. stipulează că măsurile de administrare judiciară nu pot forma obiectul niciunei căi de atac. Prin urmare, nu poate fi reținută critica contestatorului privind disjungerea nelegală a cererii sale de sesizare a Curții constituționale și formarea unui dosar asociat.

Calea extraordinară de atac reglementată de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. a urmărit a pune la îndemâna părții un remediu pentru soluționarea cauzei prin hotărâre definitivă în lipsa sa și fără legala citare, în același mod în care orice altă hotărâre judecătorească nedefinitivă este supusă cenzurii instanței de control judiciar (de apel sau de recurs) pentru acest motiv.

Or, și atunci când se cenzurează un motiv de apel sau de recurs constând în nelegala citare, instanța este ținută a verifica toate împrejurările relevante care ar putea atrage nulitatea hotărârii atacate pentru acest motiv, inclusiv existența unei vătămări rezultate din nelegalitatea invocată.

În caz contrar, în absența unei vătămări, partea care susține o atare cale de atac nu justifică un interes în promovarea și susținerea sa, acesta fiind și motivul pentru care legiuitorul a configurat regimul juridic al nulităților procesuale – statuând care dintre ele operează independent de existența unei vătămări și respectiv pentru care dintre ele este prezumată relativ vătămarea ori pentru care este necesară dovada vătămării din partea celui care o invocă.

Din această perspectivă, se constată că autorul demersului judiciar a avut cunoștință de toate actele din dosarul de recurs în care a formulat și cererea de sesizare a Curții Constituționale, ambele cereri fiind soluționate la termenul din 26 septembrie 2023, pentru când contestatorul a fost legal citat.

Constatând că nu se confirmă incidența motivului de anulare instituit de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. și invocat de către contestator, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.

În ceea ce privește solicitarea intimatei B. S.R.L., privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte formulează observația că cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în legătură cu care s-a formulat contestație în anulare, reprezintă un incident procedural, nefiind stabilită culpa procesuală.

Așadar, cum art. 453 C. proc. civ. stabilește că temeiul acordării cheltuielilor de judecată părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului căzut în pretenții, Înalta Curte reține că, în raport cu limitele învestirii sale, cheltuielile de judecată nu pot fi acordate în această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2024.