ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2548/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

Autorul căii de atac a invocat, la 21.05.2023, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituția României, susținând că perceperea taxei judiciare de timbru este abuzivă, nelegală și neconstituțională în cererile de recuzare formulate în cadrul conflictelor de muncă.

Prin încheierea din 25 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 3 septembrie 2023, în cadrul recursului declarat împotriva încheierii din 25 mai 2023, recurentul A. a formulat o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013, coroborat cu art. 270 din Legea 53/2003, raportat la art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 16 alin. (2) și art. 124 alin. (1)-(3) din Constituția României.

Prin încheierea din 26 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 12 octombrie 2023 sub numărul de dosar x/2023

Prin întâmpinarea transmisă la dosar în data de 13 noiembrie 2023 intimata B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată; a mai solicitat intimata respingerea cererii de suspendare a judecății recursului, invocându-se și motive de nulitate a recursului, respectiv netimbrarea, nemotivarea și depășirea termenului legal de promovare a căii de atac.

Prin rezoluția din 18 octombrie 2023 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 5 decembrie 2023 cu citarea părților în ședință publică.

Analizând memoriul de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 499 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 482 și la art. 248 alin. (1) și (2) din același cod, excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare.

Recursul are ca obiect încheierea de ședință din 26 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost respinsă motivat cererea de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare.

De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că, în ipoteza în care termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Astfel, termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunțării încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și nu de la data comunicării, iar art. 181 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă statuează că termenul stabilit pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, rezultă că acest termen a început să curgă la 27 septembrie 2023 și s-a împlinit la 29 septembrie 2023.

Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurentul A. a transmis cererea de recurs prin poșta eletronică la 10 octombrie 2023, așa cum rezultă de la dosarul de recurs.

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) teza I din C. proc. civ., conform cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel". Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător."

Ca urmare a declarării recursului cu depășirea termenului stabilit de lege, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, cu consecința pierderii dreptului de a-i fi examinate recurentului pe fond motivele invocate prin cererea de recurs, excepția tardivității fiind absolută și peremptorie.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 26 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Referitor la cererea intimatei B. S.R.L., privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, respectiv factura fiscală nr. x din 13.11.2023 și extras de cont emis de C. aflate la dosar.

Constatând culpa procesuală a recurentului A. în promovarea recursului, urmează să fie admisă cererea intimatei B. S.R.L. în sensul obligării acestuia la plata sumei de 1626,17 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 26 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul A. să plătească intimatei B. S.R.L. suma de 1626,17 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2023.