ÎCCJ, Decizia nr. 57/2023

Ședința publică din data de 20 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor cauzei, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

În dosarul nr. x/2022, recurentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Minutei întâlnirii privind problemele de drept interpretate și aplicate neunitar în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale, în trimestrul II/2015, înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 2836/A/2 iulie 2015 ("Minuta nr. 2386/2015"), în ceea ce privește soluția însușită de majoritatea judecătorilor prezenți în sensul că "Cererile de recuzare nu sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, fiind aplicabile dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul taxării acestora cu suma de 100 RON".

În esență, recurentul a criticat soluția referitoare la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, conform art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 în cazul cererilor de recuzare, soluție însușită de judecătorii participanți la întâlnirea privind problemele de drept interpretate neunitar în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din 26 septembrie 2022 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate arătată anterior.

Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs recurentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, sub nr. x/2022/a1.1.

Prin cererea de recurs, recurentul reiterează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstiționalitate a Minutei nr. 2386/2015. Recurentul arată textele legale pe care le consideră incidente în cauză, prezintă istoricul dosarului și își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată la fondul cauzei. De asemenea, recurentul face o amplă analiză a obligațiilor instanței cu privire la activitatea de unificare a practicii judiciare prevăzute prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat de Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 sau prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 148/2015.

A atașat cererii de recurs practică judiciară, Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 80/2013, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Înalta Curte constată că, în speță, cerințele pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale au fost îndeplinite doar în parte, respectiv excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și a fost ridicată de una dintre părțile cauzei, adică de recurentul din dosarul nr. x/2022.

În privința cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Minutei nr. 2836/2015 nu este îndeplinită cerința ca excepția de neconstituționalitate să fie ridicată cu privire la dispoziții cuprinse într-o lege sau ordonanță în vigoare.

Astfel, se reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată cu privire la un act în cuprinsul căruia sunt consemnate aspectele de practică judiciară neunitară discutate în cadrul întâlnirii desfășurate la Curtea de Apel Iași, care nu poate fi calificat drept lege sau ordonanță a Guvernului, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Față de cele ce preced, se constată că instanța care a pronunțat încheierea atacată a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Minutei nr. 2836/2015.

Pentru toate considerentele expuse, se reține legalitatea și temeinicia soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Minutei nr. 2386/2015, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2023.