ÎCCJ, Decizia nr. 183/2022

Ședința publică din data de 26 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Prin Decizia nr. 1201 din 18 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 4 din 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs recurentul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.

În dosarul nr. x/2022, recurentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Minutei întâlnirii privind problemele de drept interpretate și aplicate neunitar în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale, în trimestrul II/2015, înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 2836/A/2 iulie 2015 ("Minuta nr. 2386/2015"), în ceea ce privește soluția însușită de majoritatea judecătorilor prezenți în sensul că "Cererile de recuzare nu sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, fiind aplicabile dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul taxării acestora cu suma de 100 RON".

Prin încheierea de la 26 septembrie 2022, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Minutei întâlnirii privind problemele de drept interpretate și aplicate neunitar în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale, în trimestrul II/2015, înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 2836/A/2 iulie 2015

La termenul de judecată de astăzi, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1) și (2) și art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a invocat din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, excepție de procedură care face inutilă, în tot, expunerea și analiza aspectelor referitoare la fondul cauzei.

Potrivit art. 483 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"Art. 483. - Obiectul și scopul recursului. Instanța competentă

(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii definitive, conform art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În succesiunea căilor de atac exercitate, se constată că Decizia nr. 1201din 18 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, fiind o hotărâre judecătorească definitivă nu este supusă recursului în condițiile art. 483 din C. proc. civ.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituțional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", și, corelativ, a principiului legalității căii de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) raportat la art. 483 alin. (1) și (2) și art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1201 din 18 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2022.