ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1201/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1201/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 mai 2022
Analizând actele de la dosar, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 4 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., cu privire la taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, stabilită în dosarul nr. x/2020, aferentă cererii formulate de recuzare a completului de judecată.
În motivare, s-a reținut că în cadrul recuzării nu sunt dezbătute aspecte legate de fondul cauzei, taxa judiciară de timbru fiind stabilită independent de natura pricinii în raport cu care s-a formulat o atare solicitare.
Susținerea petentului că dosarul în care a formulat cerere de recuzare are ca obiect un litigiu de muncă scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, nu are nici o relevanță în cadrul soluționării cererii de recuzare pentru care legiuitorul a prevăzut o taxă de timbru distinctă, specifică unui asemenea incident procedural.
Scutirea de la plata taxei judiciare de timbru reglementată de dispozițiile art. 270 din Codul muncii, respectiv incidența dispozițiilor art. art. 1 alin. (3) și 29 alin. (1) lit. 1) din O.U.G. nr. 80/2013 se referă la actele de învestire a instanței de judecată și nu la cererea incidentală care are ca obiect recuzarea completului de judecată. Pentru cererile de recuzare s-a reglementat o taxă judiciară distinctă care se calculează în funcție de numărul persoanelor recuzate, pentru a preîntâmpina formularea unor cereri abuzive, care să conducă la tergiversarea soluționării cauzei.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs A., prin care a solicitat admiterea căii de atac în sensul rejudecării cauzei, în temeiul art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., art. 6 din C.E.D.O. și art. 52 din Constituția României.
Examinând recursul în raport cu excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:
Calea de atac a recursului este exercitată împotriva încheierii nr. 4 din 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A..
Art. 39 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 prevede că cererea de reexaminare se soluționează [...], prin încheiere definitivă.
În speță, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost soluționată o cerere de reexaminare a unei taxe judiciare de timbru, hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă, prin calea de atac formulată încercându-se o repunere în discuție a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de recuzare, criticându-se modalitatea de stabilire a acesteia, precum și cea de soluționare a cererii de reexaminare, aspect care nu poate fi acceptat.
Reexaminarea este singura posibilitate prevăzută de lege pentru cel nemulțumit de cuantumul taxei judiciare de timbru la plata căreia a fost obligat, cale de atac specifică la care recurentul a și apelat. Prin prezenta decizie, nu se poate concluziona în sensul dorit de recurent, fără a se aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească definitivă. Indiferent de aspectul tranșat printr-o astfel de hotărâre, cuprinsul său se bucură de prezumția absolută și irefragabilă de legalitate și temeinicie, astfel că nu poate fi contrazis printr-o altă hotărâre judecătorească.
Drept urmare, cum în speță calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive [pronunțate în soluționarea unei cereri de reexaminare, astfel cum rezultă din prevederile art. 39 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013], prezentul recurs apare ca fiind inadmisibil, față de prevederile art. 483 din C. proc. civ.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.
Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în raport cu dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea nr. 4 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte reamintind și dispozițiile art. 10 - "Obligațiile părților în desfășurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu precizarea că excepția de neconstituționalitate invocată în prezentul cadru procesual ar fi putut face obiect de dezbatere și analiză doar în subsidiar, respectiv în măsura și în eventualitatea declarării admisibilității căii extraordinare de atac, împrejurare care în speță nu s-a materializat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 4 din 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.