ÎCCJ, Decizia nr. 180/2022

Prin Decizia civilă nr. 100 din 23 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, reținând, în esență, că recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra cererea de recurs, deși i-a fost comunicată obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, cerință prevăzută sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a recurentul A. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., fiind formulate critici în sensul celor arătate în continuare: (i) sunt criticate procedurile judiciare și hotărârile pronunțate în etapele procesuale anterioare, pentru necomunicarea actelor administrative ce formează obiectul litigiului în fond; (ii) au fost încălcate dispozițiile art. 270 din Codul muncii, întrucât cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru; (iii) decizia atacată este nulă, întrucât, în perioada 18 - 23 mai 2022, nu au fost soluționate cererea de recuzare din 18 mai 2022 și cererea de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru; (iv) în perioada 18 - 23 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a răspuns solicitărilor adresate la 18 mai 2022; (vi) au fost încălcate dispozițiile art. 201 din C. proc. civ., deoarece nu a avut posibilitatea reală de a formula răspuns la întâmpinarea intimatei în Dosarul nr. x/2017; (vii) în Dosarul nr. x/2017, intimata Direcția Generală de Protecție Internă nu a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în Dosarul nr. x/2017; (viii) Sentința civilă nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, nu a fost comunicată sub semnătură.

Prin contestația în anulare, contestatorul invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, susținând că sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (1) - (3), art. art. 24 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție, pentru nemotivarea în termen a Deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală de Protecție Internă a formulat întâmpinare.

În cadrul unei prime apărări, intimata invocă inadmisibilitatea contestației în anulare, motivat de faptul că susținerile formulate nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, sunt formulate apărări în raport cu privire la susținerile contestatorului care excedează cadrul contestației în anulare.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, se argumentează că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, iar criticile de constituționalitate nu sunt motivate.

4.1. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele arătate în continuare.

Contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 503. - (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Criticile din cuprinsul contestației în anulare referitoare la comunicarea actelor administrative ce formează obiectul litigiului în fond, cererea de recuzare din 18 mai 2022, scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, pretinsa lipsă a unui răspuns din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție la solicitările din 18 mai 2022, imposibilitatea de a formula răspuns la întâmpinare în Dosarul nr. x/2017, faptul că în același dosar intimata nu a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru ori modul de comunicare a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în aceeași cauză nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de textele de lege citate vizând nelegala citarea și absența părții la termenul când a avut loc judecata sau pronunțarea hotărârii în recurs de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței.

De vreme ce criticile formulate pe calea contestației în anulare nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., este întemeiată excepția inadmisibilității invocată de intimată, prin întâmpinare, întrucât, în cadrul acestei căi extraordinare de atac de retractare, nu pot forma obiectul analizei aspecte referitoare la fondul cauzei, la taxa judiciară de timbru ori la derularea procedurilor judiciare în stadiile procesuale anterioare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A..

4.2. În ceea ce privește cererea formulată de contestator privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, relevant este art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia este absolut necesar ca dispozițiile vizate prin excepția de neconstituționalitate să aibă "legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Sub acest aspect, în jurisprudența completurilor de 5 judecători, s-a reținut că analiza acestei condiții imperative de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale nu se realizează în abstracto ori în raport cu orice fel de tangență cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci prin prisma identificării acelor elemente concrete care demonstrează legătura existentă între dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate și soluționarea litigiului (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, Decizia nr. 193 din 22 octombrie 2018) și prin luarea în considerare a interesului procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, în raport de cadrul procesual și de stadiul în care se află litigiul (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, Decizia nr. 142 din 25 iunie 2018, Decizia nr. 167 din 24 septembrie 2018).

În prezentul proces, contestația în anulare are ca obiect o hotărâre judecătorească definitivă, prin care recursul contestatorului a fost anulat ca netimbrat, în temeiul art. 486 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 33 alin. (1) din O.U.G nr. 80/2013. Rezultă cu puterea evidenței că textele normative a căror neconstituționalitate este afirmată de contestator nu au nicio legătură cu cele care au fundamentat în drept decizia instanței de recurs și nici cu dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., invocate drept temei al prezentei contestații în anulare. Drept urmare, Înalta Curte constată că cererea de sesizare este inadmisibilă, în raport cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, anterior evocat.

Cu toate acestea, în condițiile în care, pentru considerentele enunțate, s-a reținut inadmisibilitatea prezentei contestații în anulare, Înalta Curte consideră că o cerere incidentală formulată în contextul unei contestații inadmisibile nu poate primi o soluționare explicită, cu excepția situației în care sesizarea de neconstituționalitate vizează însăși condițiile de admisibilitate a contestației, excepție care nu se verifică, în speță. Nu poate face obiectul vreunei analize cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții în privința cărora nu este identificat niciun element care să susțină vreun interes procesual determinat și actual, în raport cu soluția de inadmisibilitate a căii de atac exercitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 100 din 23 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2022.

GGC - ED