ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.11.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2522/2023

HOTĂRÂRE
23.11.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2522/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Analizând actele de la dosar și încheierea atacată, reține următoarele:

Prin încheierea din 07.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270, art. 5 și art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, formulată de petentul A..

La 09.10.2023, A. a declarat revizuire împotriva încheierii din 07.06.2022.

În motivare, a argumentat că pe rolul instanței supreme a fost înregistrat sub nr. x/2020 un conflict de muncă, în cadrul căruia a depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 270, art. 5 și art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii. A menționat că această cerere a fost ulterior disjunsă, fiind format dosarul asociat nr. x/2020

Referitor la acest ultim dosar, a susținut că disjungerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost efectuată în mod nelegal, deoarece art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu oferă această posibilitate a disjungerii și nici ascunderii legăturii de dependență cu dosarul în care a fost inițial formulată cererea.

În continuare, a susținut că nu a fost citat legal pentru termenul din 07.06.2022 și că instanța s-a pronunțat nelegal, neconstituțional și prematur; în acest sens, a argumentat că registratura nu avea suficient timp pentru a înregistra cauza, a o repartiza aleatoriu și a desemna completul care să o soluționeze în aceeași zi.

Totodată, a subliniat că a aflat de existența dosarului ce a avut ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale abia la data de 15.06.2022, dată la care a aflat și soluția pronunțată de instanță; în acest context, a mai afirmat că din dosarul electronic au fost ascunse înscrisuri.

La 16.11.2023, revizuentul a depus la dosar un memoriu, în cadrul căruia a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Analizând, în mod prioritar admisibilitatea revizuirii, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Analiza admisibilității unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunțată asupra fondului sau evocă fondul și, astfel cum impune art. 459 alin. (1) C. proc. civ., dacă este executorie sau definitivă. Numai dacă aceste condiții sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerințelor privind ipotezele de revizuire invocate.

Înalta Curte observă că fondul litigiului în cauza de față vizează, în esență, obținerea unor drepturi în materia asigurărilor sociale pe care intimata le-ar datora autorului revizuirii, în calitate de fost angajat. Pe parcursul soluționării acestui proces, revizuentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 270, art. 5 și art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992. Această cerere a fost respinsă ca tardiv formulată, iar împotriva încheierii de respingere, autorul excepției a introdus calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților", respectiv "s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Revizuirea vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. De aceea, categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii sunt reprezentate, în principal, de hotărârile judecătorești prin care instanțele judecătorești s-au pronunțat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, și nu în baza unei excepții care, odată admisă, face de prisos analiza fondului. Cu titlu de excepție și pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, având în vedere că soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu pune în discuție fondul cauzei, Înalta Curte constată că cererea de revizuire îndreptată împotriva încheierii din 07.06.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 -, este inadmisibilă.

Totodată, Înalta Curte subliniază că accesul liber la justiție nu presupune dreptul de acces la toate structurile judecătorești și nici la toate căile de atac prevăzute de lege. Mai mult, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligativitatea legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va constata nu se mai impune analiza motivelor invocate de revizuent, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 7.06.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-04-25
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 909/2023
1992, instanța reține că Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2022 având ca obiect recursurile declarate de recurentul A. împotriva încheierii din 3 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
ÎCCJ 2024-02-28
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 410/2024
Ședința publică din data de 28 februarie 2024 Analizând actele de la dosar și încheierea atacată, reține următoarele: Prin încheierea din 07.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civil
ÎCCJ 2023-01-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 13/2023
ții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și a prevederilor Legii nr. 49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii și asigurărilor so
ÎCCJ 2023-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 158/2023
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023 Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de mu
ÎCCJ 2024-02-27
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 386/2024
Ședința publică din data de 27 februarie 2024 Deliberând asupra cererii de revizuire constată următoarele: 1. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrată sub nr. x/2020 cererea de recurs formulată
Sursă