ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 501/2023

Ședința publică din data de 07 martie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin decizia nr. 3 din 12.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. x/2019, s-a admis excepția tardivității recursului.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, sub dosar nr. x/2021.

La termenul din 25.02.2021, Curtea de Apel Oradea a suspendat judecata cauzei în baza prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părților și față de faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Prin decizia nr. 183/C/2021-R din 28 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, a fost constatată perimată contestația în anulare declarată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BEIUȘ, împotriva deciziei nr. 3 din 12.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menținut-o în totalitate.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol și judecarea contestației în anulare.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Recursul a fost comunicat intimatei, care nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 3 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și art. 412 alin. (1) pct. 1 din același cod.

În urma referatului întocmit la 30 ianuarie 2023, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate în vederea discutării excepției perimării pentru termenul de judecată din 07 martie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanța supremă reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță", iar potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Înalta Curte a constatat că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 03 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar părțile nu au formulat o cerere de reluare a judecății.

Rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 03 mai 2022, cursul termenului de perimare nu a fost întrerupt, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților, astfel că la data de 04 noiembrie 2022 a intervenit perimarea.

Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 C. proc. civ., instanța este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 183/C/2021-R din 28 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 183/C/2021-R din 28 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.