ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 378/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 15 octombrie 2018, sub nr. x/2018, A., în numele și pentru membrul de sindicat/reclamanta B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcția Regionala de Drumuri și Poduri Iași: plata unei majorări salariale de 1820 RON la salariul de bază, pentru perioada 01.08.2017-31.12.2017 și a unei majorări salariale de 2184 Iei la salariul de bază pentru perioada 01.01.2018-26.02.2018; plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre indemnizația de conducere, indemnizație care trebuia calculată prin aplicarea procentului de indemnizație la salariul de baza majorat cu 1820 RON pentru perioada 01.08.2017-31.12.2017, respectiv salariul de bază majorat cu 2184 RON pentru perioada 01.01.2018-26.02.2018 și sumele de bani efectiv achitate cu titlu de indemnizație de conducere, pentru perioada 01.08.2017-26.02.2018; plata drepturilor salariale reprezentând diferență sporuri, care trebuiau calculate prin raportare la salariul de bază majorat cu 1820 RON pentru perioada 01.08.2017-31.12.2017, respectiv salariul de bază majorat cu 2184 RON pentru perioada 01.01.2018-26.02.2018 la care se adaugă indemnizația de conducere și sumele de bani efectiv achitate cu titlu de sporuri; plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs reclamantei, ca urmare a neplății la termen a acestor sume de bani, reprezentând daune interese în cuantum de 0,04%/zi de întârziere, conform art. 100 CCM 2017 coroborat cu dispozițiile art. 120 alin. (1) și (7) din Codul de procedură fiscală pentru sumele de bani datorate de la scadență și până la plata efectivă a acestor sume de bani; plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Codului muncii și Legea nr. 62/2011.

Prin sentința civilă nr. 496/2019 din 29 martie 2019, Tribunalul Iași, secția I Civilă a admis în parte acțiunea formulată de către A., în numele și pentru reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași.

A obligat pârâta să achite reclamantei majorările salariale de 1820 RON la salariul de bază pentru perioada 01.08.2017 - 31.12.2017 și de 2184 RON la salariul de bază pentru perioada 01.01.2018 - 26.02.2018.

A obligat pârâta să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând diferența dintre indemnizația de conducere ce trebuia calculată după majorarea salariului de bază cu 1820 RON în perioada 01.08.2017-31.12.2017 și cu 2184 RON în perioada 01.01.2018-26.02.2018 și sumele de bani efectiv încasate cu titlu de indemnizație de conducere pentru perioada 01.08.2017-26.02.2018.

A obligat pârâta să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând diferența de sporuri calculată la salariul de bază majorat cu 1820 RON pentru perioada 01.08.2017 - 31.12.2017 și calculată la salariul de bază majorat cu 2184 RON pentru perioada 01.01.2018 - 26.02.2018 la care se adaugă indemnizația de conducere și sumele de bani efectiv achitate cu acest titlu.

A obligat pârâta să achite reclamantei dobânda fiscală pentru sumele datorate, calculată până la data plății efective.

A obligat pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 714 RON, reprezentând onorariu de avocat și a 10-a parte din cazare în procent de 25,8 RON și cheltuieli de transport în sumă de 5,43 euro reprezentând a 10-a parte din suma de 54,32 euro.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Generală de Drumuri și Poduri Iași și A., în numele și pentru reclamanta B..

La 4 decembrie 2019, apelantul A., în numele și pentru membrul de sindicat B., a cerut, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei până la soluționarea unei alte cereri de chemare în judecată prin care se solicita anularea unei clauze din actul adițional nr. x/23.02.2018 și înlocuirea acesteia cu o clauză mai favorabilă din CCM 2017, art. 140, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1.

Prin încheierea pronunțată la data de 4 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, constatând că dezlegarea prezentei cauze depinde de existența dreptului care face obiectul judecății în dosarul nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelurilor până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019

Dosarul a fost repus pe rol din oficiu pentru analiza incidenței dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., fiind stabilit în acest sens termen de judecată la data de 12 octombrie 2021.

De asemenea, la data de 8 octombrie 2021, apelanta-pârâtă C.N.A.I.R. S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași a depus un înscris intitulat "precizări cu privire la perimare, respectiv cerere de repunere pe rol", arătând faptul că nu s-a împlinit termenul de perimare, motiv pentru care solicită repunerea pe rol a cauzei.

Prin decizia nr. 733/2021 din 12 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a constatat perimate cererile de apel formulate de apelanții Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A prin Direcția Generală de Drumuri și Poduri Iași și A., în numele și pentru reclamanta B., în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Iași.

A respins, ca nefondată, cererea de repunere pe rol a judecății apelului, cerere formulată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

A respins, ca nefondată, cererea formulată de A., în numele și pentru apelanta - intimată B., privind obligarea Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel.

La 15 octombrie 2021, apelanta-pârâtă C.N.A.I.R. - S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași a declarat recurs împotriva deciziei nr. 733/2021 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând litigiul pe fond, să se constate că instanța de apel a pronunțat o hotărâre "cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Evocând dispozițiile art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., autoarea recursului menționează că, prin încheierea din 13.11.2019, Curtea de Apel Iași a dispus suspendarea judecării prezentului dosar până la soluționarea definitivă a cauzei ce făcea obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2019, ce avea ca obiect - conflict de muncă, constatare nulitate clauză act adițional. Totodată, precizează că respectivul dosar a fost soluționat în mod definitiv prin decizia civilă nr. 167/23.03.2021, hotărâre ce i-a fost comunicată la data de 27.04.2021.

Așa fiind, consideră că, față de dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ., termenul de perimare începe să curgă de la ultimul act de procedură îndeplinit de către instanța de judecată - reprezentând data comunicării către părți a deciziei civile nr. 167/23.03.2021, respectiv de la 27.04.2021, moment în care hotărârea a devenit opozabilă părților.

În acest sens, evocă și prevederile art. 427 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în accepțiunea recurentei, ultimul act de procedură îndeplinit de instanța de judecată este reprezentat de însăși comunicarea deciziei civile nr. 167/23.03.2021.

Față de cele menționate, recurenta învederează faptul că nu s-a împlinit termenul de 6 luni care ar fi putut conduce la perimarea apelului, astfel încât, în opinia sa, acest termen se consideră împlinit abia la data de 27.10.2021 (raportat la data comunicării deciziei civile nr. 167/23.03.2021).

În concluzie, recurenta apreciază că instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 416 alin. (1) C. proc. civ., în opinia recurentei, instanța trebuind să procedeze la respingerea excepției perimării și la admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei, conform art. 415 pct. 1 C. proc. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar și pe dispozițiile art. 483, 486, 416 alin. (2), art. 427 alin. (1) și art. 415 alin. (1) din același Cod.

La 22 noiembrie 2021, conform dovezii aflate la dosar, recurenta a menționat că este de acord cu aplicarea prevederilor art. 493 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Față de raportul comunicat, niciuna dintre părți nu și-a exercitat dreptul de a formula punct de vedere la raport.

Constatând că recursul poate fi soluționat conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte notează că, deși recurenta-pârâtă a susținut încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând, în acest sens, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, motivele invocate în cererea de recurs sunt susceptibile de a fi încadrate și analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că recurenta critică aplicarea sancțiunii procedurale a perimării cererii de apel, invocând în acest sens dispozițiile art. 416 alin. (2), art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, prin încheierea din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, constatând că dezlegarea cauzei depinde de existența dreptului care face obiectul judecății în dosarul nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2019.

Încheierea de suspendare pronunțată de instanța de apel nu a fost atacată cu recurs de niciuna dintre părți, context în care suspendarea judecării cauzei a durat până când hotărârea pronunțată în cauza care a determinat suspendarea a devenit definitivă (art. 413 alin. (2) C. proc. civ.).

Cât privește suspendarea cursului perimării, dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că acesta este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, iar dispozițiile art. 418 alin. (3) prevăd că perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate. După încetarea împiedicării, cursul perimării se reia.

În cauză, potrivit informațiilor furnizate de sistemul informatizat al instanțelor, la data de 23 martie 2021, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a soluționat definitiv cauza/apelul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019

Or, de la data soluționării definitive a dosarului nr. x/2019, când a încetat cauza de suspendare a cursului judecății, pârâta din prezenta cauză a avut posibilitatea de a formula cerere de repunere pe rol a cauzei și de a solicita continuarea judecății.

Faptul că, suspendarea judecății dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. are caracter facultativ, nu impune repunerea pe rol a cauzei, din oficiu, dacă părțile interesate nu și-au manifestat voința în acest sens.

De altfel, dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că este suspendat cursul perimării cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Așadar, în caz de suspendare facultativă a judecății pentru motivul prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât suspendarea durează numai până când hotărârea pronunțată în cauza care a impus suspendarea rămâne definitivă, cum precizează alin. (2) al aceluiași articol, odată cu rămânerea definitivă a acelei hotărâri, suspendarea încetează și cursul perimării se reia împotriva părții care nu a cerut redeschiderea judecății.

În speță, cum Curtea de Apel Iași a soluționat definitiv, la 23 martie 2021, apelul formulată de apelanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, măsura suspendării a încetat la data pronunțării acestei decizii, iar prelungirea suspendării după dispariția cauzei ce a determinat-o conduce la perimare.

Împrejurarea invocată de recurenta-pârâtă referitoare la faptul că, potrivit art. 416 alin. (2) C. proc. civ., termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit (de părți sau) de instanță, respectiv de la data comunicării către părți a deciziei civile nr. 167/23.03.2021, moment la care hotărârea a devenit opozabilă părților, este irelevantă, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 418 alin. (1) teza I C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, iar, pe de altă parte, potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea durează până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Or, în speță, decizia (nr. 167/23.03.2021) pronunțată în cauza care a impus suspendarea, fiind o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs, a devenit definitivă la data pronunțării (23.03.2021), conform art. 634 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., motiv pentru care, din acel moment, autoarea prezentului demers judiciar putea formula și o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin urmare, se constată că, în mod legal, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, cererea de apel fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părții interesate în continuarea activității judiciare, timp de 6 luni socotite de la data pronunțării deciziei definitive a Curții de Apel Iași în dosarul nr. x/2019, respectiv 23.03.2021.

Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași împotriva deciziei nr. 733/2021 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași împotriva deciziei nr. 733/2021 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2023.