ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2162/2023

HOTĂRÂRE

25.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2162/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 4 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Fondul de Protecție al Victimelor Străzii și cu intervenientul B., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale ca urmare a prejudiciului moral suferit de pe urma accidentului rutier de la 7 ianuarie 2018; a sumei de 8.878,49 RON cu titlu de daune materiale pentru numitul A.; a sumei de 29.100 RON, reprezentând echivalentul câștigului în munca nerealizat de la data producerii accidentului rutier, 7 ianuarie 2018, până la finalul anului 2019, în temeiul art. 1387 alin. (1) și art. 1388 C. civ. la plata către numitul A. a unei rente lunare viagere echivalente cu salariul minim net pe economie, începând cu data acceptării ofertei de negociere, în temeiul art. 1387 alin. (1) și art. 1388 C. civ., și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, de la 16 august 2020 și până la plata efectivă a debitului, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017.

Prin încheierea din 8 septembrie 2020, Tribunalului București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat cauza pentru soluționare, în favoarea oricăreia din Secțiile Civile a III-a, a IV-a sau a V-a ale Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2020**.

Prin sentința civilă nr. 1712 din 15 noiembrie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale; a sumei de 17.296,63 RON cu titlu de daune materiale; a sumei de 29.100 RON reprezentând echivalentul câștigului în muncă nerealizat, de la data producerii accidentului rutier și până la finalul anului 2019; a rentei lunară viagere în cuantum de 1.346 RON, începând cu 21 ianuarie 2020, data înregistrării cererii de despăgubire la asigurator și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării integrale a daunelor.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România - Fondul de Protecție al Victimelor Străzii.

La termenul de judecată de la 25 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale funcționale după criteriul specializării, pe care a admis-o prin decizia civilă nr. 642A din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secțiilor specializate și a trimis dosarul Registraturii Generale în vederea repartizării aleatorii uneia din Secțiile a V-a sau a VI-a.

În esență, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a reținut că instanțele au fost învestite cu un litigiu ce își are izvorul în răspundere civilă delictuală, fapta ilicită constând într-un accident de circulație, produs de către intimatul-intervenient, autoturismul nefiind asigurat. Față de dispozițiile art. 225 alin. (1), art. 226 și art. 227 din Legea nr. 71/2011 și văzând statuările din Deciziile nr. 18/2016 și nr. 17/2018 pronunțate de instanța supremă cu ocazia soluționării unor recursuri în interesul legii, curtea de apel a reținut că "o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății." De asemenea, a avut în vedere cele dispuse de Înalta Curte prin Decizia nr. 13/2020 în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, în sensul că în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, competența materială procesuală revine secțiilor specializate. Coroborând și cu prevederile Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel București nr. 29/2011, privind înființarea completurilor specializate în litigiile cu profesioniști în cadrul secțiilor a V-a civilă și a VI-a civilă, instanța a reținut că litigiul trebuie soluționat de secțiile specializate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2023.

La termenul de judecată de la 14 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției prin raportare la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 4/2023.

Prin încheierea din 14 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a VI-a Civile, a declinat competența materială procesuală de soluționare a cauzei privind apelul formulat de pârât, în favoarea secției a IV-a Civile a Curții de Apel București, a constat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a reținut că instanța de apel competentă material procesual să soluționeze litigiul de față trebuie determinată, ținând seama, pe de o parte, că dosarul are ca obiect un litigiu în materia asigurărilor, ceea ar atrage competența instanțelor specializate să soluționeze cauze cu profesioniști, iar, pe de altă parte, că hotărârea primei instanțe, care formează obiectul apelului, a fost pronunțată de o instanță civilă de drept comun, nespecializată (Secția a III-a a Tribunalului București). Față de dezlegările din Decizia nr. 4/2023 a instanței supreme, curtea de apel a reținut că apelul este formulat împotriva unei sentințe pronunțate de către o instanță civilă de drept comun (Secția a III-a a Tribunalului București), iar nu de instanța specializată în soluționarea cauzelor cu profesioniști (Secția a VI-a a Tribunalului București) și ca urmare, competența materială procesuală de soluționare a litigiului în apel revine secției a IV-a Civile, iar nu secției specializate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, respectiv secția a IV-a Civilă și secția a VI-a Civilă ale Curții de Apel București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o acțiune în materia asigurărilor, care a fost soluționată la fond de instanță civilă de drept comun, nespecializată (Secția a III-a a Tribunalului București).

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 din C. proc. civ., în cazul hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorie, competența funcțională de soluționare a apelului revine tribunalului. Conform prevederilor art. 96 pct. 2 C. proc. civ., instanța de apel de drept comun competentă funcțional să soluționeze apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în primă instanță este curtea de apel.

Înalta Curte, plecând de la statuările cuprinse în Decizia nr. 17/2018, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei nu mai este posibilă ulterior primului termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, a analizat recursul în interesul legii promovat de Curtea de Apel Galați cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și 136 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 4/2023, Înalta Curte a stabilit astfel:

"competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac."

În considerentele aceleiași decizii s-a reținut că "în ipoteza în care litigiul a fost soluționat în fond de o/un instanță/secție/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.."

Astfel, în stadiul procesual al fondului, dosarul a fost soluționat de secția a III-a Civilă a Tribunalului București, care a fost învestită cu judecarea prezentului proces ca urmare a declinării competenței materiale de către secția a VI-a a aceleiași instanțe. În acord cu deciziile de unificare a practicii menționate mai sus, competența materială procesuală a instanței de fond se păstrează, în mod corespunzător, în calea de atac.

Instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ar fi trebuit să se limiteze la a își verifica propria competență materială procesuală în soluționarea căii de atac, fără a mai putea analiza modul în care tribunalul s-a declarat competent material să judece pricina. Numai în situația în care instanța de fond nu ar fi organizată în structuri specializate (secții/completuri), "instanța de control judiciar specializată, cu ocazia verificărilor privind propria competență materială procesuală, va avea în vedere obiectul și natura pricinii (…)".

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.