ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2095/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă la 22.03.2018, reclamanta R.N.P. ROMSILVA, prin Direcția Silvică Olt a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 216.982,84 RON, reprezentând contravaloarea delictelor silvice nejustificate depistate în cantonul 15 Hotărani gestionat de pârât, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 531/05.10.2021, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere care privește prejudiciul constatat prin actul de control nr. 2579/16.05.2016 și a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 104.858,79 RON, reprezentând delicte silvice constatate prin actele de control nr. 3326/04.07.2016 și nr. 4926/28.09.2017, precum și suma de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 2306/12.10.2022, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul de cerere care privește prejudiciul în cuantum de 16.603,125 RON constatat prin actul de control nr. 4926/28.09.2017, fiind păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate. A obligat intimata-reclamantă la plata către apelant a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivarea recursului, a argumentat că instanța de fond a analizat corect prejudiciul de 71.138,26 RON, care a fost menționat în actul de control nr. 2579/16.05.2016, emis de Direcția Silvică Olt și care a făcut parte din suma totală de 216.982 84 RON.

Recurentul a subliniat că actul de control nr. 2579/16.05.2016 emis de Direcția Silvică Olt o fost deja analizat în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în care a fost pronunțată decizia nr. 2523/09.10.2018, în cadrul căruia a fost anulată decizia de desfacere a contractului de muncă și dispusă reangajarea lui, pe postul avut anterior, cu putere de lucru judecat. De asemenea, expertiza efectuată în acest dosar a arătat că doar o cantitate de 33.715 cioate (echivalentul a 85,245 m.c.) material lemnos lipseau, și nici această cantitate nu a putut fi stabilită cu certitudine. Cu toate acestea, reclamanta a solicitat în acest dosar obligarea pârâtului la plata sumei de 71.138,26 RON.

În final, recurentul a susținut că actul de control emis de Direcția Silvică Olt nu a stabilit cu claritate vinovatul pentru presupusa pagubă, fapt ce reiese din demersurile efectuate de Direcție după emiterea actului și din probele administrate.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune punct de vedere la raport; nicio parte nu a prezentat punct de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 2306/12.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale într-un litigiu de muncă, prin care se urmărește atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în conformitate cu art. 254 alin. (1) din Codul muncii.

Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Iar art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia nr. 2306/12.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 2306/12.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R.N.P. ROMSILVA, prin Direcția Silvică Olt.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2023.