ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2072/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21.03.2011 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 75.000 euro, reprezentând daune-interese și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a sumei. Prin sentința nr. 144/28.03.2012, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în RON la data efectuării plății a sumei de 75.000 euro, cu titlu de daune-interese compensatorii și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 21.03.2011 până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 99/30.10.2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea recursului, recurenta a argumentat că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 1082-1083 C. civ., în condițiile în care nu exista vreo cauză exoneratoare de răspundere în favoarea debitoarei.

Recurenta a mai afirmat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale și că neexecutarea obligației rezultă cu evidență din refuzul pârâtei de a încheia contractul de închiriere.

Totodată, a mai susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1066-1072 C. civ. și ale art. 969 C. civ., precum și cele din C. proc. civ. referitoare la mijloacele de probă prin reținerea unor simple susțineri nedovedite ale intimatei.

În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin încheierea din 31.10.2013, recurenta a încunoștințat instanța că împotriva pârâtei a fost deschisă procedura generală a insolvenței, fiind numit administrator judiciar C.., prin hotărârea nr. 274/04.02.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2012.

La 23.01.2014, intimata-pârâtă a depus la dosar o cerere de suspendare a judecății cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea din 23.01.2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei B. S.A.

În ședința publică de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1), reține următoarele:

Articolul 248 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată și căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procesuală determinată de lipsa de stăruință a părților în continuarea judecății și instituirea ei are la bază rămânerea cauzei în nelucrare și culpa procesuală a părții în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancționatorie, perimarea dă efect unei prezumții de desistare a părților care, rămânând pasive, consfințesc lipsa lor de interes în finalizarea judecății.

În speță, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 23.01.2014, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei B. S.A., prin hotărârea nr. 274/04.02.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin sentința nr. 57/28.01.2022, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, procedura falimentului debitoarei B. S.A. a fost închisă, iar societatea a fost radiată; această hotărâre a rămas irevocabilă la 01.03.2022.

Așadar, condițiile perimării, așa cum se desprind din prevederile art. 248 C. proc. civ., sunt îndeplinite în cauză, de la data de 01.03.2022 și până în prezent trecând mai mult de un an, interval de timp în care niciuna dintre părți nu a solicitat redeschiderea judecății.

Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 249-251 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 248 și art. 252 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 99/30.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A., prin administrator judiciar D. S.P.R.L.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2023.