ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1953/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

- constatarea caracterului simulat, prin interpunere de persoane, în ceea ce privește controlul deținut asupra E. S.R.L. de către asociatul D., în nume propriu și pe seama familiei Tărâță (inițial pe seama d-lui. B., iar ulterior decesului acestuia, pe seama lui B., A. și a C.) în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei și, în consecință, vânzarea părților sociale ale E. S.R.L. de către asociatul D., în nume propriu și pe seama proprietarilor grupului F. - B., A. și C., ca urmare a încheierii contractului de vânzare a părților sociale deținute de D. în cadrul E. S.R.L. către G., încheiat în anul 2018;

- constatarea calității, inițial a asociatului F. S.R.L. - dl. B. - și, ulterior decesului acestuia, a lui B., A. și a C., de beneficiari reali ai afacerii derulate de E. S.R.L. și de vânzători ai părților sociale ale E. S.R.L., în baza înțelegerii secrete dintre asociatul F. S.R.L., dl. B., și asociatul E. S.R.L., D.;

- constatarea calității asociatului E. S.R.L, D., de interpus, mandatar fără reprezentare, inițial al asociatului F. S.R.L. B., iar ulterior decesului acestuia, al lui B., A. și al C. în ceea ce privește controlul deținut asupra E. S.R.L. în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei, respectiv încheierea contractului de vânzare a părților sociale deținute de D. în cadrul E. S.R.L. către G. (convenția de prete-nom).

De asemenea, reclamantul a solicitat constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut încheiat între B. și A. pentru suma de 50.000.000 EUR, în sensul că suma ce a format obiectul acestuia reprezintă o parte din prețul părților sociale ale E. S.R.L. vândute către G., conform actului secret încheiat între părți și a inexistenței contractului de împrumut încheiat între B. și A. pentru suma de 50.000.000 EUR, act public, aparent, încheiat în scopul disimulării operațiunilor reale realizate de părți și, în consecință, a inexistenței obligației de plată a sumei de 50.000.000 EUR către B. derivată din inexistența contractului de împrumut aparent.

În drept, au fost invocate prevederile art. 34 C. proc. civ.

La data de 23.11.2021, reclamantul A. a depus note scrise, prin care a formulat precizări privind obiectul acțiunii, în sensul că în temeiul art. 35 C. proc. civ., solicită următoarele:

- constatarea calității lui D., de interpus, mandatar fără reprezentare, al lui B., A. și al C. în ceea ce privește controlul deținut asupra E. S.R.L. în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei, respectiv încheierea contractului de vânzare a părților sociale deținute de D. în cadrul E. S.R.L. către G. (convenția de prete-nom);

- constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut încheiat între B. și A. pentru suma de 50.000.000 EUR; constatarea inexistenței contractului de împrumut încheiat între B. și A. pentru suma de 50.000.000 EUR, act public, aparent, încheiat în scopul disimulării operațiunilor reale realizate de părți și, în consecință, a inexistenței obligației de plată a sumei de 50.000.000 EUR către B. derivată din inexistența contractului de împrumut aparent.

Prin sentința civilă nr. 2 din 05.01.2022, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere precizat, având ca obiect constatarea calității de interpus, mandatar fără reprezentare, a lui D. pentru B., A. și C. în ceea ce privește controlul deținut asupra E. S.R.L. în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei, respectiv încheierea contractului de vânzare a părților sociale deținute de D. în cadrul E. S.R.L. către G., invocată din oficiu.

S-a respins excepția inadmisibilității privind al doilea capăt de cerere având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut încheiat între B. și A. pentru suma de 50.000.000 Euro, invocată de pârâtul B., ca neîntemeiată și s-a dispus disjungerea celui al doilea capăt de cerere și formarea unui nou dosar.

Prin decizia nr. 152/2023 din 17 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. ca nefondat și s-a anulat ca insuficient timbrat apelul incident declarat de pârâtul B..

În susținerea recursului reclamantul a prezentat situația de fapt și relațiile contractuale dintre părți privind activitatea de exploatare a Insulei Mari a Brăilei prin intermediul societății E. S.R.L.

În continuare, a arătat că primul capăt din acțiunea introductivă este admisibil, întrucât, în acord cu prevederile art. 35 C. proc. civ., se solicită efectiv constatarea existenței unui drept. În acest sens, precizează că acțiunea în simulație este o acțiune în constatare, iar mandatul fără reprezentare este o varietate a simulației prin interpunere de persoane.

Așadar, în cauză, prin convenția de prete-nom se urmărește constatarea existenței unei simulații prin interpunere de persoane, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 35 C. proc. civ. în absența oricărui mijloc de realizare a dreptului.

Constatarea calității de interpus, mandatar fără reprezentare, a lui D. pentru B., A. și C. privind controlul deținut asupra E. S.R.L. în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei, respectiv încheierea contractului de vânzare a părților sociale deținute de D. în cadrul E. S.R.L. către G., implică analiza unui ansamblu de drepturi și obligații derivate din contractul de mandat, iar nu a unei situații de fapt.

În aprecierea recurentului, faptul că se solicită constatarea calității familiei Tărâță de beneficiar real al afacerii derulate de E. S.R.L. în Insula Mare a Brăilei, iar nu de asociat al societății E. S.R.L., nu poate determina inadmisibilitatea capătului de cerere, întrucât calitatea de mandant și beneficiar real al afacerii nu reprezintă o situație de fapt.

Potrivit recurentului, prin raportare la dispozițiile de drept procedural invocate, sunt incidente normele de drept material prevăzute la art. 1289-1294 C. civ., privind simulația, și cele de la art. 2039 și urm. C. civ., referitoare la mandatul fără reprezentare.

O acțiune în simulare grefată pe un mandat fără reprezentare nu poate fi considerată inadmisibilă pentru faptul că, urmare a particularităților acestei tehnici simulatorii, nu se solicită constatarea existenței unui drept punctual, ci a calității persoanelor de titulari a unor drepturi și obligații.

În aprecierea recurentului, constatarea calității de interpus, mandatar fără reprezentare, a lui D. pentru B., A. și C. privind controlul deținut asupra E. S.R.L. nu înseamnă constatarea calității de asociat în legislația specifică materiei societăților.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 mai 2023, intimatul-pârât D. a invocat nulitatea recursului în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Totodată, prin întâmpinarea înregistrată la 12 iunie 2023 intimata-pârâtă C. a solicitat admiterea recursului.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 iunie 2023, intimatul-pârât B. a invocat insuficienta timbrare a acțiunii, excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Cauza a fost înregistrată la 24 februarie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar prin rezoluția din 5 iulie 2023 s-a fixat termen de judecată la 5 octombrie 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată de intimații D. și B., urmând a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.

Înalta Curte reține că recursul este întemeiat formal pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care recurentul a reiterat prin cererea de recurs motivele din apel, fără însă a critica argumentele pentru care instanța de prim control judiciar a respins calea de atac a apelului.

Prin motivele de casare recurentul reia situația de fapt prin prezentarea relațiilor contractuale dintre părți, precum și argumentele prezentate instanțelor de fond privind modalitatea de formulare a petitului acțiunii, în sensul că acesta este admisibil, întrucât se solicită efectiv constatarea existenței unui drept potrivit art. 35 C. proc. civ.

Potrivit susținerilor recurentului, constatarea calității familiei Tărâță de beneficiar real al afacerii derulate de E. S.R.L. în Insula Mare a Brăilei, iar nu de asociat al societății E. S.R.L., nu poate determina inadmisibilitatea capătului de cerere, întrucât calitatea de mandant și beneficiar real al afacerii nu reprezintă o situație de fapt.

Verificând decizia recurată se constată că aceste critici au fost analizate de instanța de apel, care a reținut că solicitarea reclamantului de a se constata faptul că defunctului B. i-a aparținut în totalitate controlul asupra societății E. S.R.L. și că D. a avut doar calitatea de interpus este inadmisibilă, potrivit art. 35 C. proc. civ., în lipsa solicitării constatării calității de asociat a defunctului B. în societatea E. S.R.L, respectiv a dreptului subiectiv al acestuia asupra părților sociale înstrăinate.

Totodată, instanța de apel a reținut că reclamantul a solicitat constatarea unei situații de fapt, întrucât din perspectiva scopului cererii, acesta nu-și propune să îl realizeze, ci doar să îl constate. În acest sens, s-a argumentat că reclamantul a solicitat constatarea calității de mandatar a pârâtului D., însă nu și calitatea de mandant a defunctului B., respectiv de proprietar al părților sociale deținute de D. în societatea E. S.R.L. și de beneficiar a prețului de înstrăinare a acestora.

Așadar, reiterarea prin recurs a argumentelor și criticilor valorificate la instanțele de fond privind modalitatea de formulare a petitului acțiunii în sensul că acesta este admisibil, care au primit o soluționare atât din partea primei instanțe, cât și a instanței de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, de strictă interpretare.

Toate aceste critici au fost invocate și în fața instanței de apel, care le-a analizat, iar mai apoi, motivat, le-a înlăturat. Prin reluarea lor în cuprinsul cererii de recurs, reclamantul-recurent urmărește, de fapt, reanalizarea lor, deși acestor critici nu le-au fost atașate motive concrete de nelegalitate, care să releve greșita interpretare și/sau aplicare a normelor de drept substanțial de către prima instanță de control judiciar.

Simpla evocare a situației de fapt prin prezentarea relațiilor contractuale dintre părți și reiterarea motivelor de la instanțele de fond, care au primit o soluționare, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Mai mult, recurentul nu a indicat în cuprinsul memoriului de recurs nicio normă de drept material interpretată sau aplicată greșit de instanța de apel pentru ca instanța de recurs să poată verifica legalitatea hotărârii atacate.

În consecință, deoarece în motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

În egală măsură, se reține că sunt întemeiate și apărările formulate de intimații D. și B., prin întâmpinări, privind nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute expres și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât se constată că recurentul nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

În consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 152/2023 din 17 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 152/2023 din 17 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2023.