ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1952/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind comisionul de gestiune, cuprinsă în art. 2.1.1. lit. a) din contractul de credit nr. x din 13.01.2009, întrucât este o clauză abuzivă și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul acestei clauze abuzive, la plata diferenței nominale rezultată din actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume și dobânzii legate aferente acestor sume, precum și încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind dobânda prevăzută la art. 2.2.3. din contract întrucât este o clauză abuzivă și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul acestei clauze abuzive, la plata diferenței nominale rezultată din actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume și dobânzii legate aferente acestor sume, precum și încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale privind dreptul de a modifica rata anuală a dobânzii, respectiv a nivelului dobânzii de bază în funcție de care variază rata anuală a dobânzii, cuprinse în art. 2.2.6 și 2.2.7 din contract întrucât este o clauză abuzivă și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul acestei clauze abuzive, la plata diferenței nominale rezultată din actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume și dobânzii legate aferente acestor sume, precum și încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei și/sau a actului prin care banca, începând cu 21.06.2010, a aplicat o marjă fixă de 5,09 p.p. în algoritmul de calcul raportat la ROBOR al dobânzii variabile întrucât este o clauză abuzivă nefiind niciodată de părți marja fixă de 5,09 p.p. și, în plus, lipsește în totalitate consimțământul împrumutatului pentru aplicarea marjei fixe în acest cuantum de 5,09 p.p. și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu titlu de dobândă calculate prin aplicarea acestei marje fixe, la plata diferenței nominale rezultată din actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume și a dobânzii legale aferente acestor sume, precum și încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constante că procentul de dobândă fixă a fost stabilit prin acordul părților doar pentru primele 12 luni, iar efectele sale au încetat după trecerea acestui termen;

- să se constate că urmare a încetării efectelor clauzei de dobândă fixă și a faptului că toate clauzele și actele prin care s-a stabilit dobânda variabilă sunt abuzive, contractul de credit a rămas fără dobândă, acestuia urmând a i se aplica, în raport de Hotărârea din Cauza CJUE nr. C269/19, dobânda legală standard prevăzută de art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, având în vedere că reclamantul nu a contractat împrumutul în calitate de profesionist; în subsidiar, instanța, în acord și cu dispozițiile hotărârii din Cauza C-269/19, să dispună obligarea băncii la calculul dobânzii pe viitor prin adăugarea la ROBOR a unui procent al marjei fixe de 2,05 p.p., așa cum a fost negociat la încheierea contractului;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind dobânda penalizatoare/majorată, cuprinse în art. 2.2.13 din contract, întrucât este o clauză abuzivă cu consecința obligării pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflație și a dobânzii legale aferente acestor sume, precum și încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind comisionul de rambursare anticipată, cuprins în art. 2.1.1. lit. c) din contract, întrucât este o clauză abuzivă cu consecința obligării pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflație și a dobânzii legale aferente acestor sume, precum și încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind comisionul de rescadențare/reeșalonare, cuprins în art. 2.1.1. lit. d) din contract, întrucât este o clauză abuzivă cu consecința obligării pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflație și a dobânzii legale aferente acestor sume, precum și încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor;

- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale privind comisionul pentru prestarea unor servicii suplimentare, cuprins la art. 2.1.3. din contract, întrucât este o clauză abuzivă cu consecința obligării pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflație și a dobânzii legale aferente acestor sume, precum și încetarea efectelor acestei clauze pentru viitor.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 193/2003.

Prin sentința civilă nr. 870 din 14.07.2022, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, s-a dispus admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamant și s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.1.1 lit. a) din contractul de credit x din data de 13.01.2009, în ceea ce privește comisionul de gestiune. A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de comision de gestiune, actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestor sume de la data reținerii și până la restituirea efectivă și integrală.

S-a constatat că art. 2.2.3 din contractul de credit privind dobânda, în ceea ce privește "aceasta se stabilește de către Bancă având în vedere costul fondurilor, cheltuielile aferente atragerii acestora, condițiile dominante ale pieței, circumstanțele politicii Băncii și un profit, elemente în funcție de care PR se poate modifica pe parcursul derulării creditului PR poate varia pe parcursul derulării creditului, fără a depăși cu mai mult de 7 p.p. nivelul dobânzii ROBOR 12 M variabilă în prima zi a fiecărui trimestru din an", și art. 2.2.6 și 2.2.7, reprezintă clauze abuzive în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 și s-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei privind dobânda, în partea privind dobânda de referință variabilă, precum și a oricărei alte clauze care permite Băncii să modifice unilateral cuantumul dobânzii. Urmare constatării caracterului abuziv al acestor clauze, a fost obligată pârâta la asigurarea transparenței prevederilor contractuale, în sensul precizării și definirii elementelor componente ale dobânzii și a cuantumului acestora, începând cu data de 13.01.2010, respectiv marja fixă de 2,05 p.p + Robor 12M.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele achitate în plus începând cu data de 13.01.2010, peste suma datorată prin aplicarea formulei de calcul marja fixă de 2,05 p.p + Robor 12M, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă acestor sume, calculată de la data plății și până la restituirea efectivă a sumelor.

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.2.13 din contractul de credit în ceea ce privește dobânda penalizatoare și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de dobândă penalizatoare, actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestor sume de la data reținerii și până la restituirea efectivă și integrală.

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.1.1 lit. c) din contractul de credit în ceea ce privește comisionul de rambursare anticipată și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de comision de rambursare anticipată, actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestor sume de la data reținerii și până la restituirea efectivă și integrală.

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.1.1 lit. d) din contractul de credit, în ceea ce privește comisionul de rescadențare/reeșalonare și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de comision de rescadențare/reeșalonare, actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data reținerii și până la restituirea efectivă și integrală.

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 2.1.3 din contractul de credit în ceea ce privește comisionul pentru prestarea unor servicii suplimentare și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate de acesta cu titlu de comision de pentru prestarea unor servicii suplimentare, actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferentă acestor sume de la data reținerii și până la restituirea efectivă și integrală.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 84/2023 din 17 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, s-a admis apelul pârâtei și a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că s-au respins capetele de cerere având ca obiect constatare caracterului abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 2.1.1 lit. a) - privind comisionul de gestiune și art. 2.2.13 - privind dobânda penalizatoare din contractul de credit, ca nefondate.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor percepute cu titlul de comision de gestiune (administrare) și dobândă penalizatoare, ca nefondate.

A fost obligată pârâta, urmare constatării caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 2.2.3, art. 2.2.6 și art. 2.2.7 din contractul de credit, la restituirea către reclamant a sumelor percepute cu titlul de dobândă ce depășesc dobânda fixă aferentă primului an de creditare, de 11 % pe an, în perioada 13.01.2010 - 21.06.2010, sume vor fi actualizate cu rata inflației.

A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumelor percepute în baza clauzelor prevăzute la art. 2.2.3, art. 2.2.6 și art. 2.2.7 din contractul de credit, calculată începând cu data încasării fiecărei sume și până la data plății efective.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței civile apelate.

A fost obligat intimatul A. la plata către apelanta B. S.A. a sumei de 6.448 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă apelului.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 iunie 2023, intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la 17 mai 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 17 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată la 5 octombrie 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, constatarea caracterului abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a unor clauze contractuale cuprinse în contractul de credit.

Prin urmare, litigiul pendinte este în materia protecției consumatorilor.

Întrucât procesul a început la 12 februarie 2021, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data inițierii procesului, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății, respectiv 12 februarie 2021, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea cererii de chemare în judecată formulată în materia protecției consumatorului hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 84/2023 din 17 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 84/2023 din 17 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2023.