ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1945/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. în numele și pentru membrii săi de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., intervenienții QQ., RR. și SS., în contradictoriu cu pârâții REGIA AUTONOMĂ AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" TULCEA și CONSILIUL JUDEȚEAN TULCEA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea, în solidar, a celor doi pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând: diferența rezultată la salariu prin modificarea indicelui 1 în funcție de salariul minim pe economie, așa cum era prevăzut în contractul colectiv de muncă, începând cu 1 noiembrie 2016 = 1.250 și 1 februarie 2017 = 1.450; diferența la salariu prin diminuarea nelegală a sporului de aviație (T.C.R. tehnicitate, complexitate, responsabilitate) de la 20% la 15%; diferența la salariu prin eliminarea nelegală a sporului pentru deservirea unor instalații suplimentare din dotarea autovehiculelor, depozit carburanți, deservire aeronave 15%; diferența la salariu prin eliminarea nelegală a sporului de fidelitate între 1-5 ani vechime 5%, între 5-10 ani vechime 10%, peste 10 ani vechime 15%; diferența la salariu prin diminuarea nelegală a sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase de la 10% la 7%; diferența la salariu prin eliminarea sporului de tură pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în zilele de sâmbătă și duminică și de sărbători legale începând cu luna iulie 2017; contribuții angajator/salariat datorate la diferența rezultată. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Județean Tulcea, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi, obligarea pârâților la plata dobânzilor aferente sumelor rezultate, precum și indexarea acestora cu rata inflației până la data achitării efective a acestora.

Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1028/2018 din 27 iunie 2018, a admis în parte cererea reclamantului A. în numele și pentru membrii săi de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. și PP., intervenienții QQ., RR. și SS., formulată în contradictoriu cu pârâții REGIA AUTONOMĂ AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" și CONSILIUL JUDEȚEAN TULCEA, având ca obiect drepturi bănești; a respins cererile formulate de reclamanții PP., L. și JJ., ca nefondate; a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul QQ., ca nefondată; a dispus obligarea pârâtei R.A. AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" și a Consiliului Județean Tulcea, în sensul prevăzut de art. 3 din H.G. nr. 398/1997, la plata către ceilalți reclamanți și intervenienți a diferențelor de drepturi salariale rezultate din diminuarea sporurilor de aviație, deservirea unor instalații suplimentare din dotarea autovehiculelor, fidelitate, condiții vătămătoare și periculoase pentru perioada 1 noiembrie 2016-27 iunie 2018, respectiv până la încetarea contractelor de muncă pentru reclamanții cărora le-au încetat contractele individuale de muncă în acest interval, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective; a respins capetele de cerere privind acordarea diferenței rezultate la salariu prin modificarea indicelui 1 în funcție de salariul minim pe economie și privind diferența la salariu prin eliminarea sporului de tură, ca nefondate; pârâta R. A. AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" și Consiliul Județean Tulcea, în sensul prevăzut de art. 3 din H.G. nr. 398/1997, au fost obligați să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina angajatorului; de asemenea, pârâții au fost obligați să rețină și să vireze contribuțiile, precum și impozitele datorate de reclamanți și intervenienți, în condițiile legii, pentru drepturile salariale acordate prin hotărâre; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei R.A. AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" la plata unei amenzi pentru exercitarea unui comportament lipsit de corectitudine față de salariați și încercarea de inducere în eroare a instanței, ca inadmisibil.

Prin decizia civilă nr. 341/CM din 5 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. în numele și pentru membrii săi de sindicat apelanții-reclamanți B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. și SS., împotriva sentinței civile nr. 1028/2018 din 27 iunie 2018 a Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal; s-au admis apelurile formulate de pârâții REGIA AUTONOMĂ AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL TULCEA, prin CONSILIUL JUDEȚEAN TULCEA, împotriva aceleiași sentințe; s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea, ca nefondată; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 mai 2022, a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM/05.11.2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, cerere formulată de petentul/apelantul-reclamant A. TULCEA, în numele și pentru membrii săi de sindicat.

La data de 25 iulie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 341/CM din 5 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Revizuentul a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, arătând că nu a formulat cererea de revizuire în termenul de o lună prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, întrucât sindicatul și celelalte părți implicate în proces au înțeles, raportându-se la dispozitivul hotărârii, coroborat cu considerentele care au stat la baza acesteia, că rămân valabile prevederile sentinței de fond (în sensul că nu s-a menționat desființarea hotărârii apelate) cu privire la drepturile salariale prevăzute în actele adiționale la contractele individuale de muncă semnate de ambele părți.

Având în vedere că solicitarea salariaților privea exact aceste drepturi diminuate din actele adiționale, care erau semnate și valabile, recunoscute inclusiv de către instanțele judecătorești, pe care chiar angajatorul le pune în aplicare începând cu ianuarie 2018, este logic că aceste drepturi nu au fost anulate, întrucât sentința civilă nr. 1028/2018 din 27 iunie 2018 a Tribunalului Tulcea nu este anulată.

Împotriva actelor de executare, Consiliul Județean Tulcea și R.A. AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" au formulat contestații la executare în dosarul nr. x/2021, respectiv dosarul nr. x/2021.

Contestațiile au fost admise, în dosarul nr. x/2021 instanța apreciind că acțiunea a fost respinsă ca nefondată (în totalitate), inclusiv capetele de cerere privind obligarea debitoarei la acordarea diferențelor de drepturi salariale rezultate din diminuarea sporurilor: aviație, deservirea unor instalații suplimentare din dotarea autovehiculelor, fidelitate, condiții vătămătoare și periculoase pentru perioada 1 noiembrie 2016 - 27 iunie 2018, respectiv până la încetarea contractelor de muncă în acest interval, sume ce ar urma să fie actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective, precum și cel privind obligarea debitoarei la plata tuturor contribuțiilor și impozitelor aflate în sarcina angajatorului, debitoarea având obligația de a reține și a vira contribuțiile și impozitele datorate de creditori, în condițiile legii, pentru drepturile salariale acordate prin respectiva hotărâre.

Ca urmare a pronunțării soluțiilor de admitere a contestației la executare, sindicatul a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM a Curții de Apel Constanța.

Curtea de Apel Constanța a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM/05.11.2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă la data de 17 mai 2022, iar prin comunicarea încheierii la 8 iulie 2022, sindicatul a luat cunoștință de faptul că hotărârea primei instanțe nu a fost schimbată, în sensul de a păstra vreo dispoziție de admitere a vreunui capăt de cerere formulat de reclamanți, fiind menținute dispozițiile sentinței apelate, adică cele prin care tribunalul a respins unele capete de cerere.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul a susținut că prin decizia civilă nr. 130/CM din 10 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, dosar care a avut aceleași părți, obiect și cauză. În cadrul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Constanța a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, însă instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia. Cele două hotărâri pronunțate asupra aceluiași litigiu conțin dispoziții potrivnice.

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, excepția inadmisibilității acesteia, excepția autorității de lucru judecat pentru lipsa calității procesuale pasive a Unității Administrativ Teritoriale Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Intimata REGIA AUTONOMĂ AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" TULCEA a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, ca nefondată, respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardivă, iar în subsidiar, ca inadmisibilă; cu titlu preliminar, a înțeles să invoce excepția lipsei calității de reprezentant a sindicatului și excepția lipsei calității procesual active a acestuia.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire și, subsecvent, excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Decizia atacată cu revizuire a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de apel, astfel încât ea are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I din C. proc. civ., "când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an (…)".

Calculând termenul de revizuire cu respectarea acestor dispoziții, Înalta Curte constată că, în speță, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate, s-a împlinit la 5 decembrie 2019.

Revizuentul a promovat calea de atac a revizuirii la data de 22 iulie 2022, conform plicului atașat, după împlinirea acestui termen.

Conform art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

În speță, revizuentul a arătat că nu a formulat cererea de revizuire în termenul de o lună prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, întrucât sindicatul și celelalte părți implicate în proces au înțeles, raportându-se la dispozitivul hotărârii, coroborat cu considerentele care au stat la baza acesteia, că rămân valabile prevederile sentinței de fond (în sensul că nu s-a menționat desființarea hotărârii apelate) cu privire la drepturile salariale prevăzute în actele adiționale la contractele individuale de muncă semnate de ambele părți.

Abia la data de 8 iulie 2022, când i-a fost comunicată încheierea din 17 mai 2022, prin care i s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM/05.11.2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă la data de 17 mai 2022, sindicatul a luat cunoștință de faptul că hotărârea primei instanțe nu a fost schimbată, în sensul de a păstra vreo dispoziție de admitere a vreunui capăt de cerere formulat de reclamanți, fiind menținute dispozițiile sentinței apelate, adică cele prin care tribunalul a respins unele capete de cerere.

Instanța supremă constată că aceste argumente nu se circumscriu sintagmei "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de textul art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.. Aceasta, deoarece ele nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea unei căi de atac, mai ales în condițiile în care art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu distinge după momentul comunicării hotărârii atacate cu revizuire, calculul termenului fiind efectuat exclusiv în raport cu rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, care, în cazul de față, reprezintă data pronunțării acesteia.

Cu atât mai mult, nu poate fi avut în vedere momentul comunicării încheierii de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM/05.11.2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă la data de 17 mai 2022, a cărei revizuire se solicită, când revizuentul susține că a luat cunoștință de faptul că hotărârea primei instanțe nu a fost schimbată, în sensul de a păstra vreo dispoziție de admitere a vreunui capăt de cerere formulat de reclamanți.

Prin calcularea termenului de revizuire de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care coincide cu data pronunțării acesteia, nu este încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituție, întrucât instanța de revizuire nu are competențe să examineze pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri pronunțate anterior. Chiar dacă autoritatea de lucru judecat privește atât dispozitivul hotărârii judecătorești, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, în cazul motivului de revizuire privind contrarietatea de hotărâri este protejat numai efectul negativ, nu și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 513 alin. (4) teza I din C. proc. civ., în forma nemodificată prin Legea nr. 310/2018, incidentă în cauză potrivit art. 25 alin. (1) și art. 27 din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, respectiv prin Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva momentului de la care se calculează termenul procedural de exercitare a acestei căi extraordinare de atac în situația în care nerespectarea autorității de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile prin raportare la care se invocă motivul de revizuire menționat.

A statuat instanța de contencios constituțional că, "faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nu contravine prevederilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită".

Curtea a mai reținut că "obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Tot astfel, s-a statuat că în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunțării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădește accesul liber la justiție al revizuentului și nici dreptul său la un proces echitabil".

Prin urmare, Înalta Curte constată că revizuentul a formulat cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod, împrejurare în raport cu care nu se mai impune examinarea celorlalte excepții invocate de intimate.

Față de cele anterior expuse, în baza art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 513 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea formulată de revizuentul A. privind repunerea în termenul de declarare a căii de atac și, pe cale de consecință, ca tardivă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, ca nefondată.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 341/CM din 5 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.