ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1940/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 8 mai 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 595.728,74 RON plus TVA, reprezentând despăgubiri aferente Poliței de asigurare de bunuri seria x nr. x

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2199 și art. 2208 C. civ.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe cale de excepție, fiind exercitată de către o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Prin încheierea de ședință din 25 iunie 2019 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 3754 din 17.12.2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată și a respins cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâta B. S.A.

Prin decizia nr. 1991 din 16 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins apelul reclamantului A. împotriva sentinței civile nr. 3754 din data de 17.12.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ca nefondat. A fost admis apelul pârâtei B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3754 din data de 17.12.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte cererea de cheltuieli de judecată a pârâtei și obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 25.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței atacate. A fost admisă în parte cererea de cheltuieli de judecată a apelantei pârâte și obligat apelantul reclamant la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de către acesta și respingerea apelului declarat de către intimata pârâtă sub aspectul cheltuielilor de judecată.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, autorul căii de atac susține că instanțele de fond își argumentează soluția de respingere a acțiunii reținând că probele administrate nu demonstrează realitatea faptului alegat de către acesta, respectiv producerea evenimentului asigurat în maniera descrisă de administratorul de fapt al societății cedente.

Totodată susține că în opinia instanței de fond probele administrate înseamnă doar trimiteri la anumite paragrafe preluate din întâmpinarea pârâtei, omițând să valorifice considerentele ordonanței de clasare emisă în dosarul penal.

Potrivit recurentului, ambele instanțe de fond au ignorat dispozițiile de procedură în materie de probațiune prevăzute de art. 250, art. 264-265, art. 277-278 și art. 280 C. proc. civ.

În continuare, recurentul-reclamant redă conținutul prevederilor menționate, concluzionând că la dosarul cauzei există o serie de probe administrate care au fost lipsite de o minimă evaluare în contextul ansamblului materialului probator administrat în cauză.

De asemenea, recurentul susține că deși instanța de apel a avut la dispoziție toate înscrisurile care fac dovada temeiniciei cererii de chemare în judecată, inclusiv un raport de expertiză contabilă, motivarea soluției adoptate este superficială, preluată din cuprinsul întâmpinării formulate de către intimata pârâtă. Recurentul consideră că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța nefăcând nicio referire la apărările formulate de către acesta și nici nu s-a pronunțat motivat cu privire la înlăturarea probelor administrate. Totodată, recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul neîndeplinirii obligației prevăzute de dispozițiile art. 425 C. proc. civ.

Sub un alt aspect, recurentul-reclamant critică decizia instanței de apel cu privire la dezlegarea apelului declarat de către intimata-pârâtă referitor la cheltuielile de judecată. Recurentul critică acordarea cheltuielilor de judecată, atât în ceea ce privește cuantumul acestora, reprezentând onorariul avocațial, cât și lipsa analizei cu privire criticile formulate de acesta privind nedovedirea efectuării cheltuielilor de către intimata-pârâtă.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent.

Prin încheierea din 17 mai 2023 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția nulității, invocată de către intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte reține că susținerile, prin care recurentul-reclamant critică nemotivarea deciziei recurate, respectiv criticile prin care se arată că motivarea este superficială, fiind preluată din cuprinsul întâmpinării formulate de către intimata pârâtă, nefiind îndeplinită obligația prevăzută de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., nu sunt veritabile critici de nelegalitate și nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, în condițiile în care sunt preluate din cererea de apel și au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Reiterarea motivului de apel cu privire la faptul că motivarea este superficială, fiind preluată din cuprinsul întâmpinării formulate de către intimata pârâtă, nefiind îndeplinită obligația prevăzută de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., nu echivalează cu dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece prin reluarea criticii deja cenzurate în apel, recurentul-reclamant tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac. De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, în ceea ce îl privește pe recurent, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Referitor la afirmațiile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată exprimate prin cererea de recurs, instanța supremă reține că nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac, deoarece, așa cum a statuat instanța supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."

În ceea ce privește critica recurentului potrivit cu care instanțele de fond au ignorat dispozițiile de procedură în materie de probațiune prevăzute de art. 250, art. 264-265, art. 277-278 și art. 280 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece textele de lege sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce normele procesuale nu au fost corect aplicate.

De altfel, instanța supremă reține că expunerea situației de fapt de către recurent și criticile acestuia din perspectiva aprecierii mijloacelor de probă aduc în discuție aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1991 din 16 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității invocată de intimata-pârâtă.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1991 din 16 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2023.