ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1936/2023

HOTĂRÂRE

04.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1936/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 29.12.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. și C. S.A. a formulat rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare tripartit nr.x din 3.06.2022 pentru că bunul pe care l-a cumpărat de la pârâta B. S.R.L. are vicii ascunse.

Prin sentința civilă nr. 1895 din 7 septembrie 2023, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta B. S.R.L. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Slatina a reținut că reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și C. S.A. rezoluțiunea contractului tripartit încheiat între părți, formulând astfel o acțiune personală supusă regulilor de competență alternativă prevăzute de art. 107 - 113 C. proc. civ., fără a exclude însă incidența dispozițiilor art. 126 alin 1 C. proc. civ. referitoare la clauza atributivă de competență, stabilită conform convenției părților, în condițiile prevăzute de textul legal.

Totodată, s-a reținut că aceste din urmă dispoziții au fost invocate de către pârâtă în susținerea necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina, arătând că, prin prevederile clauzei de la art. 18.2 din condițiile generale ale contractului de leasing nr. x/03.06.2022 părțile au stabilit că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea sau încetarea lui va fi supus spre soluționare instanțelor competente material de la sediul finanțatorului, în speță, pârâta C. S.A. al cărei sediu se află în Municipiul București.

Prin urmare, instanța a reținut că în speță, clauza atributivă de competență de la art. 18.2 acoperă orice litigii în legătură cu executarea contractului, inclusiv cele referitoare la încetarea contractului și stabilirea consecințelor încetării, conform cererii de chemare în judecată formulate de reclamant.

În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia Judecătoria Slatina este instanța competentă întrucât este instanța de la domiciliul reclamantului care este un consumator, fiind aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, arătând că deși este adevărat că prevederea de la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., alternativă la prevederea de la art. 107 C. proc. civ., stabilește că este de asemenea competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, însă întreprinderea individuală nu este un consumator.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Sectorului 1 București.

La termenul de judecată din 7 septembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 6780 din 07.09.2023, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că normele ce instituie competența teritorială a instanțelor de judecată sunt, în principiu, norme de ordine privată, principiu aplicabil și în cauza de față.

Instanța a reținut că în cauză, reclamantul a formulat o acțiune personală, în realizare, prescriptibilă extinctiv, iar față de obiectul cererii, aceasta este guvernată de norme de competență teritorială de ordine privată. Astfel, devin aplicabile dispozițiile generale ale art. 107 C. proc. civ., conform cărora competența de ordine privată este dată de sediul sau domiciliul pârâtului.

Mai arată instanța că prin art. 18.2 din contractul de vânzare aflat la fila x și urm. ale dosarului s-a stabilit că orice litigiu ce decurge din încetarea contractului se va soluționa de către instanțele competente material de la sediul finanțatorului C. S.A., care are sediul în sectorul 1 al Municipiului București.

Cu toate acestea, instanța a reținut că o asemenea convenție este guvernată de norme de ordine privată, având în vedere că art. 126 C. proc. civ. reglementează posibilitatea instituirii unei clauze atributivă de competență numai în situația în care părțile pot deroga de la normele de competență generală.

În consecință, instanța a reținut că necompetența teritorială de ordine privată, născută din nesocotirea clauzei atributive de competență, poate fi invocată numai de către partea ale cărei interese au fost afectate prin alegerea de competență, iar nu și de alte părți, iar acest raționament este concluzia faptului că nerespectarea necompetenței teritoriale conduce la nulitatea actelor de procedură întocmite ulterior, iar potrivit art. 178 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea relativă poate fi invocată doar de persoana interesată.

Așadar, instanța a arătat că prin art. 18.2 din contract, competența a fost aleasă în favoarea finanțatorului C. S.A., care însă nu a invocat necompetența teritorială a instanței, sens în care s-a apreciat că pârâta B. S.R.L. nu poate invoca necompetența teritorială a Judecătoriei Slatina, nefiind interesată în acest sens, în special din perspectiva faptului că aceasta are sediul în Municipiul Craiova.

Prin urmare, instanța a mai reținut că art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența teritorială de ordine privată poate fi invocată de către pârât prin întâmpinare, dacă este obligatorie, în schimb, C. S.A. nu a invocat această excepție prin întâmpinare, astfel că s-a pecetluit competența în favoarea instanței alese de către reclamant, în condițiile art. 116 C. proc. civ., respectiv Judecătoria Slatina.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Slatina și Judecătoria Sectorului 1 București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței că procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Înalta Curte constată că prin art. 18.2 din contractul de vânzare tripartit încheiat între A., B. S.R.L. și C. S.A., acestea au stabilit că orice litigiu ce decurge din încetarea contractului se va soluționa de către instanțele competente material de la sediul finanțatorului, respectiv C. S.A., care are sediul în sectorul 1 al Municipiului București.

Așadar, părțile au convenit ca litigiile privitoare la raportul juridic obligațional dintre acestea să fie soluționate de o altă instanță decât cea competentă teritorial potrivit legii.

Întrucât competența de soluționare a litigiului de față este una alternativă, de ordine privată, devin incidente dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care " Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Instanța supremă constată că în mod legal pârâta B. S.R.L. a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale, prevederile legale anterior citate fiind clare sub acest aspect, neexistând vreo derogare cu privire la pârâtul care o poate invoca.

Pe cale de consecință, date fiind dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și cele ale art. 130 alin. (3) din același Cod, rezultă că în acord cu clauza de la art. 18.2 din contractul încheiat între părți, clauza atributivă de competență își produce efectele în cauză, având în vedere că a fost convenită de toate părțile semnatare ale contractului.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.