ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1927/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 06.10.2022, reclamantul A. a solicitat obligarea B. S.A. la eliberarea unei adeverințe privind desfășurarea muncii în perioada 01.10.1986- 01.11.1989, în grupa a II-a de muncă.

Prin sentința civilă nr. 125/2023 din 02.02.2023, Tribunalul Gorj, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A. pentru Sucursala Electrocentrale Turceni.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel A..

Prin decizia civilă nr. 869 din 06 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a fost respins apelul declarat de către A. ca nefondat.

A. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului.

Recursul formulat în cauză vizează nr. 869 din 6 aprilie 2023, prin care Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 125/2023 din 02.02.2023 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Înalta Curte reține că decizia civilă nr. 869 din 6 aprilie 2023, pronunată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, este o hotărâre pronunțată în apel, în cadrul unui litigiu din materia conflictelor de muncă, fiind astfel o hotărâre definitivă.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 869 din 6 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 869 din 6 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2023.