ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1926/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2022 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S.A.: obligarea B. la plata sumei de 208.400 RON reprezentând diferența de contravaloare a despăgubirilor aferente daunelor produse bunului asigurat, respectiv clădirea C 10 (grajd nr. 4) de la ferma situată în jud. Dâmbovița, conform Poliței de asigurare seria x nr. x; în subsidiar, în eventualitatea în care B. și-a îndeplinit obligația de plată către C., în temeiul cesiunii dispuse prin Actul adițional nr. x din 30.03.2015, a solicitat:

1) obligarea C. la plata despăgubirii în valoare de 208.400 RON, neplătite de asigurătorul B., reprezentând diferența de contravaloare a despăgubirilor aferente daunelor produse bunului asigurat, respectiv clădirea C 10 (grajd nr. 4) de la ferma situată în jud. Dâmbovița, conform Poliței de asigurare seria x nr. x;

2) obligarea la plata dobânzii legale, datorate în temeiul art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, calculată de la data la care suma a devenit scadentă și până la data plății integrale a acesteia;

3) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul demers judiciar.

Prin sentința nr. 751 din 10 octombrie 2022, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtele B. S.A. și C. S.A. prin întâmpinările depuse și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S.A., ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 69 din 28 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a fost respins apelul declarat de către A. S.R.L., ca nefondat.

A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Intimatele - pârâte au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, excepția nulității, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, care primează în fața excepției nulității, întrucât vizează principiul legalității căilor de atac.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 69 din 28 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin care s-a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedus judecății o cerere privitoare la despagubiri în materie de asigurări.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța supremă reține că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 07.02.2022, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege. Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator special D. împotriva deciziei nr. 69 din 28 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator special D. împotriva deciziei nr. 69 din 28 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2023.