ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1924/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18.11.2020 pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Insolvență, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa M S.R.L. și B., obligarea pârâților la plata sumei de 600.000 RON cu titlu de daune morale și a sumei de 14.163.09 RON cu titlu de daune materiale, cu cheltuieli de judecată.

Pârâții B. și Casa M S.R.L. au depus la dosar cerere de chemare în garanție a societății de asigurare C. S.A., solicitând instanței să dispună obligarea chematei în garanție la plata tuturor despăgubirilor ce ar putea fi stabilite în sarcina lor, față de pretențiile solicitate de reclamantul A. în prezentul dosar.

Prin sentința civilă nr. 33/2022, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa MS.R.L. și B., care au fost obligați la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.855 RON, cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 250.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale, în rest acțiunea fiind respinsă.

De asemenea, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Casa M S.R.L. și B., în contradictoriu cu chemata în garanție C. S.A., s-a luat act că reclamantul și pârâții vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată și a fost respinsă cererea chematei în garanție privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel A., B. și Casa M S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 14/2023 din 11 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, au fost admise apelurile declarate de apelantul-reclamant A. și apelanții-pârâți B. și Casa M S.R.L. împotriva sentinței nr. 33/2022 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal și de Insolvență în dosarul nr. x/2020 și, în consecință: a fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că au fost obligați pârâții să plătească reclamantului și suma de 10.209,52 RON, reprezentând despăgubiri materiale. A fost stabilită suma de 70.000 RON, reprezentând daunele morale, la plata cărora au fost obligați pârâții. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestor sume începând din data de 11.01.2023 și până la data plății efective.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

După prezentarea situației de fapt și a istoricului litigiului, recurentul arată că decizia recurată este nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii. În acest sens, recurentul-reclamant susține că pe de o parte, instanța de apel a reținut că principiile naționale în materie impun repararea integrală a prejudiciului moral reprezentat de consecințele negative suferite de acesta pe plan fizic și moral, având în vedere importanța valorilor lezate, care s-ar fi circumscris unei majorări a daunelor morale, iar pe de altă parte, a fost redus cuantumul acestor despăgubiri.

Potrivit recurentului-reclamant, deși instanța de apel a reținut toate aspectele care presupuneau o majorare a despăgubirilor acordate, contrar acestora, a redus considerabil daunele morale, invocând criteriul echității și principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată, consacrate pe cale jurisprudențială în materia stabilirii daunei morale.

Sub un alt aspect, recurentul-reclamant susține că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 1385 alin. (1) C. civ., care consacră repararea integrală a prejudiciului.

Totodată, recurentul arată că instanța de apel a încălcat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că daunele morale acordate nu reprezință un raport rezonabil cu atingerea gravă ce i-a fost adusă ca urmare a faptului că leziunea genunchiului este una permanentă, care se accentuează pe zi ce trece și care a evidențiat o deficiență locomotorie ușoară încă din anul 2017 și o incapacitate adaptative de 45 %, cu un impact important asupra calității vieții. Mai arată recurentul că aceste aspecte rezultă din concluziile opiniei extrajudiciare a expertului în medicina legală, din raportul de expertiză medico-legală efectuat, precum și din raportul medical emis în urma consultației din 23.04.2015.

În final, autorul căii de atac susține că suma acordată cu titlu de daune morale nu este echitabilă și nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, având în vedere durerile fizice intense, a tratamentelor medicale și a privațiunilor provocate de acest accident.

În drept, recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimații au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, iar pe fond au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte reține că susținerile recurentului-reclamant prin care se arată că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii, nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autorul căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de curtea de apel.

Astfel, instanța supremă reține că, susținerile prin care se critică decizia atacată din perspectiva considerentelor contradictorii, nu sunt veritabile critici de nelegalitate, deoarece nu se arată în concret care sunt motivele contradictorii, sens în care aceste critici nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nemulțumirile recurentului și susținerile legate de soluția pronunțată cu privirea la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte reține că susținerile recurentului referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispozițiile art. 1385 C. civ. sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce norma materială nu a fost corect aplicată.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte reține că nu pot forma obiectul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurentul-reclamant cu privire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de daune morale, precum și modul în care instanța de apel a analizat probele (înscrisuri, expertiza) în stabilirea daunelor morale și cele referitoare la situația de fapt stabilită în urma analizei probatoriului administrat cu privire la prejudiciul suferit de către recurentul-reclamant, deoarece prin criticile formulate, autorul recursului aduce în dezbatere, în esență, problematica stabilirii unui anumit cuantum al daunelor morale pentru repararea unui prejudiciu. Or, cuantumul daunelor morale, stabilit de instanța de apel, conform circumstanțelor particulare ale cauzei, reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu de nelegalitate, necenzurabilă în recurs.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 14/2023 din 11 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 14/2023 din 11 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2023.