ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1773/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată la 3 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Sebeș reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 67.499.75 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat patrimoniului A. S.A. - Sucursala Sebeș, conform documentelor depuse la dosarul cauzei, precum și la plata dobânzii penalizatoare care se va calcula conform Legii nr. 72/2013 de la data scadenței obligației de plată -15.12.2017 până la data achitării efective a acestora; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată făcute cu ocazia acestui proces.

Prin sentința civilă nr. 67/2020 s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sebeș, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Alba, spre competentă soluționare cererea formulată de A. S.A BUCUREȘTI PRIN A. S.A - SUCURSALA SEBEȘ, în contradictoriu pârâtul B..

Prin sentința civilă nr. 115/2020 Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.A. București, în contradictoriu cu pârâtul B., și în consecință:

A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei S.C. A. S.A. București a sumei de 67.499,75 RON cu titlu de prejudiciu.

A respins cererea reclamantei privind plata dobânzii penalizatoare, calculate conform Legii nr. 72/2013.

In termen legal, împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de A. S.A. ca fiind neîntemeiată și obligarea Ia achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate în fața instanței de fond și apel,

Prin decizia civilă nr. 1595/2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 115/2020 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/2018.

A fost anulată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond - Tribunalul Alba.

Prin sentința civilă nr. 2483/2021 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. București prin Sucursala Sebeș, în contradictoriu cu pârâtul B., și în consecință: a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei S.C. A. S.A. București a sumei de 67.499,75 RON cu titlu de prejudiciu cauzat angajatorului. A fost respinsă cererea reclamantei privind plata dobânzii penalizatoare, calculate conform Legii nr. 72/2013. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4000 RON cu titlu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat cerere de apel și cerere de suspendare a executării, întemeiată pe dispozițiile art. 450 C. proc. civ., pârâtul B..

Cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 2483/2021 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub număr de dosar x/2022

Prin încheierea civilă nr. 127/2022 din 18 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost admisă cererea formulată de apelantul B., în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A.; s-a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 2483/2021, pronunțată de Tribunalul Alba, până la soluționarea apelului declarat de apelantul B..

La 24 octombrie 2022, împotriva încheierii civile nr. 127/2022 din 18 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, A. S.A BUCUREȘTI PRIN A. S.A. UCM SEBEȘ a declarat recurs (astfel cum a fost recalificată calea de atac prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul de recurs).

In argumentarea recursului, susține, în esență, nelegala citare, având în vedere că, potrivit Legii 85/2014, aceasta trebuia atât la sediu, cât și prin administratorul judiciar.

Totodată, menționează că actele nu i-au fost comunicate integral, lipsind paginile 1, 7 și 8, fiindu-i încălcat în acest fel dreptul la apărare reglementat atât de CEDO, cât și de C. proc. civ.

Cu toate că s-a solicitat suspendarea în baza art. 450 C. proc. civ., mai arată recurenta, instanța a dispus suspendarea executării sentinței până la soluționarea apelului, chestiune reglementată de art. 718 C. proc. civ.

Astfel, instanța a făcut mențiunea definitivă pe încheierea atacată, mențiune care contravine legii așa cum este reglementat prin art. 718 alin. (6) C. proc. civ.

In atare situație, recurenta consideră că instanța a dat ce nu s-a cerut.

Pe de altă parte, apreciază că instanța nu se putea pronunța pe suspendarea cererii întemeiată pe art. 718 C. proc. civ., așa cum s-a pronunțat, fără a avea dosarul, întrucât nu avea posibilitatea de a aprecia dacă există "motive temeinice" așa cum cer dispozițiile art. 718 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele invocate prin cererea de suspendare nu au legătură cu cauza, întrucât în demersul judiciar, aflat în prezent în faza de apel, nu se pune problema dovedirii prejudiciului, însă instanța nu a putut constata acest aspect din moment ce nu avea dosarul de fond.

A solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul dispoziților art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat recalificarea cererii intitulată apel ca fiind recurs, precizând că motivele arătate în cererea inițială, se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de curtea de apel prin care s-a admis cererea privind suspendarea executării sentinței civile nr. 2483/2021, pronunțată de Tribunalul Alba, până la soluționarea apelului declarat de apelantul B..

În speță, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din C. proc. civ., sunt incidente prevederile art. 450 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data promovării acțiunii (3 decembrie 2018), potrivit cărora:

"Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Textul art. 719 alin. (6) C. proc. civ. stabilește că:

"Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă".

Totodată, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Încheierea recurată a fost pronunțată în cadrul unui litigiu având ca obiect conflict de muncă, fiind incidente prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, care stabilesc că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, cu privire la aceste litigii, deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului, așa încât, prin raportare la prevederile art. 450 alin. (3) C. proc. civ., încheierea ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Totodată, se impune precizarea faptului că excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară excepției nulității recursului, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A BUCUREȘTI PRIN A. S.A. UCM SEBEȘ (fosta SUCURSALA SEBEȘ).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A BUCUREȘTI PRIN A. S.A. UCM SEBEȘ (fosta SUCURSALA SEBEȘ) împotriva încheierii civile nr. 127/2022 din 18 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2023.