ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1743/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 24.05.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 999,06 RON, reprezentând daune materiale și a sumei de 55.000 euro, reprezentând daune morale ca urmare a accidentului rutier produs în 17.02.2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2153/2017/30.05.2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 975,56 RON, cu titlu de daune materiale, a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 1.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2405/A/27.11.2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea expertului judiciar C. de majorare a onorariului, a majorat cuantumul acestuia cu suma de 1.000 RON, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă, a schimbat sentința atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea, a respins ca nefondat apelul apelantei-reclamante, a obligat apelanta-reclamantă la plata către S.C. B. S.A. a sumei de 2.001,14 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și a sumei de 1.000 RON, reprezentând diferență de onorariu expert.

La 10.12.2018, C. a formulat cerere de completare a deciziei sus-menționate, care prin decizia civilă nr. 278/A/19.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 2405/A/27.11.2018, A. a declarat recurs, iar împotriva deciziei civile nr. 278/A/19.02.2019, C. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1804/01.10.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondate ambele recursuri.

Împotriva acestei decizii, C. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub dosar nr. x/2021.

Revizuentul a solicitat, în esență, modificarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatei A. să achite diferența de onorariu în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul București.

Prin decizia nr. 474 din 2 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 1804/01.10.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în sinteză, că cerința impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este întrunită în speță, câtă vreme prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu s-a evocat fondul cauzei.

De asemenea, a constatat instanța că efectele admiterii excepției inadmisibilității căii de atac se răsfrâng asupra întregului proces, astfel încât examinarea cererii revizuentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (2) C. proc. civ. nu se mai impune.

Împotriva acestei decizii, C. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Autorul prezentului demers judiciar arată că raționamentul juridic și eroarea în care se află instanța de revizuire se referă la interpretarea privind fondul cauzei, motiv pentru care omite a se răspunde la cele solicitate prin cererea de revizuire.

Decizia de revizuire criticată are ca obiect al cererii de revizuire nu fondul cauzei dat de cererea de chemare în judecată a părților, ci cererea de drepturi a expertului desemnat formulată anterior ședinței de dezbateri a apelului, susținută prin cererea de completare și căile sale de atac conform legii.

Or, prin decizia de revizuire criticată, instanța de judecată refuză să răspundă la cererea de drepturi a expertului desemnat, invocând în mod eronat o interpretare a fondului în sensul de a se avea în vedere fondul conform cererii de chemare în judecată formulată de parte și nu cererea de drepturi a expertului desemnat arătată prin cererea de completare.

În fapt instanța de judecată prin eroarea creată privind fondul cauzei, respectiv cererea de completare și nu cererea de chemare în judecată, anulează și desființează prevederile legale ale cererii de completare și a căilor sale de atac.

În ceea ce privește efectele admiterii excepției inadmisibilității căii de atac cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, revizuentul a susținut că s-a realizat o interpretare eronată, întrucât în cauză primează interesul public, iar nu cel privat avut în vedere de instanța de revizuire.

În continuare, s-a susținut că cererea de revizuire, inclusiv notele și concluziile în cadrul procesului de revizuire au învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu un drept omis de Curtea de Apel București privind expertul desemnat, respectiv dreptul expertului de a intra în posesia onorariului definitiv în timpul procesului și nu în afara lui.

Regulile de procedură care au fost încălcate sunt prevăzute de art. 339 alin. (2) C. proc. civ., neregularitatea constând în aceea că actul prin care instanța ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la un drept al expertului este o încheiere și nu o decizie.

În continuare, autorul căii de atac a prezentat argumentele prin prisma cărora a apreciat că cererea sa de completare a deciziei instanței de prim control judiciar era admisibilă, subliniind că legiuitorul a prevăzut ca asupra onorariului de expert instanța de judecată să se pronunțe prin hotărâre premergătoare celei prin care se soluționează fondul cauzei.

În ceea ce privește calea extraordinară de atac exercitată, revizuentul a arătat că în speță este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea de completare, hotărârea dată în recurs și decizia dată în revizuire, instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra aspectului privind achitarea de către titulara acțiunii a onorariului de expert în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul București.

De asemenea, a învederat că răspunzând la obiectivele expertizei judiciare efectuate și la obiecțiunile părților formulate la raportul de expertiză, acesta era îndreptățit la un onorariu majorat, care să fie achitat în cursul procesului și anterior soluționării cauzei pe fond, potrivit textului de lege sus-indicat și practicii instanțelor de judecată.

Revizuentul a mai arătat că hotărârea judecătorească produce efecte numai între părțile în litigiu, nu și față de expert și că nefiind parte în proces, acesta se află în imposibilitate de a-și recupera diferența de onorariu.

Astfel, a apreciat că este incident motivul de revizuire invocat, având în vedere că instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra aspectului privind achitarea de către titulara acțiunii a diferenței de onorariu de expert în contul Tribunalului București la care este arondat Biroul Local de Expertiză, așa cum s-a procedat pentru onorariul provizoriu

Prin urmare, s-a solicitat schimbarea deciziei dată în revizuire, în sensul de a se repune dosarul pe rol în vederea obligării părții să achite diferența de onorariu sau să se dispună privind achitarea diferenței de onorariu din fondurile statului; de asemenea, s-a solicitat să se dispună asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale, conform legii și interesului public.

Înalta Curte analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1)Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

O primă condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Din interpretarea art. 509 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepție a fost consacrată constant în doctrina și jurisprudența noastră.

În speță, prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei nr. 474 din 2 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 1804/01.10.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Or, hotărârea de respingere a unei cereri de revizuire ca inadmisibilă nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătorești prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ca putând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei sau care evocă fondul.

În consecință, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la obiectul revizuirii, ce decurge din dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca inadmisibilă.

Este de subliniat că în cadrul revizuirii este inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, fapte sau împrejurări care au fost discutate cu ocazia rezolvării litigiului în fond și că, în raport cu soluția dată în prezenta cauză, afirmațiile revizuentului relativ la fondul cauzei, la efectele admiterii excepției inadmisibilității căii de atac a revizuirii anterioare cu privire la cererea revizuentului de sesizare a Curții Constituționale, nu au nicio relevanță.

Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată de revizuentul C. în cauza de față, întrucât ea are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în sfera celor care pot fi atacate cu revizuire, conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 474 din 2 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2023.