ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1725/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 27 februarie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata către reclamant a sumei de 5.559 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal si a deconturilor de cheltuieli, în urma a două internări la Spitalul Județean "Sf. Ioan cel Nou", precum și la plata sumei de 150.000 euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), cu titlu de daune morale, în urma producerii evenimentului rutier de la 10 ianuarie 2014.

Prin sentința civilă nr. 861 din 25 martie 2019 a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul C.. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 21.000 euro (echivalentul în RON la cursul de referință B.N.R. de la data plății) cu titlu de daune morale, precum și la plata sumei de 13,3 RON, cu titlu de daune materiale. A respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.600 RON, reprezentând onorariul expertului pentru efectuarea expertizei în dosarul penal, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1771/A din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 861/25.03.2019. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 7.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plății, cu titlu de daune morale. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

A. a declarat recurs împotriva acestei decizii solicitând instanței să admită calea de atac formulată, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs arată că instanța de apel a ignorat normele invocate de către reclamant și a interpretat în mod eronat legea, diminuând în mod considerabil sumele solicitate, în ciuda faptului că a reținut că acesta a suferit în urma accidentului rutier vătămări a căror vindecare a necesitat un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale și a fost în incapacitate de muncă în această perioadă. Mai arată că instanța de apel a omis să rețină proba constând în raportul de evaluare psihologică, precum și proba constând în ancheta socială și nu a motivat modul în care s-a stabilit suma de 7.000 euro cu titlu de daune morale.

Recurentul-reclamant invocă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., susținând, în esență, că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât în situația în care observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, care are obligația de a proceda la un examen efectiv al argumentelor și elementelor de probă.

În legătură cu administrarea probei testimoniale, la care recurentul-reclamant a renunțat în fața primei instanțe, susține că nici dispozițiile C. civ., nici cele ale Legii nr. 136/1995 sau cele ale Ordinului nr. 14/2011 nu impun, din punct de vedere al probatoriului, dovedirea prejudiciului moral cu anumite mijloace de probă, cum ar fi administrarea acestei probe (testimoniale), ci, conform regulilor generale în materie de probațiune, se poate acorda eficiența corespunzătoare oricărui mijloc de probă a cărui pertinență și utilitate se stabilesc în raport cu circumstanțele cauzei, inclusiv anchetele sociale.

Autorul căii de atac afirmă că solicitarea de reducere a despăgubirilor trebuie examinată din perspectiva dispozițiilor art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în sensul că, atât reducerea, cât și acordarea despăgubirilor trebuie să aibă un caracter justificat, simpla afirmație în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor neproducând efecte juridice, atâta timp cât nu este probată.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat este nul.

Prin încheierea din 12 mai 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia sau unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată. Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia.

Deși recurentul-reclamant arată că hotărârea atacată încălcă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în realitate nu sunt indicate în mod concret criticile pretins neanalizate de instanța de apel, motivul fiind invocat în mod formal.

Criticile formulate de recurentul-reclamant, referitoare la cuantumul daunelor morale acordate de curtea de apel și administrarea probatoriului, nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece vizează chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului.

Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, ca și asupra concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, respectiv nu se arată și dezvoltă motivele de nelegalitate. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentului vizează aspecte de fapt, ce țin de temeinica deciziei atacate.

În speță, reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că prin cererea de recurs nu au fost invocate veritabile critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod și, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1771/A din 30.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1771/A din 30.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.