ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1672/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023 Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2566 din 6 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.2, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.2. Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare și denunț penal față de săvârșirea continuată a infracțiunii de zădărnicire a instaurării ordinii constituționale, faptă prevăzută de art. 166 indice 1 C. pen.

vechi, invocând ca temei de drept art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. În motivarea cererii, contestatorul arată că statul român nu are atributele unui stat în înțelesul Constituției României și dreptului internațional, acesta nu numai că este incapabil să garanteze drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor săi, dar este primul care le încalcă. Contestatorul susține că statul român post comunist nu și-a schimbat natura de stat criminal care săvârșește infracțiuni contra propriilor cetățeni și bunurilor acestora, după înlăturarea regimului comunist nelegitim și criminal. Statul român, astfel cum susține contestatorul, nu este capabil să execute obligațiile asumate în Constituție, de stat-membru al ONU, de stat-parte al tratatelor ratificate, de stat care respectă dreptul internațional.

Statul român, potrivit contestatorului, nu respectă nici drepturile naturale și inalienabile ale persoanei umane, și-a asigurat protecția juridică pentru săvârșirea de infracțiuni prin tergiversarea înființării jurisdicției de drept intern sau internațional pe teritoriul său pentru astfel de fapte, obligație care îi este dată prin Constituție și tratate. Mai precizează contestatorul că statul român este un teritoriu în afara tuturor formelor de drept și un stat absolutist. Intimații nu au formulat întâmpinare. La 24.04.2023, contestatorul a depus la dosar și contestație în anulare împotriva hotărârii nr. 80/2023 pronunțate în dosarul x/2022, fără a indica instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

La 20.09.2023, contestatorul a depus note scrise prin care a invocat excepția de neconformitate a Statului Român cu Constituția României și dreptul internațional. Examinând contestația în anulare în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., invocate de contestator, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea data în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia. Excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară oricăror cereri, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Înalta Curte reține că argumentele expuse de către contestator în susținerea cererii nu se încadrează în motivele limitativ și expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., contestația în anulare fiind inadmisibilă. Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2566 din 6 decembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.2., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2566 din 6 decembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.2., ca inadmisibilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2023.