ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1630/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 1 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Agenția Națională pentru Locuințe, Sectorul 1 București prin Primar, Județul Ilfov prin președintele Consiliului Județean, Orașul Voluntari prin Primar, Municipiul București prin Primarul general, B. S.A. și Distrigaz Sud Rețele S.R.L., a solicitat să fie obligate entitățile să plătească reclamantului despăgubiri rezultând din lipsa de folosință a locuinței reclamantului din cartierul Henri Coandă, începând de la data la care aceasta trebuia predată la cheie (20 octombrie 2008) și până la predarea locuinței la cheie, respectiv cu toate utilitățile funcționale, prejudiciu pe care îl evaluează la suma de 1.000 euro lunar, adică 99.000 euro până în ianuarie 2017, și în continuare până la predarea la cheie a locuinței către reclamant; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Distrigaz Sud Rețele S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pe capătul de cerere privind antrenarea răspunderii contractuale, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor B. S.A. și Distrigaz Sud Rețele S.R.L., excepția lipsei calității procesuale pasive a B. S.A. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Distrigaz Sud Rețele S.R.L., precum și inadmisibilitatea atragerii răspunderii delictuale în prezența celei contractuale, pentru considerentele expuse la dosarul tribunalului.

Pârâta Agenția Națională pentru Locuințe a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Locuințe.

Pârâtul Județul Ilfov a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție prin care a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, iar în măsura în care se admite cererea de chemare în judecată a solicitat să se admită și cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale pentru considerentele expuse la dosarul tribunalului. A invocat excepția inadmisibilității cererii privind obligarea sa la plata despăgubirilor pe tărâm delictual, excepția lipsei calității procesuale pasive a Județului Ilfov și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Pârâtul Orașul Voluntari prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate că dreptul material la acțiune al reclamantului s-a prescris, să se constate ca acțiunea este inadmisibilă în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, să se constate, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește răspunderea civilă contractuală ca temei al pretențiilor față de pârât, cu cheltuieli de judecată, pentru considerentele expuse la dosarul tribunalului.

Pârâtul Municipiul București a formulat cerere de chemare în garanție a Orașului Voluntari prin Primar prin care a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă cererea de chemare în judecată introdusă de reclamant împotriva Municipiului București prin Primar, să se admită cererea de chemare în garanție și să se dispună obligarea chematului în garanție la plata sumelor de bani și a cheltuielilor de judecată la care pârâtul ar fi fost obligat față de reclamant, pentru considerentele expuse la dosarul tribunalului.

Pârâtul Sectorul 1 al Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele expuse la dosarul tribunalului.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în subsidiar, ca prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse la dosarul tribunalului.

Pârâtul chemat în garanție Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de Județul Ilfov, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse la dosarul tribunalului.

Prin încheierea de ședință din 5 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 2139 din 16 iulie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, Agenția Naționala pentru Locuințe, Sectorul 1 București prin Primar, Județul Ilfov prin Președintele Consiliului Județean, Orașul Voluntari prin Primar, Municipiul București prin Primarul general, B. S.A. și Distrigaz Sud Rețele S.R.L. A obligat pe pârâta Agenția Naționala pentru Locuințe să plătească reclamantului A. suma de 82.890 euro cu titlu de contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 20 octombrie 2008-10 octombrie 2018, în echivalentul în RON la data plății efective. A respins ca rămas fără obiect petitul subsidiar, excepțiile invocate de pârâte față de petitul subsidiar și cererile de chemare în garanție formulate de Județul Ilfov și Municipiul București. A obligat pârâta Agenția Naționala pentru Locuințe la plata sumei de 9.616,74 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant și la plata sumei de 8.560 RON către stat, reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantului. A obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul Orașul Voluntari și la plata sumei de 10.818,32 RON cu același titlu, către pârâta B. S.A.

Prin sentința nr. 1660 din 29 septembrie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2139 din 16 iulie 2019, în sensul că a obligat pârâta la plata despăgubirilor în cuantum de 693 euro lunar, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință, din luna noiembrie 2018 și până la data predării la cheie a locuinței, cu toate dotările urbane și utilitățile funcționale. A respins ca neîntemeiată cererea de completare și lămurire a considerentelor încheierii de ședință din 5 decembrie 2017.

Pârâtă Agenția Naționala pentru Locuințe a formulat apel împotriva încheierii de ședință din 5 decembrie 2017, a sentinței civile nr. 2139 din 16 iulie 2019 și a sentinței civile nr. 1660 din 29 septembrie 2020, iar reclamantul A. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 2139 din 16 iulie 2019.

Pârâtul Județul Ilfov a formulat întâmpinare și apel provocat. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive de intimat și excepția inadmisibilității apelului principal.

Reclamantul A. a depus întâmpinare față de apelul formulat de Agenția Naționala pentru Locuințe, prin care a invocat excepția inadmisibilității apelului formulat de aceasta împotriva încheierii din 5 decembrie 2017 și a sentinței civile nr. 2139 din 16 iulie 2019 în ceea ce privește necesitatea completării sau lămuririi considerentelor primei instanțe cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune și la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Naționala pentru Locuințe.

Pârâtele B. S.A. și Distrigaz Sud Rețele S.R.L. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Distrigaz Sud Rețele S.R.L. în judecata apelului promovat de A..

Prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția V-a civilă a constatat ca nu au calitate procesuala pasivă Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, Sectorul 1 București prin Primar, Județul Ilfov prin președintele Consiliului Județean, Orașul Voluntari prin Primar, Municipiul București prin Primarul general și Distrigaz Sud Rețele S.R.L. și a respins apelul provocat formulat de Județul Ilfov, ca inadmisibil, pentru motivele arătate în considerentele încheierii.

Prin decizia civilă nr. 405 din 5 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe, cu privire la capătul de cerere privind lipsa de folosință până la data predării locuinței, ca inadmisibil. A respins apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 2139 din data de 16 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu pârâții Orașul Voluntari prin Primar și B. S.A., ca nefondat. A respins apelurile declarate de pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe împotriva încheierii de ședință din 5 decembrie 2017, a sentinței civile nr. 2139 din 16 iulie 2019 și a sentinței civile nr. 1660 din 29 septembrie 2020, în contradictoriu cu reclamantul A., ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 405 din 5 martie 2021, pârâta Agenția Națională pentru Locuințe a declarat recurs, solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să caseze hotărârea atacată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 20 octombrie 2008 și până la predarea efectivă a locuinței la cheie cu toate utilitățile și a reținut în mod greșit că pârâta s-a referit numai la ultimii 3 ani. Recurenta susține că decizia curții de apel nu este motivată conform exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Se mai arată că obligația de predare a imobilului nu este una cu executare succesivă și că intimatul-reclamant a cunoscut că prin neefectuarea lucrărilor de construcții și utilități se produce un prejudiciu în patrimoniul său începând cu 20 octombrie 2008, acesta fiind momentul de la care curge termenul de prescripție raportat la data comiterii pretinsei fapte ilicite și la momentul cunoașterii prejudiciului. Acest prejudiciu este continuu, iar pentru fiecare zi de întârziere curge un prejudiciu distinct.

Într-o altă critică se afirmă că din clauzele contractului de mandat nu rezultă că recurenta-pârâtă și-ar fi asumat obligația de finalizare a locuinței, ci doar pe aceea de a avea un comportament diligent, și ca urmare nu poate fi obligată la plata vreunui prejudiciu. Se susține că nu ar exista o relație contractuală directă între recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant, iar obligațiile de realizare a utilităților sunt în sarcina autorităților publice semnatare ale convenției nr. 1909/2004.

Se mai arată că prejudiciul viitor nu este cert întrucât nu poate fi determinată întinderea sa și că decizia curții de apel este lipsită de temei legal deoarece s-a reținut că prejudiciul s-a născut la data finalizării lucrărilor de construcție și este cert atât pentru trecut, cât și pentru viitor.

Recurenta-pârâtă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs s-a solicitat și suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului, conform prevederilor art. 484 C. proc. civ.. Prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, pentru neplata integrală a cauțiunii, cererea de suspendare și a dispus restituirea cauțiunii achitate.

Intimatul-pârât Municipiul București prin Primar General a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în calea de atac a recursului și excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât acesta nu a avut calitatea de parte în apel.

Intimatele-pârâte B. S.A. și Distrigaz Sud Rețele S.R.L. au depus întâmpinare prin care au arătat că nu au calitate procesuală pasive în calea de atac a recursului.

Intimatul-pârât Județul Ilfov prin Președintele Consiliului Județean a depus întâmpinare prin care a arătat că nu are calitatea de intimat în calea de atac a recursului.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului și excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 25 mai 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimatul-pârât Municipiul București prin Primar General a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că este necesară stabilirea cadrului procesual, sens în care susține excepțiile invocate prin întâmpinare.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus rectificarea citativului în sensul că intimați în cauză sunt A., B. S.A. și Orașul Voluntari prin Primar. Prin aceeași încheiere s-a prorogat discutarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte B. S.A., invocată prin întâmpinare și au fost respinse excepția netimbrării recursului și excepția nulității recursului, invocate de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare, cu motivarea din respectiva încheiere. A fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe împotriva deciziei civile nr. 405 din 5 martie 2021 și s-a stabilit termen de judecată la 8 februarie 2023.

La acest termen, a fost prorogată discutarea încuviințării probei cu înscrisurile solicitate de apărătorul intimatului-reclamant pentru termenul de la 14 iunie 2023.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligația instanței de judecată de a arăta în considerentele hotărârii judecătorești între altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, indicând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunțate, conform art. 175 C. proc. civ.

Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Aceste dispozițiile legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient al modului de desfășurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.

Înaltă Curte va reține criticile prin care se susține lipsa motivării întrucât din cuprinsul deciziei recurate nu rezultă că instanța de apel a expus considerentele pentru care soluția instanței de fond privind respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul produs începând cu 20 octombrie 2008 este corectă. Curtea de apel a reținut că fapta pârâtei de a nu asigura finalizarea construcției și a lucrărilor de infrastructură și utilități reprezintă o inacțiune continuă, astfel că dreptul reclamantului de a solicita despăgubiri nu este prescris, însă s-a raportat numai la cei trei ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată. Or, reclamantul a solicitat plata despăgubirilor rezultând din lipsa de folosință a locuinței, începând de la data la care aceasta trebuia predată la cheie (20 octombrie 2008) și până la predarea locuinței la cheie.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Instanța supremă va înlătura criticile prin care recurenta afirmă obligația sa de a preda la termen locuința este cu executare unică întrucât neîndeplinirea obligației contractuale a recurentei-pârâte are caracter continuu, iar dauna se produce la rândul ei, în mod continuu, progresiv, zi de zi.

De asemenea, vor fi înlăturate și criticile referitoare la natura obligației recurentei-pârâte deoarece este corectă statuarea curții de apel în sensul că este vorba despre o obligație de rezultat, și nu despre o obligație de diligență. Conform constatărilor instanței devolutive, din conținutul convenției nr. 1909/2004 și a contractului de mandat nr. HC-0319 reiese că recurenta-pârâtă s-a obligat să asigure finalizarea imobilului cu destinație de locuință, predarea la cheie însemnând atât realizarea lucrărilor de construire a apartamentului, cât și realizarea rețelei de utilități, în termenul stabilit. Instanța supremă nu va analiza susținerile autoarei căii de atac prin care aceasta aduce în discuție conținutul obligațiilor sale și solicită reinterpretarea clauzelor incluse în contractul de mandat și nici pe cele referitoare la diligențele pe care aceasta le-ar fi depus în scopul realizării rețelei de utilități întrucât acestea sunt aspecte de fapt pe care instanța de recurs nu le poate examina.

Înalta Curte va reține criticile prin care recurenta susține că este greșită soluția curții de apel de a respinge apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1660 din 29 septembrie 2020, prin care s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2139 din 16 iulie 2019 și s-a dispus obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosință a locuinței până la predarea la cheie.

Instanța supremă notează că pentru a se putea solicita angajarea răspunderii contractuale pentru repararea unui prejudiciu viitor este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii contractuale, în special caracterul cert al acestuia. Stabilirea certitudinii unui prejudiciu viitor presupune siguranța că acesta se va produce și determinarea întinderii sale în urma unei evaluări obiective.

Stabilirea cuantumului prejudiciului prin raportare la valoarea chiriilor pe piața imobiliară, valabilă la 10 noiembrie 2018, momentul efectuării raportului de expertiză contabilă, nu susține caracterul cert al prejudiciului viitor deoarece cifrele respective se referă la o perioadă de timp anterioară intervalului pentru care reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor pentru acest capăt de cerere. Se reține astfel o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1084 - art. 1086 C. civ. din 1864.

Mai mult, nici caracterul de certitudine vizând îndeplinirea celorlalte condiții ale răspunderii contractuale pentru viitor nu poate fi reținut, deoarece nu se poate prezuma că nepredarea imobilului va avea drept cauză neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe și că va fi făcută cu vinovăție, ori că nu vor fi incidente cauze de înlăturare a caracterului ilicit sau a vinovăției.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și alin. (2) și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe împotriva deciziei civile nr. 405 din 5 martie 2021, pe care o va casa în parte și va trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în ceea ce privește apelurile formulate de pârâta Agenția Națională pentru Locuințe.

Față de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă nu va mai analiza criticile referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958 în ceea ce privește obligația recurentei-pârâte de a plăti despăgubiri intimatului-reclamant, începând cu 20 octombrie 2008, subsumate pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu ocazia noii judecăți, curtea de apel, în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul produs în perioada începând cu 20 octombrie 2008 și până la momentul împlinirii celor 3 ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată.

Referitor la obligarea recurentei-pârâte la plata despăgubirilor cu titlu de contravaloare lipsă de folosință, din luna noiembrie 2018 și până la data predării la cheie a locuinței, realizând o nouă judecată, instanța de apel va da eficiență prevederilor art. 1084 - art. 1086 C. civ. din 1864 și va analiza dacă este îndeplinită condiția certitudinii prejudiciului viitor prin raportare și la probatoriul administrat în cauză. În limitele efectului devolutiv al apelului și în virtutea rolului activ, curtea de apel va putea dispune, dacă va aprecia necesar, completarea probatoriului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE împotriva deciziei civile nr. 405 din 5 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează în parte decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe în ceea ce privește apelurile formulate de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 iunie 2023.