ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1546/2023

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 29.05.2018, reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piatra Neamț, solicitând obligarea acestuia la plata contravalorii lipsei de folosință a bunurilor proprietatea reclamantei pentru ultimii trei ani, constând în investiții sediu în sumă de 157.570 RON, reprezentând achiziționarea și montarea a două lifturi la imobilul A., mijloace fixe și obiecte de inventar aferente dotării Sălii Polivalente Piatra Neamț, în valoare contabilă de 1.527.291,26 RON, și investiții pentru realizarea obiectivului "Instalație electrică de iluminat căi de acces 50 de imobile-Văleni 1", în sumă de 176.378 RON.

Prin sentința civilă nr. 907/C/22.10.2018, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta COMPANIA DE INVESTIȚII URBAN S.A, prin administrator judiciar C.I.I. B., respins ca nefondat prin decizia nr. 108/17.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei civile, a declarat recurs reclamanta COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A., prin administrator judiciar C.I.I. B., înregistrat inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin decizia nr. 27/11.01.2022, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a trimis cauza, spre competentă soluționare, secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea recursului, după o scurtă prezentare a istoricului litigiului, autoarea căii de atac a evocat criticile formulate prin apel.

Recurenta a reproșat instanței de apel că, deși a confirmat soluția instanței de fond, a expus considerente diametral opuse celor ale primei instanțe; concret, a arătat că instanța de apel și-a motivat hotărârea pe aspecte derivând din raporturile contractuale dintre părți, statuând că, din moment ce investițiile în cauză derivă dintr-un contract, răspunderea ce poate fi angajată nu poate fi una delictuală, ci contractuală. Autoarea recursului a apreciat că aspectele referitoare la raporturile contractuale sunt total străine motivării din prima instanță, iar în privința aceluiași contract, la nivelul Curții de Apel Bacău practica este neunitară, fiind pronunțate soluții divergente.

Totodată, a criticat decizia recurată, pentru ignorarea analizei condițiilor răspunderii civile delictuale, deși acestea se verifică în cauză; în privința faptei ilicite, inclusiv auditorii recurentei, în procesul-verbal nr. x/12.01.2018, s-au pronunțat în sensul posibilei întruniri a elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere sau gestiune frauduloasă.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 31.07.2019, intimatul Municipiul Piatra Neamț a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că nu este incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar în opinia raportorului, soluția preconizată a fost aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportul a fost, potrivit încheierii din 21.02.2023, comunicat părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare; părțile nu s-au prevalat de acest drept.

Examinând recursul, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat calea de atac pe ipoteza de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar legala motivare a recursului pe acest temei impune nu numai indicarea normei de drept material pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau interpretată greșit, dar și expunerea unui raționament prin care autorul căii de atac, enunțând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecății instanței de control judiciar devolutiv.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului. Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Transpunând considerentele anterioare la cauza de față, instanța supremă constată că, deși a invocat motivul de casare privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta nu indică normele de drept material pretins a fi fost nesocotite sau încălcate prin decizia recurată și nici nu combate considerentele instanței de prim control judiciar. Dimpotrivă, aspectele invocate în motivarea reproduc împrejurările de fapt invocate în susținerea cererii de chemare judecată, care au primit o dezlegare din partea instanțelor devolutive, și dezvoltă un raționament paralel celui pe care s-a întemeiat soluția din apel.

Concret, critica centrală a recursului - greșita soluționare a acțiunii în temeiul răspunderii civile contractuale, deși cauza acesteia era răspunderea civilă delictuală - este numai enunțată, fără a fi însoțită de argumentația aplicată prin care să se dovedească lipsa de validitate a raționamentului instanței de control judiciar devolutiv.

Tot astfel, afirmația potrivit căreia considerentele instanței de apel sunt total diferite de cele ale instanței de fond nu evidențiază un viciu al hotărârii, iar examinarea condițiilor răspunderii delictuale propusă de recurentă, nu are aptitudinea de a fi opusă deciziei recurate, care s-a întemeiat pe statuarea că răspunderea pârâtei nu poate fi decât contractuală.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte conchide că niciuna dintre criticile recurentei nu poate fi încadrată în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și constată incidentă sancțiunea nulității recursului, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, situație care, deopotrivă, încalcă exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A. prin administrator special C. și prin administrator judiciar C.I.I. B. împotriva deciziei nr. 108 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2023.