ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1093/2019

Ședința publică din data de 17 mai 2019

Asupra recursurilor de față;

Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată la 23 iulie 2015, reclamanta S.C. Compania Municipală de Investiții Urban S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piatra Neamț, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.699.131,29 RON reprezentând contravaloare decorațiuni pentru iluminat festiv și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 392C/2017 din 10 martie 2017 Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru serviciile prestate anterior datei de 23 iulie 2012.

A admis, în parte, acțiunea și obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 389.228 RON, reprezentând contravaloare servicii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-pârât Municipiul Piatra Neamț prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie.

Prin decizia nr. 394/2017 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul Piatra Neamț prin Primar, împotriva sentinței primei instanțe.

A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 278.455 RON în loc de 389.228 RON reprezentând pretenții.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

I. La data de 16 martie 2018, recurenta-reclamantă S.C. Compania Municipală de Investiții Urban S.A. prin administrator judiciar CII A. și prin administrator special B. a declarat recurs împotriva evocatei decizii, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei recurate și pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că prima instanță a apreciat în mod corect că este incidentă îmbogățirea fără justă cauză, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că între reclamantă și pârât ar fi fost încheiată vreo convenție privind utilizarea decorațiunilor festive achiziționate de către reclamantă.

A mai arătat recurenta-reclamantă că a înregistrat pierderi patrimoniale prin utilizarea de către intimat la decorarea domeniului public și privat al Municipiului Piatra Neamț a decorațiunilor festive achiziționate de către recurentă, pierderi calculate prin expertiza contabilă întocmită în cauză.

A arătat că pierderea patrimonială suferită constă în lipsa contravalorii prestațiilor de iluminat public festiv, Municipiul Piatra Neamț, în calitate de beneficiar al serviciilor de iluminat public festiv, îmbogățindu-se fără justă cauză în detrimentul recurentei, aspect ce rezultă și din concluziile din răspunsul la obiecțiuni, întocmit de expertul contabil, în care se indică contravaloarea serviciilor de iluminat public festiv de la data de 23 iulie 2012 până la data sesizării instanței - 389.228 RON.

II. La data de 23 martie 2018, recurentul-pârât Municipiul Piatra Neamț prin Primar a formulat recurs împotriva deciziei nr. 394/2017 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurentul-pârât a arătat că intimata-reclamantă nu a prezentat instanței dovezile și probele pe care își întemeiază pretențiile în cuantumul solicitat, mai ales pentru perioada de după 23 iulie 2013, deși i s-a pus în vedere.

A mai susținut recurentul că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 22 C. proc. civ., instanța calificând din proprie inițiativă situația dedusă judecății, ca fiind, în lipsa vreunei convenții, îmbogățirea fără justă cauză, în condițiile în care reclamanta nu menționează aplicarea instituției juridice a îmbogățirii fără justă cauză și nu motivează în drept susținerile pretențiilor sale.

Sub acest aspect recurentul-pârât argumentează în sensul că decorațiunile festive nu au fost și nici nu sunt în patrimoniul său pentru a se putea vorbi de mărirea de patrimoniu care implică îmbogățirea fără justă cauză, municipiul neavând niciun profit întrucât nu a perceput nicio taxă.

Prin întâmpinarea înregistrată la 05 iulie 2018, S.C. Compania Municipală de Investiții Urban S.A., prin administrator judiciar CII A. a solicitat respingerea recursului recurentului-pârât, ca nefondat.

Prin încheierea din 19 octombrie 2028, pronunțată în complet de filtru de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză prin care s-a concluzionat că recursurile sunt admisibile în principiu și că niciuna dintre criticile invocate de ambele recurente nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursurilor în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepția este întemeiată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci ca și criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că, deși formal încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile din ambele recursuri nu fac referiri explicite la soluția dată de către instanța de apel și nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate a deciziei recurate.

Astfel, deși invocă nelegalitatea deciziei atacate, în raport de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva statuărilor instanței de apel cu privire la incidența îmbogățirii fără justă cauză, argumentația adusă de recurenta-reclamantă în susținerea motivului de casare invocat vizează exclusiv starea de fapt proprie cauzei și probatoriul administrat, precum și dinamica raporturilor dintre părți.

La fel, recurentul-pârât, deși invocă încălcarea de către instanța de apel a art. 194 C. proc. civ., art. 22 C. proc. civ. și critică modul în care instanța a analizat îmbogățirea fără justă cauză, prin argumentația adusă în susținere își propune să repună în discuție clarificarea situației de fapt proprie speței precum și reinterpretarea probatoriului, în dovedirea inexistenței prejudiciului la repararea căruia a fost obligat, împrejurare ce situează analiza criticilor în sfera controlului de temeinicie și nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres și limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivele de casare au fost invocate de ambele recurente strict formal, în contextul în care nu sunt susținute de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluției pronunțate din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material incidente speței.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nule ambele recursuri, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIȚII URBAN S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C.I.I. A. ȘI PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B. împotriva deciziei nr. 394 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL PIATRA NEAMȚ PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 394 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2019.