ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1545/2023

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Prin cererea înregistrată la 12.01.2018 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, reclamanta Compania Națională Aeroporturi București S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata debitelor restante și a penalităților aferente, rezultând din ocuparea spațiilor prevăzute în contractul nr. x/2004, datorate începând cu 03.05.2017 și până la momentul eliberării efective a spațiilor menționate, estimate la 331.545,3 RON și a cheltuielilor de judecată.

La 04.09.2018, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând ca debitele restante și penalitățile să fie calculate de la 21.02.2017 și până la 31.01.2018, momentul eliberării efective a spațiilor.

Prin sentința civilă nr. 2718/14.10.2020, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins atât excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta, cât și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta COMPANIA NATIONALĂ AEROPORTURI BUCUREȘTI S.A., respins prin decizia civilă nr. 1969/12.11.2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ AEROPORTURI BUCURESTI S.A., solicitând casarea deciziei recurate și, în rejudecare, respingerea apelului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, autoarea căii de atac a arătat că instanța de apel a stabilit o situație de fapt incompletă și părtinitoare, fără legătură cu particularitățile legale ale cauzei și cu ignorarea totală a textelor legale invocate.

În continuare, a precizat că, pentru a interveni denunțarea unilaterală a contractului încheiat între părți, nu este necesar ca un astfel de drept să fie stabilit contractual, fiind incident art. 1.270 alin. (2) C. civ., teza finală, și, subsecvent, art. 1.277. Totodată, a arătat că în contractul părților, la art. 11.2, s-a stipulat posibilitatea încetării contractului prin denunțare unilaterală, de către oricare dintre părți, numai în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale, legitime ale acestora, care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului, condiționat de o notificare prealabilă de minim 5 zile calendaristice.

Urmare a denunțării contractului, din cauza refuzului intimatei de eliberare a spațiilor ce au făcut obiectul locațiunii, recurenta a facturat lipsa de folosință, raportându-se la nomenclatorul tarifar stabilit conform Hotărârii Guvernului nr. 455/2011 și Ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 744/2011.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât recurenta nu formulează o reală critică de nelegalitate a deciziei atacate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar în opinia raportorului, soluția preconizată a fost aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportul a fost, potrivit încheierii din 25.04.2023, comunicat părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere înregistrat la dosar la 18.05.2023, recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ AEROPORTURI BUCUREȘTI S.A. a solicitat respingerea propunerii de anulare a recursului și admiterea în principiu a acestuia; a arătat că motivele expus se încadrează în ipotezele normative reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Examinând recursul, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat calea de atac pe ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În privința ipotezei prevăzute de pct. 6, legala motivare a recursului presupune individualizarea ipotezei de nemotivare de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizată contradictorialitatea sau caracterul străin al considerentelor, precizarea inechivocă a motivelor împotriva cărora se îndreaptă critica.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate, impune recurentului nu numai indicarea normei de drept material pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau interpretată greșit, dar și expunerea unui raționament prin care autorul căii de atac, enunțând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecății instanței de control judiciar devolutiv.

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afara situațiilor reglementate de art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului. Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

Transpunând considerentele anterioare la cauza de față, Înalta Curte subliniază, preliminar, că nu vor fi avute în vedere criticile invocate suplimentar de recurentă prin punctul de vedere față de raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, depus la 18.05.2023, care sunt formulate cu depășirea termenului de motivare a căii de atac.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este invocat formal, recurenta nearătând, în concret, ce aspecte au rămas nemotivate, mărginindu-se la a-și manifesta nemulțumirea față de modul de stabilire de către instanța de apel a situației de fapt.

În privința motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac invocă incidența art. 1.270 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 1.277 C. civ. Pe de o parte, aceste argumente nu pot fi opuse deciziei recurate, prin care s-a reținut incidența C. civ. de la 1864, iar pe de altă parte, susținerile nu sunt de natură să pună în discuție legalitatea hotărârii atacate, prin care - statuând în fapt - instanța de control judiciar devolutiv a stabilit că actuala recurentă nu a dovedit existența unor circumstanțe care să fi fost de neprevăzut la momentul semnării contractului și care să justifice denunțarea unilaterală.

Prin memoriul de recurs nu au fost dezvoltate nici alte critici de nelegalitate, autoarea demersului judiciar reluând fragmente ale cererii de apel, nestructurate, care nu antamează considerentele pentru care instanța de apel a respins calea de atac devolutivă.

Înalta Curte conchide, așadar, în acord cu intimata, că niciuna dintre criticile recurentei nu poate fi încadrată în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și constată incidentă sancțiunea nulității recursului, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, situație care, deopotrivă, încalcă exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ AEROPORTURI BUCUREȘTI S.A. împotriva deciziei civile nr. 1969 din 12 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2023.