ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1535/2023

HOTĂRÂRE

20.06.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1535/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 07.02.2022 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Vâlcea, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie constatată starea de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, reclamanta, în raport cu alți judecători care ocupă o funcție de conducere și care au beneficiat de calcularea indemnizației prin aplicarea coeficientului prevăzut la lit. A), pct. 6-13 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, să fie anulate adeverințele nr. 453, 454, 455, 456 și 457 din 22.04.2021, să fie obligat pârâtul Tribunalul Vâlcea să emită adeverințele tip de venituri - în vederea stabilirii, respectiv recalculării pensiei de serviciu pentru luna decembrie 2015 și adeverințele tip ulterioare, în vederea actualizării pensiei de serviciu, care să cuprindă venitul brut, calculat ținând seama de sentința civilă nr. 1417/15.12.2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2019 și de sentința civilă nr. 1003/15.10.2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019, rămase definitive, raportat la valoarea de referință sectorială de 484,169 RON și coeficientul de multiplicare echivalent funcției, corespunzător funcției de conducere deținute, respectiv asimilată, de președinte de tribunal, având în vedere sporurile, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 -, să comunice elementele de calcul care duc la stabilirea sumei consemnate în adeverință, determinată potrivit art. 82 și 85 din Legea nr. 303/2004, să repare prejudiciul creat de la 01.09.2016, data eliberării din funcție a reclamantei și până la data eliberării și înaintării adeverințelor tip corecte și să suporte cheltuielile de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1809/08.09.2022, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt incidente decât dacă reclamantul își desfășoară activitatea la instanța sau parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cererea, ipoteză care nu se verifică în cauză, întrucât calitatea reclamantei de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea a încetat, prin pensionarea la 01.09.2016, potrivit decretului nr. 683/14.07.2016 al Președintelui României.

În consecință, pentru stabilirea competenței teritoriale a aplicat art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conchizând că Tribunalului Vâlcea îi revine competența de soluționare a cauzei, în a cărui circumscripție își are domiciliul reclamanta.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 418/24.02.2023, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în condițiile în care Tribunalul Vâlcea are calitate de pârât, art. 127 alin. (2

) C. proc. civ. devin aplicabile, chiar dacă reclamanta nu mai are calitatea de judecător.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, care a deținut funcția de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea, a învestit Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Vâlcea.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite conform legii", iar potrivit alin. (2), "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere că reclamanta a deținut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea, competența teritorială, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, ar aparține acestei instanțe, în cadrul căreia reclamanta și-a desfășurat activitatea și în circumscripția căreia are și domiciliul.

Numai că în cauză Tribunalul Vâlcea are calitatea de pârât, fiind atrasă aplicarea art. 127 alin. (2) și alin. (2

) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, conform cărora "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz."

Uzând de dreptul conferit de dispozițiile evocate, reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Alba, constituit în circumscripția Curții de Apel Alba, învecinată Curții de Apel Pitești, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Vâlcea.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea în alegerea instanței competente, în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată, care nu mai poate fi discutată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba.