ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1519/2023

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, la 18.05.2021, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea titlului de plată nr. x/14.08.2009 emis de reclamantă în favoarea Fundației Caritatea, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, până la data plății efective.

Prin sentința nr. 118/01.11.2021, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins ca prescrisă acțiunea și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respins ca nefondat prin decizia nr. 406/07.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă; această decizie a fost completată, prin decizia nr. 6/02.11.2022 a aceleiași instanțe, apelanta fiind obligată la plata către intimată a sumei de 689 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 406/07.09.2022, a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând casarea ei și admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În introducerea memoriului de recurs, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (în continuare, "A.N.R.P.") a punctat circumstanțele din care derivă litigiul, arătând că, prin decizia nr. 10/10.10.2013, Curtea de Conturi a României a constatat că rapoartele de evaluare utilizate de Autoritate în legătură cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu au respectat cerințele Standardelor Internaționale de Evaluare, cu privire la estimarea valorii de piață a proprietăților imobiliare supuse evaluării; a dispus în sarcina sa măsuri menite să acopere prejudiciile suferite de bugetul statului și a stabilit ca termenul final de aducere la îndeplinire a măsurilor să fie 28.06.2019.

A invocat art. 64 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, în temeiul căruia a susținut că este obligată să se conformeze dispozițiilor Curții de Conturi, ceea ce ar face ca termenul de prescripție să înceapă să curgă de la data când a luat cunoștință despre rezultatul verificărilor dispuse de această instituție cu privire la rapoartele de evaluare întocmite de pârâtă, dată în raport cu care termenul de prescripție extinctivă nu este împlinit.

În condițiile expuse, a apreciat greșită statuarea instanței de apel, care a refuzat să rețină ca marcând debutul cursului prescripției fie decizia Curții de Conturi, fie actul de evaluare ulterior, întocmit în considerarea măsurilor impuse.

Recurenta a arătat că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958.

Intimata-pârâtă, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 și 482 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci și în situația în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive. Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta impută instanței de apel aplicarea greșită a normelor de drept material ce reglementează prescripția dreptului material la acțiune.

Cu toate acestea, analiza argumentelor expuse în motivare conduce la concluzia că recurenta reiterează integral motivele expuse în fazele procesuale anterioare, fără să prezinte critici îndreptate împotriva deciziei pronunțate în apel, obiect al recursului.

În plus față de acest viciu al motivării căii de atac, recurenta își direcționează criticile împotriva modului în care instanțele devolutive au stabilit momentul la care a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba cauzată prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor de către cealaltă parte contractantă.

Cu alte cuvinte, motivele de casare invocate vizează situația de fapt, adică modul în care instanțele devolutive au stabilit, în urma administrării probatoriului, când a survenit momentul obiectiv sau cel subiectiv care determină începutul prescripției, aspect ce reprezintă o împrejurare de fapt iar nu de drept. Recurenta nu critică, așadar, interpretarea sau aplicarea legii, ci urmărește să obțină deplasarea momentului care marchează începutul prescripției, la o dată ulterioară celei stabilite în etapele procesuale anterioare.

Instanța de apel a reținut că momentul la care apelanta-reclamantă avea posibilitatea să cunoască paguba a fost acela la care beneficiarul lucrării a luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză, acesta fiind momentul la care A.N.R.P. avea posibilitatea să constate că prin evaluarea efectuată s-a produs un presupus prejudiciu, având la dispoziție un termen de 3 ani în care putea să constate și să acționeze în vederea atragerii răspunderii contractuale a prestatorului.

Dat fiind că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție a fost stabilit de instanța de apel în urma aprecierii probatoriului, rezultă că data de la care recurenta-reclamantă trebuia să cunoască paguba vizează o chestiune de fapt, câștigată cauzei, ce nu mai poate fi cenzurată în recurs.

Astfel conturate, criticile expuse în recurs vor fi înlăturate, fiind incompatibile cu rolul ce revine instanței de recurs, de examinare nu a temeiniciei, ci a legalității hotărârii recurate în raport cu regulile de drept aplicabile.

Față de considerentele anterior expuse, cum analiza criticilor invocate a condus la concluzia că niciuna dintre acestea nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (A.N.R.P.) împotriva deciziei nr. 406 din 7 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2023.