ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1419/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 82 din 29 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare și a fost respină ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., fiind obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂTILOR (ANRP), solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, așa cum a fost completată și precizată.

Prin decizia nr. 624/2021 din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta reclamantă Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor (ANRP) împotriva sentinței civile nr. 82 din 29 iunie 2021 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către intimată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Autoritatea Natională Pentru Restituirea Proprietătilor (ANRP).

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva căruia a susținut că în mod greșit s-a reținut că termenul de prescipție pentru prestațiile deduse judecății a început să curgă la data depunerii rapoartelor de evaluare întocmite de prestator, dată de la care recurenta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită.

Recurenta susține că termenul de prescripție a început să curgă de la data când a luat la cunoștință de rezultatul verificărilor efectuate asupra rapoartelor întocmite de pârâtă în dosarul de despăgubire indicat în acțiune.

Conform deciziei nr. 10/10.10.2013, Curtea de Conturi a constatat nerespectarea cerințelor Standardelor Internaționale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piață a proprietăților imobiliare supuse evaluării, recurenta fiind obligată să se conformeze dispozițiilor date de Curtea de Conturi în sarcina sa, termenul de aducere la îndeplinire fiind prelungit până la data de 28.06.2019.

Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat eronat că faptul că recurenta era obligată să se conformeze deciziei Curții de Conturi în sensul recuperării prejudiciului nu echivalează cu modificarea datei începerii termenului de prescripție, acest moment fiind cel la care dreptul reclamantei de a beneficia de o lucrare de evaluare corespunzătoare a fost încălcat.

Recurenta critică și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert și totodată solicită micșorarea acestuia.

Înalta Curte, analizând recursul raportat la art. 483 alin. (3) C. proc. civ. îl va admite pentru considerentele care urmează:

Recurenta a criticat decizia din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arătând că au fost aplicate greșit normele de drept material privind începerea curgerii termenului de prescripție.

Înalta Curte reține că raportul juridic dedus judecății vizează răspunderea contractuală a pârâtei ca urmare a încălcării obligațiilor asumate în ceea ce privește evaluarea imobilelor pentru care reclamanta acordă despăgubiri potrivit legilor de restituire a proprietăților.

Motivul care a determinat verificarea îndeplinirii condițiilor contractuale este reprezentat de Decizia nr. 10/10.10.2013, a Curții de Conturi a României care a constatat nerespectarea de către societatea evaluatoare (în speță, pârâta) a Standardelor Internaționale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piață a proprietăților imobiliare supuse evaluării, astfel că prin decizia Curții de Conturi s-a impus recuperarea prejudiciilor suferite de bugetul statului în baza unor evaluări necorespunzătoare efectuate de pârâtă, care a stabilit valori mai mari pentru imobilele evaluate decât cele rezultate din aplicarea Standardelor Internaționale de Evaluare.

Verificarea în concret a existenței prejudiciului și a întinderii acestuia a avut loc printr-o procedură ulterioară controlului Curții de Conturi, finalizată la 28.06.2019, dată la care recurenta-reclamanta a fost în măsură să cunoască valoarea prejudiciului care trebuia recuperat.

Conform art. 2523 C. civ. prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.

Așadar, constatarea încălcării Standardelor Internaționale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piață a proprietăților imobiliare supuse evaluării de către Curtea de Conturi a României nu a marcat începutul curgerii termenului de prescripție, acesta începând să curgă la momentul concret, obiectiv, la care recurenta a cunoscut atât existența cât și întinderea prejudiciului.

Prin urmare, dreptul material la acțiune, în ceea ce privește despăgubirile solicitate de recurenta-reclamantă, s-a născut la data când a cunoscut efectiv atât existența cât și întinderea prejudiciului, iar nu la data la data când dreptul reclamantei de a beneficia de o lucrare de evaluare corespunzătoare a fost încălcat, cum greșit s-a reținut prin decizia atacată.

De reținut că prin raportul său, Curtea de Conturi a României nu a identificat prejudiciul suferit de reclamantă, ci doar a dispus cercetări pentru reevaluarea mai multor imobile care au făcut obiectul deciziilor emise de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor în perioada 2009-2011.

Așa încât, nu se poate concluziona în sensul că începutul termenului de prescripție extinctivă a acțiunii ar fi marcat de actul de control al Curții de Conturi.

Din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că decizia pronunțată încălcă prevederile art. 2523 C. civ., instanța de apel prevalându-se în justificarea soluției pronunțate de faptul că în cauză nu s-a dovedit existența vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției, precum și în raport cu considerentele Deciziei nr. 19/2019 pronunțate de Înalta Curte publicată în Monitorul Oficial nr. 860 din 24.10.2019, deși această decizie are alte premise, în speță nefiind în discuție nașterea dreptului la despăgubire în temeiul deciziei Curții de Conturi a României, ci a unui drept la despăgubire în condițiile normelor din C. civ. care reglementează începutul prescripției extinctive în situația prejudiciului descoperit ulterior nașterii raportului juridic.

Înalta Curte reține astfel că instanța de apel nu a răspuns criticilor reclamantei ce vizau aspectele care au determinat momentul de la care curge termenul de prescripție, pentru a se da eficiență prevederilor art. 2523 C. civ.

În ceea ce privește critica recurentei privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că această susținere nu poate fi cercetată în recurs, întrucât privește modul de acordare a cheltuielilor de judecată, așadar privește chestiuni referitoare la netemeinicia, iar nu la nelegalitatea deciziei atacate.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietătilor (ANRP) împotriva deciziei nr. 624/2021 din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂTILOR (ANRP) împotriva deciziei nr. 624/2021 din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.