ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1481/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, la data de 27.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Societatea Națională Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A., Ministerul Transporturilor și Fondul Proprietatea, constatarea revocării sale fără justă cauză din funcția de membru executiv în cadrul Consiliului de Administrație al pârâtei Societatea Națională Aeroportul Internațional Timișoara Traian Vuia S.A., precum și din funcția de director general, precum și obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 175.500 Euro, ca urmare a încetării unilaterale a contractului de mandat nr. x/22.05.2019, și a sumei lunare de 27.290 RON, reprezentând contravaloare clauză de neconcurență, începând cu data de 02.07.2020, cu cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

În drept, a invocat prevederile art. 28 alin. (7) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 194 și următoarele C. proc. civ.

La data de 22.12.2020 pârâta S.N. Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A a depus întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția de nulitate absolută și parțială a contractului de mandat nr. x/22.05.2019 și a actului adițional nr. x/15.11.2019, pentru cauză ilicită și fraudă la lege, respectiv a clauzelor prevăzute la art. 9 pct. 9.5 și art. 10 pct. 10.3., iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces.

În drept, a invocat prevederile art. 1235-1237 C. civ., art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, Legea nr. 111/2016, art. 14 din Statutul societății, art. 143

1

, art. 153

18

din Legea nr. 31/1990.

La data de 29.12.2020, pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului 1 din cererea de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor Infrastructurii cu privire la capetele 2 și 3 din acțiunea introductivă de instanță, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La data de 03.02.2021, pârâtul Fondul Proprietatea S.A., reprezentat legal prin B., a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea cererii ca atare, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

Prin sentința civilă nr. 804/PI din 08 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost obligată pârâta Societatea Națională Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A. să plătească reclamantului suma de 175.500 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din data plății efective, cu titlul de despăgubire pentru revocarea fără justă cauză din funcția de director general, suma de 27.290 RON lunar, începând cu data de 02.07.2020 și până la data de 02.07.2021, cu titlul de clauză de neconcurență, precum și suma de 19.038,85 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, a fost respins ca inadmisibil primul capăt de cerere și a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Fondul Proprietatea S.A., precum și al doilea și al treilea capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA - TRAIAN VUIA S.A.

Prin decizia nr. 599/A din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.N. Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A. împotriva sentinței civile nr. 804/08.12.2021, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în integralitate acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.N. Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A. și a înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei S.N. Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată acordate în primă instanță, menținând în rest dispozițiile sentinței și obligând reclamantul la plata către pârâta S.N. Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A. a sumei de 9.577,25 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei civile recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a invocat motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat nerespectarea de către instanța de apel a principiului contradictorialității, consacrat de art. 14 și art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., prin aceea că a dispus, fără a pune în discuția părților întinderea efectelor nulității absolute a contractului, temeiul legal al motivului de nulitate invocat și motivele de fapt invocate în susținerea nulității, nulitatea absolută a întregului contract de mandat nr. x/22.05.2019, reținând incidența prevederilor art. 1246 alin. (1), art. 1247 alin. (1) și art. 1250 din C. civ. și nelegalitatea procedurii de numire a directorului general, deși solicitarea intimatei pârâte S.N. Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A. viza nulitatea parțială a contractului, în temeiul art. 1236 alin. (2) și art. 1237 din C. civ., pentru existența unei cauze ilicite și a fraudei la lege.

Consideră recurentul că viciul de procedură reclamat i-a produs o vătămare din perspectiva obstrucționării dreptului la apărare, dar și prin efectele absurde pe care le-a generat soluția de constatare a nulității absolute a întregului contract de mandat.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat, subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material, respectiv dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 109/2011, care reglementează dreptul la daune-interese în cazul revocării fără justă cauză, precum și dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 109/2011, referitoare la procedura de reînnoire a mandatului, aplicabile și în cazul mandatului de director general, în absența oricărei distincții în text.

În același timp, s-a arătat că decizia nesocotește principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, în condițiile în care cererea de reînnoire a mandatului de director a fost aprobată de Consiliul de Administrație al societății, precum și principiul forței obligatorii a contractelor, prin aceea că motivul invocat prin raportul de control, respectiv nelegalitatea procedurii de reînnoire a mandatului directorului general, nu se încadra în ipotezele prevăzute de art. 10.3.1 din contract.

În sfârșit, s-a arătat că nu au fost respectate prevederile art. 29 și art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011, întrucât membrii Consiliului de Administrație sunt desemnați de A.G.A., la propunerea C.A. în funcție sau a acționarilor, iar competența de a adopta o hotărâre prin care să se stabilească limitele generale ale remunerațiilor aparține A.G.A., precum și faptul că activitatea recurentului, în calitate de director general, a fost evaluată pozitiv, ceea ce confirmă inexistența vreunui motiv profesional care ar fi putut justifica revocarea recurentului-reclamant din funcția deținută.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 09.01.2023, sub nr. x/2020.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă Societatea Națională Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A. a formulat întâmpinare la recurs, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate prin cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 27 octombrie 2020, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 14 martie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 15 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Procedând la analiza cu prioritate a criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la încălcarea de către instanța de apel a regulilor de procedură referitoare la principiul contradictorialității și dreptul la apărare al părților, prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acestora, în limitele care vor fi arătate în continuare.

Astfel, se constată faptul că prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată, intimata-pârâtă S.N. Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A a invocat pe cale de excepție, astfel cum permit dispozițiile art. 1247 alin. (2) din C. civ., nulitatea absolută parțială a contractului de mandat nr. x/22.05.2019 și a actului adițional nr. x/15.11.2019, respectiv a clauzelor prevăzute la art. 9 pct. 9.5 și art. 10 pct. 10.3.

Motivele de fapt care au fundamentat această apărare de fond au privit atât scopul urmărit prin încheierea contractului de mandat, respectiv acela de a asigura directorului general un nou mandat la conducerea S.N. Aeroportul Internațional Timișoara și de a securiza acestuia poziția în cadrul societății, cât și condițiile în care au avut loc negocierea și semnarea contractului, în absența unei proceduri de selecție organizate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 109/2011.

Prin urmare, contrar celor arătate de recurentul reclamant, caracterul ilegal al întregii proceduri de reînnoire a contractului de mandat, respectiv încălcarea prevederilor art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, a constituit un argument în susținerea cererii intimatei pârâte, de declarare a nulității clauzelor contestate, astfel cum reiese din lecturarea întâmpinării depuse în fața primei instanțe.

Ca atare, nu poate fi reținută critica din recurs, în sensul că instanța de apel ar fi schimbat, fără a pune în discuția părților, temeiul legal al motivului de nulitate absolută invocat de intimata pârâtă sau motivele de fapt invocate în susținerea nulității.

În schimb, în ce privește omisiunea instanței de apel de a pune în discuția părților întinderea efectelor sancțiunii nulității asupra contractului de mandat încheiat între părți, față de neconcordanțele relevate dintre apărarea de fond invocată în mod explicit de către pârâtă, care privea exclusiv clauzele prevăzute la art. 9 pct. 9.5 și art. 10 pct. 10.3 din contract și argumentele invocate în susținerea acestei apărări, care se refereau la contractul de mandat în întregul său, criticile recurentului reclamant apar ca întemeiate.

Se constată astfel că, fiind chemată să se pronunțe asupra apelului declarat de către pârâtă, instanța de prim control judiciar a constatat nulitatea absolută a întregului contract de mandat, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, referitoare la condițiile de numire a directorilor în cadrul întreprinderilor publice/societăților comerciale cu capital de stat, fără a lămuri în prealabil, în condițiile art. 478 alin. (4) din C. proc. civ. și cu respectarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil, conform art. 14 alin. (5) și (6) și art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., pretențiile cuprinse în apărările formulate de intimatul pârât în fața primei instanțe.

Procedând în acest mod, instanța de apel a nesocotit îndatorirea de a asigura respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, acela al contradictorialității, consacrat de prevederile art. 14 și art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Textele de lege menționate impun judecătorului să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate, precum și să-și întemeieze hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

În același timp, în exercitarea rolului de a da sau restabili calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, în ciuda denumirii date de părți, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă, în scopul de a asigura respectarea dreptului la apărare și a egalității părților.

În cauza de față, lecturarea încheierilor întocmite în cursul judecății apelului, inclusiv a celei la care au avut loc dezbaterile, relevă faptul că instanța de prim control judiciar nu a pus în discuția părților întinderea sancțiunii nulității absolute invocate cu titlul de apărare de către intimata pârâtă, pronunțând nulitatea întregului contract de mandat cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.

Ca efect al nesocotirii cerințelor legale menționate, recurentul reclamant nu a beneficiat de toate drepturile și garanțiile prevăzute de lege în legătură cu exercitarea dreptului la apărare și de respectarea principiilor procesuale care formează conținutul dreptului la un proces echitabil, ce includ dreptul de a combate, în condițiile legii, apărarea de care a înțeles să se folosească partea adversă, ceea ce atestă vătămarea adusă drepturilor sale procesuale și atrage anularea actului de procedură întocmit cu nerespectarea legii, conform art. 179 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel, care va face aplicarea dispozițiilor art. 478 alin. (4) din C. proc. civ., în vederea lămuririi pretențiilor cuprinse în apărările formulate de pârâtă în fața primei instanțe, cu respectarea art. 14 și art. 22 din cod.

În ce privește restul motivelor de recurs invocate de recurent, întemeiate pe pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., față de soluția pronunțată în cauză, acestea nu se mai impun a fi analizate, urmând a fi avute în vedere de către instanța care va rejudeca apelul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Față de soluția de trimitere a cauzei către instanța de apel în vederea rejudecării, nefiind tranșată chestiunea culpei procesuale în ce privește fondul litigiului, cererea recurentului-reclamant A., de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, va fi lăsată nesoluționată, aceasta urmând a fi avută în vedere de către instanța care va rejudeca apelul, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 599/A din 11 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2023.