ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comcereal S.A. Vrancea, a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro reprezentând penalități contractuale, calculate în RON la cursul de schimb publicat de BNR la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 273 din 29 aprilie 2022, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 411 din 9 noiembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis apelul, și în consecință a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 300.000 euro, reprezentând penalități contractuale, calculate în RON la cursul de schimb publicat de BNR la data plății efective și suma de 56.936,49 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Comcereal S.A. Vrancea, solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 1188 și urm., art. 1166 și urm. și ale art. 1350 și urm. C. civ. referitoare la existența contractului și la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale în sensul că a reținut în mod greșit încheierea la distanță a contractului.

Recurenta mai susține că decizia nu este motivată în sensul că instanța de apel a prezentat considerente teoretice, fără a explica de ce se aplică contractului în litigiu. Arată că nu au fost analizate apărările pârâtei și că soluția s-a fundamentat pe similitudinea cu un alt contract între aceleași părți. În opinia autoarei căii de atac, motivarea este și contradictorie deoarece curtea de apel, pe de o parte, a reținut că oferta acceptată de vânzătoare a fost trimisă pe email de către cumpărătoare, iar pe de altă parte, a reținut că, fără a fi cerute condiții speciale, în lipsa semnăturii olografe a contractului, este necesară o formă clară de exteriorizare a consimțământului.

Se mai susține că, în lipsa contractului, nu pot fi considerate îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, hotărârea fiind lacunar motivară și cu privire la existența și forma culpei debitorului.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care se susține că decizia curții de apel conține o motivare lacunară cu privire la existența contractului și la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale întrucât instanța de apel a constatat, pe baza probelor de la dosar, că recurenta-pârâtă a semnat și înregistrat contractul în discuție. Analizând apărările pârâtei din apel în sensul lipsei semnăturii reclamantei, curtea a reținut că respectivul contract a fost încheiat la distanță, prin mecanismul ofertei transmise de reclamantă, în calitate de cumpărătoare, urmată de acceptarea pârâtei, în calitate de vânzătoare, manifestată în mod expres prin semnătură.

Nu va fi reținută nici critica referitoare la o presupusă motivare contradictorie deoarece statuarea curții de apel în sensul că acceptarea ofertei nu presupune condiții speciale de formă nu se opune argumentelor dezvoltate în continuare și care susțin ideea că exprimarea consimțământului cu privire la condițiile ofertei trebuie să fie dincolo de orice îndoială.

Înalta Curte notează că au fost respectate exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât motivarea reflectă un raționament logic, construit în urma examinării temeiurilor de fapt și de drept indicate de reclamantă și de pârâtă, în cererea de chemare în judecată, în motivele de apel și în întâmpinările formulate. Astfel, instanța de apel a constatat existența contractului încheiat la distanță și neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâtă, motiv pentru care a aplicat clauzele care reglementează răspunderea contractuală și a obligat pârâta la plata penalităților.

Referitor la criticile prin care se invocă nerespectarea art. 1188 și urm., art. 1166 și urm. și ale art. 1350 și urm. C. civ. referitoare la semnificația contractului, oferta de a contracta și la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale, subsumate de recurentă pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă reține că textele de lege sunt invocate formal deoarece prin memoriul de recurs se prezintă aspecte de fapt (cum ar fi existența sau inexistența contractului, modalitatea de manifestare a consimțământului, formarea acordului de voință al părților, dovada culpei) și se aduce în discuție interpretarea dată de care curtea de apel clauzelor contractuale, corespondenței și notificărilor depuse la dosar. Acestea sunt chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă Comcereal S.A. Vrancea împotriva deciziei nr. 411 din 9 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. Instanța supremă reține că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenței acestora. Față de faptul că partea a depus la dosar facturi fiscale, însoțite de extrase de cont, conform înscrisurilor aflate la filele x, fără a avea indicat numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistența juridică, instanța supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMCEREAL S.A. VRANCEA împotriva deciziei nr. 411 din 9 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2023.