ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1451/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la 8 septembrie 2022, sub nr. x/2020*, pârâta A. S.R.L. a solicitat recuzarea doamnelor judecător B., C. și D., invocând dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins cererea de recuzare.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căi de atac arată că cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. întrucât același complet de recurs a judecat dosarul nr. x/2020 cu aceleași părți, același obiect, dar referitor la o altă creanță pretinsă de intimat. În mod greșit a reținut curtea de apel că nu s-au creat suspiciuni cu privire la obiectivitatea judecătorilor deoarece, în opinia recurentei, nu este vorba de un caz de antepronunțare, ci de lipsa imparțialității. Se susține că cererea de recuzare a fost soluționată prin raportare la probleme de drept și de fapt care nu au fost invocate de parte, iar încheierea este nemotivată.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că, deși recurenta a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., criticile formulate se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din același cod și că autorul căii de atac nu a dezvoltat argumente care să justifice încălcarea sau greșita aplicare a normei de drept material.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta susține că instanța care a soluționat cererea de recuzare a încălcat dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. și a aplicat un alt text de lege decât cel invocat întrucât din cererea de recuzare.

Potrivit celor afirmate în cererea de recuzare, recurenta invocă lipsa de imparțialitate a completului de recurs, apreciind că membrii acestuia nu pot fi obiectivi deoarece au soluționat anterior un dosar cu aceleași părți și acelasși obiect. În mod corect a apreciat curtea de apel că, și în situația în care între cele două litigii ar exista elemente identice, nu se poate reține că pronunțarea unei soluții afectează aparența de imparțialitate sau dreptul la un proces echitabil.

Instanța supremă va înlătura și criticile prin care se arată că motivarea încheierii atacate se fundamentează pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. întrucât curtea de apel nu a statuat în acest sens, ci a observat că legiuitorul a lărgit sfera cazurilor de incompatibilitate relativă pentru a cuprinde și acele situații care nu sunt expres menționate la pct. 1- 12 ale art. 42 alin. (1), dar care ar putea naște în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului.

De altfel, autoarea căii de atac nu a demonstrat incidența cazului de incompatibilitate relativă, iar soluția instanței învestită cu soluționarea pe fond a recursului apare ca fiind corectă.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Instanța supremă va înlătura criticile prin care se arată că încheierea recurată conține o motivare străină de natura cauzei întrucât curtea de apel a analizat cele invocate de recurentă prin cererea de recuzare, respectiv soluționarea de către același complet a unui dosar cu aceleași părți și același obiect, și a reținut că nu există niciun element de natură să aducă atingere dreptului părții la un proces echitabil în sensul dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Drepturilor Omului, întrucât judecătorii nu și-au exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă în dosarul având ca obiect recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 360 din 22 martie 2022.

Înalta Curte reține că încheierea recurată reflectă un raționament logico-juridic coerent și cuprinde motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția de respingere a cererii de recuzare, fiind astfel respectate exigențele motivării impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii din 20 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii din 20 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2023.