ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1364/2023

Ședința publică din data de 24 mai 2023

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să îi achite diferențele de pensie de la momentul emiterii de către intimată a deciziei de pensionare nr. x/03.12.2020, începând cu 27.12.1999 și până la de 27.07.2017, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, până la data plății efective a debitului.

Prin sentința civilă nr. 108/28.02.2022, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2202/15.11.2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

În motivare, recurentul-reclamant a prezentat elemente atașate fondului cauzei și a arătat, în esență, că admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 2.517 C. proc. civ. și ale Legii nr. 113/2021.

Astfel, a arătat că prevederile legii sus-menționate au fost interpretate în mod restrictiv, în condițiile în care stagiul de cotizare era cunoscut la data pensionării, iar omiterea lui în procesul de evaluare și prelucrare a datelor, în vederea emiterii deciziei de pensionare, se datorează intimatei.

În drept, recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 27.02.2023, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în susținerea căreia a arătat că, argumentele recurentului reprezintă simple afirmații, care nu pot fi încadrate în motivele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată astăzi în ședință publică, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În speță, reclamantul A. a învestit Tribunalul Sibiu, secția I civilă cu un litigiu în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)".

Conform art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă faptul că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunțate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 2202/15.11.2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă împotriva căreia s-a declarat recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care este exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., evocat anterior.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficientă textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2202/15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2023.