ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1310/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2021, reclamantele A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta F. S.A. și intervenientul forțat G., obligarea pârâtei la plata:

- sumei de 400.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferințele psihice îndurate ca urmare a accidentului rutier produs la data de 22.04.2017 și în urma căruia a decedat tatăl, respectiv bunicul reclamantelor, H.;

- a dobânzii stabilite la nivelul de referință BNR din momentul pronunțării deciziei penale nr. 1020 din 30.12.2020 a Curții de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018, care coincide, în opinia reclamantelor, cu momentul nașterii dreptului de creanță (potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 136/1996 privind asigurările și reasigurările în România) și până la momentul plătii efective si integrale a despăgubirilor civile de către pârâtă;

- a penalităților de 0,1%, pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la momentul introducerii acțiunii și până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 17/2022/CIV din 02.02.2022, pronunțată de Tribunalul Iași, secția II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâta F. S.A., în baza excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Împotriva sentinței civile nr. 17/2022/CIV din 02.02.2022, pronunțată de Tribunalul Iași, secția II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, reclamanții au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 424/2022 din 3 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a fost admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 17/2022/CIV din 02.02.2022, pronunțată de Tribunalul Iași, secția II civilă - contencios administrativ și fiscal, sentință ce a fost anulată.

Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă.

În rejudecare, a fost respinsă, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă. A fost admisă, în parte, cererea principală formulată de reclamanta A. și cererea conexă formulată de reclamanta E., în contradictoriu cu pârâta F. S.A. și intervenientul forțat G..

A fost obligată pârâta la plata, către reclamantele A. și E., a câte 25.000 de RON cu titlu de daune morale, cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data pronunțării deciziei penale nr. 1020/30.12.2020 a Curții de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018, și până la data plății efective a debitului principal.

A fost respinsă cererea reclamantelor privind obligarea pârâtei la plata penalităților.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea principală formulată de reclamantele B., C. și D. în contradictoriu cu pârâta F. S.A. și intervenientul forțat G..

A fost obligată pârâta la plata, către reclamantele A. și E., a câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate, ce nu contravin prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii, reclamantele A., B., C., D. și E. au formulat recurs, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, instanței de apel; în rejudecare, solicită instanței să admită, în tot, apelul formulat de reclamante și, pe cale de consecință, să admită integral cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentelor-reclamante, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului și a solicitat, în principal, admiterea excepțiilor, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

La 18 ianuarie 2023, recurentele-reclamante au depus, la dosar, răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 424/2022 din 3 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretențiile deduse judecății sunt pretinse de terții vătămați de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie și care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător și intervenientul forțat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererilor de chemare în judecată conexate deduse judecății - 15 martie 2021 și 19 aprilie 2021, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Față de soluția ce se va pronunța în cauză, instanța supremă reține că nu se mai impune analiza excepției nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D. și E. împotriva deciziei nr. 424/2022 din 3 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.