ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2108/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea inregistrată, la data de 2 octombrie 2020, pe rolul Tribunalului Iași, reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta D. S.A. obligarea la plata daunelor morale suferite de catre reclamanți ca urmare a decesului numitei E., survenit in accidentul rutier din data de 06.10.2019, in localitatea Baltati, jud. Iasi, respectiv câte 250.000 Euro, precum și plata de dobanzi penalizatoare începând cu data producerii accidentului și până la data plății efective și actualizarea sumelor cu rata de inflație.

Prin sentința nr. 487/civ din 16 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A., a fost obligată pârâta să plătească cu titlu de daune morale reclamanților A. și B. câte 100.000 Euro, iar reclamantei C. 50.000 Euro, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata integrală; s-a luat act de precizarea reclamanților privind solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței nr. 487/civ din 16 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat apel pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE ȘI D. S.A. prin F., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea insolvenței nr. 85/2014, a constatat suspendată de drept judecata apelului formulat de D. S.A., în insolvență, prin administrator judiciar F., în contradictoriu cu intimații B., A. și C..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a avut în vedere că, prin sentința civilă nr. 507/09.02.2022, Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii insolvenței Societății de Asigurare și D., precum și dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea insolvenței nr. 85/2014, potrivit cărora hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare.

Împotriva acestei încheieri, reclamanții A., C. și B. au declarat recurs, întemeiat pe art. 414 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea reluării judecării.

În argumentarea cererii de recurs, redându-se dispozițiile alin. (4) al art. 262 din Legea nr. 85/2014, s-a susținut, în esență, că art. 262 se impune a fi aplicat prin raportare la art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, sens în care s-a făcut trimitere la prevederile art. 242 din lege.

Totodată, s-a arătat că Secțiunea a 6-a din Capitolul I al Legii nr. 85/2014 (art. 132 - art. 144) se referă la procedura de reorganizare a unui debitor insolvent. Rațiunea acestei opțiuni de reglementare se explică prin faptul că asigurătorii intră totdeauna în faliment, în cazul lor lipsește etapa de reorganizare. Astfel, numai prevederile art. 132 - art. 144 din capitolul I al legii sunt exceptate de la aplicare în falimentul unui asigurător, nu și cele ale art. 75 alin. (2), prin prisma art. 242.

Argumente care susțin interpretarea de mai sus constau în aceea că recurenții din prezenta cauză nu dețin încă o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei apelante D.. Creanța lor va dobândi aceste caractere abia în momentul pronunțării soluției definitive din dosarul pendinte. Consecutiv, reclamanții nici nu s-au putut înscrie la masa credală a D.; s-a apreciat că teza a doua din art. 262 se referă la creanțele creditorilor de altă natură.

De asemenea, fiind vorba despre falimentul unui asigurător, devin incidente cauzei și prevederile Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților dar și cele ale Normei ASF nr. 24/2019 privind Fondul de garantare a asiguraților.

Astfel, în temeiul art. 12

1

din Legea nr. 213/2015, cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021, de la data publicării în M. Of a Deciziei ASF prin care se constată existența indicilor de insolvență a unui asigurător, se naște dreptul creditorilor asigurătorului falit/insolvent de a solicita plata sumelor cuvenite de la FGA (vezi Decizia ASF nr. 1148 din 17 septembrie 2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 921 din 27 septembrie 2021).

Plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 500.000 RON, astfel că soluția din dosarul pendinte nu va influența cu nimic masa credală prin prisma mecanismului instituit de legiuitor în cadrul Legii nr. 213/2015.

La 10.07.2022, intimata a transmis întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună suspendarea și să se constatate încetarea procesului față de aceasta, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; tototdată, a arătat că Hotărârea intermediară nr. 507/2022 pronunțată de Tribunalul București, in dosar x/2021, a rămas definitivă prin decizia nr. 655/20.04.2022 a Curții de Apel București.

La 25.07.2022, recurenții au transmis răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat, în esență, respingerea apărărilor intimatei.

La 12.10.2022, recurenții au transmis note scrise, prin care au solicitat respingerea apărărilor intimatei având în vedere decizia nr. 19 din 3.10.2022, pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii și dispozițiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurenții-reclamanți este fondat, pentru considerentele care urmează:

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență prevăd următoarele: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului".

Articolul 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 statuează că hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare, iar creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit legii speciale.

Se reține, deci, că obiectul acestei norme vizează stabilirea efectelor hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăți de asigurare/reasigurare în ceea ce privește soarta juridică a acțiunilor judiciare, a celor extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 262 alin. (4) se completează cu art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014.

Astfel, falimentul societăților de asigurare/reasigurare este reglementat într-un capitol distinct al legii, anume în Capitolul IV din Titlul II din actul normativ de referință.

În Secțiunea I din Capitolul IV al legii speciale se dispune, prin art. 242, că "prevederile cap. I, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol".

Această normă, fiind plasată în Capitolul IV din Titlul II, trimiterea, din conținutul ei, la dispozițiile Capitolului I nu poate privi decât prevederile Capitolului I din același Titlu II al Legii.

Or, Capitolul I din Titlul II este constituit din prevederile art. 38 - art. 182 ale Legii și este divizat în 9 Secțiuni, iar singura dintre aceste secțiuni pe care legiuitorul - prin dispozițiile art. 242, anterior citate, - o exclude, în mod expres, de la aplicare în ceea ce privește falimentul societăților de asigurare/reasigurare este Secțiunea a 6-a, secțiune care este constituită din segmentul de texte de la art. 132-144 din Legea nr. 85/2014.

Ca atare, prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din același act normativ, fiind plasate în cuprinsul Capitolului I din Titlul II, rezultă că sunt aplicabile în mod corespunzător și în ceea ce privește falimentul societăților de asigurare sau de reasigurare, date fiind dispozițiile art. 242 din Legea nr. 85/2014.

Totodată, este de menționat că, în considerentele deciziei nr. 36 din 30 ianuarie 2018 a Curții Constituționale, publicate în M.O., Partea I, nr. 431 din 22 mai 2018, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în raport cu art. 21 din Constituția României, privind accesul liber la justiție, s-a reținut că Legea nr. 85/2014 introduce, în mod expres, și excepții de la această suspendare de plano a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepții care sunt cuprinse, spre exemplu, la art. 75 alin. (2) lit. a) - (paragraful 19) și că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretate disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa și, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile capitolului I (din care fac parte și dispozițiile art. 75, care conțin și excepții de la procedura suspendării de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului), cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol - (paragraful 21).

În concluzie, susținerile recurenților-reclamanți sunt fondate, Legea nr. 85/2014 introducând, în mod expres, și excepții de la această suspendare de plano a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepții care sunt cuprinse și la art. 75 alin. (2) lit. a) din lege.

Se constată, așadar, că dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 au fost aplicate în mod greșit de instanța de apel, deoarece legiuitorul a înțeles să excepteze de la suspendarea de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii, precum și acțiunile civile din procesele penale.

Întrucât art. 75 din Legea nr. 85/2014 instituie un caz de excepție, iar dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu pot produce efecte, în speță dedusă judecății, în ceea ce privește calea de atac promovată de către societatea debitoare, Înalta Curte constată că nu se impunea suspendarea prezentei cauze.

În lumina acestor considerente trebuie menționat și faptul că, prin Decizia nr. 19 din 3 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a pronunțat următoarea soluție:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, căile de atac promovate de debitorul societate de asigurare/reasigurare față de care a fost deschisă procedura falimentului, împotriva hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate acțiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instanțelor înaintea deschiderii acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2022."

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A., C. și B. împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A., C. și B. împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2022.