ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 130/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, la 30.06.2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. "C." - Întreprindere Familială și B., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamantă, în solidar, la plata sumelor de 191.854 RON, reprezentând daune-interese și de 5.000 euro, cu titlu de penalități contractuale, cu cheltuieli de judecată.

La data de 03.11.2021, reclamanta a precizat cuantumul daunelor-interese pe care le solicită, și anume suma de 77.565,12 RON. Pentru calculul acestei sume s-a avut în vedere metoda care se bazează pe profitul mediu lunar de 2.432,91 RON, înmulțit cu cele 32 de luni rămase până la expirarea contractului.

Prin sentința civilă nr. 795/10.11.2021, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei sumele de 77.565,12 RON, reprezentând daune-interese, de 5.000 euro, cu titlu de penalități și de 5.531,12 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâții au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 349/A/06.06.2022, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă apelată și a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

În motivarea recursului, a susținut că instanța de apel și-a fundamentat decizia exclusiv din perspectiva motivului invocat de pârâți pentru rezilierea contractului de asociere în participațiune, și anume nerentabilitatea asocierii dintre părțile contractante.

Recurenta a mai susținut că instanța de apel a tratat superficial motivul pentru rezilierea contractului, referitor la încălcarea de către pârâți a prevederilor stipulate la pct. VIII, art. 19 din contract. Aceste prevederi interzic furnizarea unui spațiu din imobilul descris la art. 6 din contract către o altă firmă concurentă, în scopuri similare cu cele pentru a fost pus la dispoziție spațiul pentru activitățile de jocuri de noroc. De asemenea, această interdicție contractuală are corespondent în prevederile art. 15 pct. 6 lit. a) pct. (ii) din O.U.G. nr. 77/2009.

Subliniind că notificarea de reziliere a contractului a fost comunicată la data de 19.07.2019, recurenta a menționat că societatea D. S.R.L., care are același obiect de activitate ca și ea, a deschis un punct de lucru la aceiași locație începând cu data de 21.06.2019, unde și ea își desfășura activitatea,

În acest context, a arătat că aceasta a fost cauza pentru care pârâta, fără a o notifica în prealabil, a întrerupt funcționarea aparatelor, iar în același spațiu nu era legală funcționarea simultană a mai multor aparate care aparțin mai multor societăți. De altfel, acesta a fost și motivul pentru care recurenta a ridicat aparatele din locație.

Recurenta a mai afirmat că încălcarea art. 8 lit. h) și art. 19 din contract este evidentă din modalitatea în care a acționat pârâta, ceea ce atrage răspunderea civilă contractuală a acesteia, și că situația intră sub incidența art. 23 din contract, referitor la clauza penală.

În final, a subliniat că instanța de apel, deși a dat eficiență apărărilor pârâților, nu ar fi trebuit să ignore încălcarea obligațiilor acestora privind punerea la dispoziție a aceluiași spațiu unei alte societăți concurente.

Așadar, potrivit recurentei, hotărârea este insuficient motivată, întrucât lipsesc considerentele legate de încălcarea art. 19 din contract.

În legătură cu chestiunea vizând existența sau inexistența rezilierii contractului din partea recurentei, autoarea căii de atac a afirmat că o astfel de formalitate este lipsită de relevanță practică, deoarece pârâta, încheind un alt contract cu o firmă concurentă, a făcut oricum imposibilă continuarea activității recurentei în aceeași locație. De asemenea, s-a subliniat că această situație este în concordanță cu prevederile legale care interzic expres desfășurarea activităților de jocuri de noroc în același spațiu de către mai multe societăți cu același domeniu de activitate.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La data de 20.10.2022, intimații-pârâți au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Situația de fapt reținută în etapele devolutive ale procesului relevă existența contractului de asociere în participațiune nr. x/20.03.2017, pentru o perioadă de 5 ani, încheiat între părțile aflate în litigiu, al cărui obiect constă în exploatarea în comun a jocurilor de noroc la punctul de lucru al pârâtei, situat în localitatea Cugir, județ Alba.

Obiectul acțiunii constă în obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumelor de 77.565,12 RON, reprezentând daune-interese și de 5.000 euro, cu titlu de penalități contractuale.

Prima instanță a admis în tot acțiunea, însă sentința astfel pronunțată a fost schimbată în tot în apel, iar acțiunea a fost respinsă, prin decizia care formează obiect al recursului de față, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte subliniază că în acord cu dispozițiile constituționale și rigorile impuse unui proces echitabil, regăsite expres și în dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea instanței trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată în cauză, într-o manieră care să creeze transparență asupra raționamentului judiciar care o fundamentează.

Pornind de la o pretinsă insuficientă motivare a hotărârii atacate, recurenta a susținut că instanța de apel a tratat superficial motivul de reziliere a contractului, și anume încălcarea de către pârâți a dispozițiilor stipulate la pct. VIII, art. 19 din contract, care interzic furnizarea unui spațiu din imobilul descris la art. 6 din contract către o altă firmă concurentă, în scopuri similare cu cele pentru care i s-a pus la dispoziție spațiul pentru activitățile de jocuri de noroc.

Examenul deciziei recurate nu confirmă însă ipoteza de nelegalitate pe care o descrie art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. din contră, relevă că instanța de prim control judiciar a răspuns, într-o modalitate chiar amplă, tuturor chestiunilor care ar fi putut influența soluția.

Astfel, în decizia atacată pot fi în mod facil identificate argumentele pentru care curtea de apel a primit sau înlăturat diversele apărări prezentate, iar întregul raționament judiciar a fost explicat de o manieră care permite realizarea controlului judiciar, stabilind că, prin contractul de asociere în participațiune, reclamantei i-au fost conferite drepturi exclusive și că pârâtei trebuie să i se recunoască dreptul de a invoca nerentabilitatea asocierii raportat la situația sa particulară și să beneficieze de clauza de încetare a contractului.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de apel a statuat că reclamanta nu a efectuat o notificare cu privire la rezilierea contractului din culpa pârâtei și că încheierea de către pârâtă a unui contract similar cu o altă societate, care avea același obiect cu cel al reclamantei, ar fi o încălcare a unei alte dispoziții contractuale, respectiv art. 19 din contract. Totodată, a mai reținut că principalul argument prezentat în cadrul acțiunii s-a bazat exclusiv pe încălcarea art. 8 lit. h) din contract, care impunea obligația pârâtei de a menține în permanență funcționale aparatele tip slot-machine; astfel, reclamanta a subliniat că pârâta a întrerupt funcționarea acestor aparate la începutul lunii iulie 2019 și că este abuzivă notificarea de reziliere emisă de pârâtă cu motivarea că nu este rentabilă asocierea, aceasta apreciind că rezilierea nu poate opera decât din culpa pârâtei.

În plus, instanța de apel a subliniat că modul în care reclamanta a acționat după primirea notificării de reziliere a contractului din partea pârâtei, cu privire la ridicarea aparatelor de joc, pare să sugereze că a fost de acord și că nu a insistat pe clauza penală.

Pornind de la aceste aspecte factuale, instanța de apel a evidențiat că obligația prevăzută în art. 8 lit. h) din contract a fost valabilă doar pe perioada cât contractul a fost în vigoare și nu ulterior rezilierii acestuia. Astfel, despăgubirile ce ar putea fi solicitate ar viza doar perioada de timp dintre întreruperea funcționării aparatelor și primirea notificării de reziliere, și nu ulterior.

Prin urmare, afirmația făcută de recurentă în legătură cu insuficienta motivare a hotărârii nu poate fi reținută.

Înalta Curte subliniază că această critică înglobează, de fapt, o nemulțumire a recurentei cu privire la modul în care instanța de apel a statuat asupra disputei aflate în litigiu, iar nu lipsa motivelor necesare pentru justificarea deciziei pronunțate, iar aceste aspecte excedează cazul de casare analizat.

Având în vedere argumentele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că decizia atacată este legală, criticile recurentei nejustificând casarea ei, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 349/A/06.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. "C." - Întreprindere Familială și B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2023.