ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și a sentinței nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța.

În motivarea cererii de revizuire se arată în esență următoarele:

Prin ordonanța Parchetului Berlin, din 12 ianuarie 2021 în dosarul nr. x s-a constatat că nu există nici o declarație notarială a lui B., care să probeze că acesta ar fi semnat vreun contract de asistență juridică cu C., pentru dosarul a cărui revizuire o solicită și că aceasta nu are valoare probatorie asupra conținutului ei.

Actele întreprinse de pretinșii apărători au fost formulate fără să aibă la bază un mandat din partea lui B. și fără să fi fost mandatați de către partea din dosar.

Pe rolul Curții de Apel București se află dosarul penal nr. x/2019 în care sunt depuse contractele de asistență juridică încheiate între C. și D., E. și F. (fără ca să existe și contractele de asistență juridică pentru acest dosar în apel și în recurs), care provin de la partea adversă și pe care nu le deținea.

Magistrații au judecat un dosar în care avocații nu au fost mandatați de partea din dosar, ci de terți. Astfel, actele realizate de avocații nemandatați sunt nule și anulabile, fapt constatat și de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020.

În cauza de față, necompetența materială a instanței a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, întâmpinarea a fost însă anulată ca urmare a admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, iar potrivit art. 179 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură nul sau anulabil este desființat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.

Ordonanța Parchetului Berlin, coroborată cu listele de contracte de asistență juridică și actele găsite la dosarul penal nr. x/2019, atestă fără dubii că partea intimată nu a mandatat niciodată un avocat care să îi reprezinte în fața instanței și că C. a acționat fără mandat și instanțele de judecată au judecat o acțiune făcută de avocați nemandatați și un apel făcut de avocați nemandatați de parte.

Faptul că magistrații, în cazurile de față, au precizat că este inadmisibil să se înscrie în fals privind un pretins contract de asistență juridică și împuternicirea avocațială nu ar fi "înscrisuri privitoare la pricină" este de sine stătător o afirmație falsă, atât timp cât contractul ar trebui să fie actul de bază prin care a fost formulat dosarul în fața instanței. Magistrații justifică prin deciziile luate, rezoluțiile infracționale ale unui grup infracțional care a fraudat statul roman cu sume de peste 20 milioane Ron - fapte ce rezultă din expertize DNA, au fraudat și alți zeci de creditori pe dosare fictive, înfăptuite de un grup de avocați care a falsificat zeci de acte în baza cărora pretind că reprezintă pretinși clienți.

În cazul de față NP, NP2 și CED (terțe persoane juridice față de părțile din dosar) nu pot dobândi dreptul de reprezentare în instanță a unei alte persoane juridice, respectiv G. și nici nu pot transmite un drept de reprezentare în instanță avocaților mandatați de la C. și Asociații.

Contractele de asistență juridică încheiate cu B. sunt un înscris nou, care nu a putut fi depus la dosarul cauzei, pentru ca instanțele de judecată nu au solicitat părții adverse să facă dovada cu pretinsele contracte în original.

Ordonanțele penale pot fi asimilate unei decizii judecătorești, au autoritate de lucru judecat, astfel că în cauză sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 4 mai 2022, Curtea a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., față de sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța.

S-a constatat că în dosarul nr. x/2021 instanța este învestită cu revizuirea formulată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în referire la sentința civilă nr. 116 din 21 mai 2015 a Tribunalului Constanța.

În prezenta cauză, instanța a rămas învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire a deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 471 din 13 decembrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și a sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 formulată de revizuentul A. în contradictoriul cu intimații B. și societatea G..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele:

Înscrisul nou despre care face vorbire revizuentul este în esență o adresă prin care este anunțat că nu s-a inițiat cercetările penale asupra aspectelor sesizate de către acesta. Restul mențiunilor privind valoarea probatorie a declarației date în fața notarului nu au nicio relevanță și chiar dacă s-ar reține vreo relevanță a acestei declarații notariale, împrejurarea nu ar justifica valoarea de înscris doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a adresei Procuraturii Berlin din 12 ianuarie 2021.

Această adresă nu poate fi considerată "înscris doveditor" în litigiul care a avut ca obiect excluderea petentului A. din societatea G., litigiu inițiat în anul 2011 și soluționat definitiv în anul 2016. Nu poate fi considerată nici un înscris reținut de partea potrivnică atâta vreme cât este emis de o instituție și nici nu exista la momentul soluționării cauzei a cărei revizuire se solicită. Nu este în niciun caz un înscris determinant pentru litigiul anterior având ca obiect excludere asociat în condițiile în care este un înscris care atestă neînceperea cercetării penale împotriva unei persoane de către Procuratura din Berlin.

Toată motivarea revizuentului gravitează în jurul valorii declarației notariale date de cealaltă parte, declarație care ar atesta o altă situație de fapt decât cea reținută în dosarul anterior și care ar sprijini susținerile revizuentului privind lipsa contractelor de asistență juridică. Dar înscrisul nou invocat nu este acea declarație notarială, ci adresa Procuraturii din Berlin. Este evident că toate argumentele revizuentului se îndepărtează mult de obiectul prezentei cereri și nu sunt de natură a conferi adresei Procuraturii din Berlin forța probantă a unui înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat în cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, precum și a încheierii din 9 februarie 2022 a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecința revizuirii deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și rejudecând fondul în forma care a rămas valabilă prin pronunțarea apelului, să se dispună admiterea acestuia, cu consecința respingerii acțiunii formulate de intimat ca nefondată.

Sunt invocate motivele de cazare prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și în motivarea recursului se arată următoarele:

Prin ordonanța Parchetului Berlin din 12 ianuarie 2021 se constată că nu există nicio declarație notarială a lui B., care să probeze că acesta ar fi semnat vreun contract de asistență juridică cu C. pentru dosarul a cărei revizuire o solicită și că aceasta nu are valoare probatorie asupra conținutului ei.

Astfel, actele de procedură au fost realizate de avocați nemandatați.

Instanța a respins apelul pe motiv că împuternicirea avocațială face deplina dovadă a existenței contractului de asistență juridică, omițând că au fost falsificate împuternicirile avocațiale din cazul de față, deoarece contractele nu există între pretinsul reclamant și pretinșii apărători convenționali.

Nu a existat niciun contract de asistență juridică cu societatea G. sau B., adică cu reclamantul din cazul de față și nu a existat nicio plată din partea societății G..

Înscrisul pe care s-a fundamentat revizuirea, ordonanța penală a Parchetului din Berlin are autoritate de lucru judecat și în cazul de față sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Din înscrisurile depuse de către apărători în dosarul penal reiese că nu au existat contracte de asistență juridică, iar declarația notarială exista la data când a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Curtea de Apel a ajuns la concluzia că înscrisul nu are valoare de "înscris doveditor" în litigiul anterior prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății. Opinia instanței este contrară valorii probatorii rezultate din cuprinsul actului. Instanța nu a analizat apărările revizuentului referitoare la faptul că ordonanța Parchetului Berlin, coroborată cu listele de contracte de asistență juridică și actele găsite în dosarul penal nr. x/2019 atestă că partea intimată nu a mandatat niciodată un avocat care să îi reprezinte în fața instanței și că C. a acționat fără mandat.

În mod greșit a apreciat instanța că nu este îndeplinită condiția ca înscrisul să fie reținut de partea potrivnică, atâta timp cât trebuia să se analizeze condiția și din perspectiva faptului că revizuentul nu a fost în măsură să depună acest document, motivat de lipsa acestuia la momentul pronunțării deciziei nr. 2/2016. Chiar dacă înscrisul este ulterior soluționării cauzei, legătura acestui înscris cu fondul cauzei îi conturează acestuia caracterul determinant în soluționarea cauzei.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul arată că instanța a încălcat formele de procedură întrucât B. nu a fost legal citat. Participarea acestuia la judecată față de faptul că susține punctul de vedere al recurentului avea o deosebită importanță pentru soluționarea acestui dosar.

Recurentul susține că instanța nu s-a pronunțat prin decizia recurată asupra tuturor capetelor de cerere. Astfel, s-a înscris în fals și față de contractul de asistență juridică folosit de pârâți în dosar, iar instanța s-a pronunțat doar în privința înscrierii în fals față de împuternicirea avocațială și este îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

În ce privesc motivele pronunțate sau când hotărârea cuprinde motive contradictorii, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susține că au fost contestate facturile care atestă cuantumul cheltuielilor de judecată, considerând că plata nu era făcută de partea din dosar, ci de terțe societăți. Prin urmare au fost falsificate și facturile în baza cărora pretind că au fost plătiți avocații, ca să poată să justifice pretinsa reprezentare. Înscrierea în fals trebuia verificată de către instanța de judecată.

În ce privește pct. 8 și 9 al art. 304 C. proc. civ., instanța, prin hotărârea recurată, contestă faptul că o ordonanță penală este un înscris doveditor. Acest înscris atestă neînceperea urmăririi penale tocmai din cauză că se constată că nu există o declarație notarială a lui B.. Instanțele române s-au bazat pe pretinsa declarație notarială ca să justifice actele din dosare, pe când în realitate, nu a existat o declarație notarială, fapt confirmat de parchetul german.

Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prevede:

"Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".

Recurentul susține că intimatul B. nu a fost legal citat și nu a avut cunoștință de litigiu.

În realitate, Curtea de Apel Constanța a procedat la efectuarea procedurii de citare în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele C. proc. civ., iar la dosar există dovada de primire a actelor de procedură comunicate de către B.. Așa fiind, procedura de citare a acestuia a fost legal îndeplinită.

Pe de altă parte, nulitatea relativă poate fi invocată și valorificată pe calea recursului numai de către partea ocrotită de norma încălcată, iar necitarea legală la termenul când a avut loc judecata nu a fost invocată de către B..

Așadar, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se poate declara recurs dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Acest motiv de recurs are ca finalitate respectarea principiului fundamental al disponibilității procesuale. Instanța este obligată să statueze în cadrul procesual determinat de părți și asupra întregului obiect al litigiului dedus judecății, astfel cum acesta a fost stabilit prin acțiune și prin cererile incidentale sau accesorii formulate în proces.

Recurentul susține că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea acestuia de înscriere în fals împotriva contractului de asistență juridică pe care G. l-a încheiat cu C. pentru reprezentarea acesteia în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea din 9 februarie 2022 instanța de judecată a enumerat toate cele 19 capete de cerere enumerate prin răspunsul la întâmpinare, iar printre acestea nu se regăsește o cerere de înscriere în fals cu privire la respectivul contract de asistență juridică.

De altfel, la dosarul cauzei nu există un astfel de contract.

În realitate, recurentul-revizuent A. a formulat cerere de înscriere în fals în ce privește împuternicirea avocațială, precum și întâmpinarea depusă în numele G., iar aceste cereri au fost analizate de către instanță, fiind respinse.

Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Prin acest motiv de recurs se reia argumentația privind nemotivarea încheierii din 9 februarie 2022 prin faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de înscriere în fals asupra contractului de asistență juridică, precum și faptul că instanța nu ar fi motivat respingerea înscrierii în fals împotriva facturilor emise de C. către G. pentru onorariul avocațial.

Cu privire la înscrierea în fals împotriva contractului de asistență juridică, astfel cum s-a arătat anterior, nu a existat o astfel de cerere, iar contractul nu a fost depus la dosar, în mod corect, Curtea de Apel reținând că avocatul se legitimează în fața instanței prin împuternicirea avocațială.

Recurentul a formulat cerere de înscriere în fals împotriva documentelor reprezentând dovada cheltuielilor de judecată în ședința de la 7 decembrie 2022, iar instanța s-a pronunțat asupra acesteia, respingând-o ca inadmisibilă. Această soluție este corectă, instanța reținând că procedura înscrierii în fals se referă la falsurile materiale din cuprinsul înscrisurilor folosite în proces și nu la falsurile intelectuale.

Așa fiind, nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În cauză, recurentul susține că instanța care a soluționat cererea de revizuire a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv adresa Procuraturii din Berlin, din cuprinsul acesteia, potrivit recurentului rezultând că "se reține lipsit de echivoc faptul că nu există nicio declarație notarială a lui B. decât o autentificare de semnătură".

În realitate, Curtea de Apel Constanța a interpretat acest act pentru a stabili natura juridică și valoarea acestuia prin raportare la dispozițiile legale care reglementează revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.. Astfel, potrivit acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri se poate cere, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Așadar, trebuie să se invoce un înscris doveditor, nou, care să nu fi fost luat în considerare pe parcursul procesului în care s-a pronunțat hotărârea atacată, descoperit după pronunțarea hotărârii, cu condiția ca înscrisul invocat să fi existat la data pronunțării hotărârii supusă revizuirii, înscrisurile constituite ulterior neputând servi drept temei al revizuirii.

De asemenea, se impune ca înscrisul să nu fi fost înfățișat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, fără a se distinge dacă reținerea înscrisului a fost intenționată sau involuntară, iar înscrisul invocat trebuie să fie determinant pentru hotărârea pronunțată, în sensul că, dacă instanța ar fi avut cunoștință de existența și conținutul acestui înscris, ar fi putut pronunța altă soluție decât cea atacată.

În cauză, înscrisul nou invocat de revizuentul A. nu este o ordonanță penală, astfel cum se susține în recurs, ci o adresă prin care i se aduce la cunoștință modalitatea în care a fost soluționată plângerea penală pe care a formulat-o împotriva lui B..

Această adresă nu are nici autoritate de lucru judecat și nici putere de lucru judecat, astfel cum susține recurentul.

Din modul în care este redactată cererea de recurs și cererea de revizuire, recurentul A. antamează problema lipsei dovezii calității de reprezentant a C.. Aceeași excepție a fost invocată atât prin motivele de recurs, cât și în fața Înaltei Curți.

Pentru soluționarea acestei probleme, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (2) C. proc. civ., Legii nr. 51/1995 precum și art. 126 din Statutul profesiei de avocat, împuternicirea avocațială face dovada calității de reprezentant convențional al avocatului pentru clientul său. Având în vedere faptul că apărătorul intimaților a arătat că pe împuternicirea avocațială există semnătura avocatului H. din cadrul C. pe care o recunoaște nu poate fi primită cererea privind înscrierea în fals în ceea ce privește împuternicirea avocațială.

Înalta Curte nu a solicitat să se prezinte contractul de asistență juridică, apreciind că dovada calității de reprezentant convențional este făcută prin împuternicirea depusă la dosarul cauzei.

Referitor la conflictul de interese care ar exista între avocații C. și societatea I. S.R.L., recurentul-revizuent nu a arătat în ce constă acest conflict, iar faptul că în litigiul prin care s-a solicitat excluderea acestuia din societate, aceasta din urmă are calitate de pârâtă nu duce la concluzia că ar exista un conflict de interese între apărătorii din prezenta cauză și G.. Un litigiu prin care un asociat solicită excluderea altui asociat se soluționează, conform legii, în contradictoriu cu societatea.

Nici critica privind lipsa calității persoanei care a mandatat societatea nu poate fi primită în recurs, câtă vreme procedura înscrierii în fals astfel cum este reglementată de vechiul C. proc. civ. se referă la falsurile materiale din cuprinsul înscrisurilor și nu la falsul intelectual. Astfel, în Cod sunt utilizate expresii precum:

"Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura"; "Dacă una din părți declară că scrisul sau semnătura este falsă …..". Rezultă așadar că procedura înscrierii în fals astfel cum este reglementată în C. proc. civ. de la 1865 nu privește falsul intelectual.

De altfel, aceste chestiuni au fost soluționate în mod corect de Curtea de Apel Constanța.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Lipsa de temei legal vizează fie aplicarea unei norme juridice străine situației de fapt, fie împrejurarea că hotărârii îi lipsește fundamentul juridic.

Încălcarea sau aplicarea greșită a legii cuprinde cazurile în care instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar fie le-a încălcat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța a analizat condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., reținând în mod corect faptul că actul emis de Procuratura Berlin nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire.

Contrar susținerilor recurentului, legea prevede că înscrisul trebuie să fi existat la momentul pronunțării hotărârii, iar caracterul determinant al acestuia se raportează la circumstanțele cauzei.

Înalta Curte consideră că s-a reținut în mod corect prin hotărârea recurată faptul că adresa Procuraturii din Berlin nu are forță probantă a unui înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 vechiul C. proc. civ.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate, și pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 471 din 13 decembrie 2022 și a încheierii din 9 februarie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 mai 2023.