ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1857/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 15.10.2014 sub nr. x/2014, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT B., solicitând instanței să dispună încetarea executării silite începute în dosarul nr. x/2014 al BEJ C. și anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. x, pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 17.09.2014, precum și anularea actelor de executare silită; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, fără plata unei cauțiuni, având în vedere că B. nu deține titlu executoriu; în subsidiar față de pct. 2, suspendarea executării silite, având în vedere prejudiciul iminent și care nu mai poate fi reparat ulterior; cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9445/2015, Judecătoria Constanța a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D., a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. și în consecință a dispus anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. x/17.09.2014, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2014, precum și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 890/2014 al BEJ C..

Totodată a dispus anularea întregii executări silite ce face obiectul dosarului nr. x/2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul CA B..

Intervenientul accesoriu D. a formulat apel incident.

Prin încheierea de ședință din data de 03.11.2016, a fost respins ca inadmisibil apelul incident, în condițiile în care intervenientul accesoriu a înțeles să declare cale de atac în nume propriu cât timp partea pentru care a intervenit nu a promovat cale de atac, în speță intimata A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 1099/18.07.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a respins apelul formulat de apelantul B., împotriva sentinței civile nr. 9445/08.09.2015 pronunțată de Judecătoria Constanța, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Cabinet Avocat B. și B. invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că prin decizia a cărei revizuire o solicită, instanța de apel, în speță Tribunalul Constanța, analizând apelul formulat de către revizuent împotriva sentinței civile nr. 9445 din data de 08.09.2015, pronunțată de către Judecătoria Constanța, în speță ce a avut ca obiect contestația la executare împotriva actelor de executare întocmite de către BEJ C., a reținut că sunt întemeiate susținerile contestatorului cu privire la prescripția creanțelor.

Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 897/06.06.2018 din dosarul x/2014, instanța a admis apelul său și a stabilit că nu sunt prescrise creanțele și că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.

Revizuentul a susținut că, în ambele cazuri, fiind vorba despre aceleași părți, același obiect, respectiv contractul de asistență juridică, diferind doar locația pentru care a fost încheiat acest contract, dezlegările de drept procesual sunt valabile și pentru cauza a cărei revizuire se cere.

Prin decizia civilă nr. 502/16.10.2021 Curtea de Apel Constanța a respins cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1099/18.07.2018 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2014, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, Cabinetul de Avocat B. a declarat recurs, solicitând casarea ei, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia civilă nr. 1508/16.06.2022 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Primind cauza, Curtea de Apel Constanța a procedat la reînregistrarea acesteia sub numărul x/2018* la data de 29.03.2022.

Prin decizia nr. 315/2022 din data de 28 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluționării cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, formulată de revizuentul B..

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de revizuentul B., împotriva deciziei civile nr. 1099/18.07.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații societatea A. S.R.L. și D..

Împotriva deciziei nr. 315/2022 din data de 28 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a formulat recurs revizuentul B. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei atacate.

În drept, au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,7 și 8 C. proc. civ.

Contrar celor reținute prin decizia atacată, recurentul arată că modalitatea în care Tribunalul Constanța a analizat prescripția dreptului material la acțiune prin decizia nr. 879/6.06.2019 are o înrâurire covârșitoare cu privire la soluția pronunțată de aceiași instanță într-o cauză identică, respectiv cauza nr. x/2014, cauză în care apelul s-a soluționat exclusiv din perspectiva susținerilor privitoare la prescripția dreptului de a cere executarea creanțelor ce au format dosarul execuțional contestat.

Soluția pronunțată de Tribunalul Constanța prin decizia nr. 897/6.06.2018 a fost în sensul admiterii apelului recurentului și schimbării în parte a încheierii nr. x/28.08.2015 sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la executare silită.

Pe de altă parte, în decizia nr. 1099/18.07.2018, instanța de apel a dispus respingerea apelului formulat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Constanța, care a dispus anularea actelor de executare silită strict din perspectiva îndeplinirii prescripției dreptului de a cere executarea silită, prin urmare soluția dispusă prin decizia nr. 897/6.06.2018 are o influență hotărâtoare asupra deciziei nr. 1099/18.07.2018.

Recurentul susține că sunt nefondate considerentele prin care instanța de apel a reținut că, în interpretarea dispozițiilor art. 509 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat presupune identitate absolută între cele două cauze, în contextul în care potrivit noului C. proc. civ., această identitate absolută nu se mai impune. Arată recurentul că toate elementele celor două cauze sunt identice, în afară de localitatea pentru care era încheiat contractul.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se arată că intimatul D. nu a fost citat, fapt care a încălcat dreptul la apărare al recurentului deoarece prezența la termenele de judecată a acestui intimat ar fi putut să-i susțină demersul procesual sub aspect probator.

În opinia recurentului, o altă greșită aplicare a legii rezultă din faptul că instanța nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, înscrierea în fals împotriva împuternicirii avocațiale și a contractului de asistență juridică.

Recurentul mai arată că existența autorității de lucru judecat între cele două decizii a fost stabilită definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1508/2022, ca atare instanța de apel nu mai putea reanaliza existența triplei identități de părți, obiect și cauză în prezentul dosar.

Intimata A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, a luat în examinare recursul și a reținut următoarele:

Recurentul-revizuent a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1099/18.07.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de acesta împotriva sentinței civile nr. 9445/08.09.2015 pronunțată de Judecătoria Constanța, ca nefondat, pe care o consideră contradictorie deciziei civile nr. 897/06.06.2018 pronunțată de aceeași instanță în dosarul civil nr. x/2014

Dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect executarea silită demarată pentru debitul datorat în baza contractului de asistență juridică nr. x din 21.03.2007 și a anexei nr. 1 la acesta, în timp ce dosarul civil nr. x/2014 a avut ca obiect executarea silită demarată pentru debitul datorat în baza contractului de asistență juridică nr. x din 21.03.2007.

Așadar, recurentul-revizuent în calitate de creditor a demarat mai multe executări silite împotriva debitoarei A. S.R.L., fiecare dosar de executare având la bază un titlu executoriu distinct.

Prin urmare, instanțele de judecată au analizat incidența instituției prescripției dreptului material la acțiune față de situația de fapt din fiecare dosar, calculul termenului de prescripție și stabilirea momentului de la care acesta începe să curgă, fiind o problemă care ține de stabilirea situației de fapt în fiecare dosar în parte.

Recurentul-revizuent a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6,7 și 8 C. proc. civ. fără a încadra criticile formulate în ipotezele prevăzute de aceste motive de recurs, susținând în esență că modalitatea în care Tribunalul Constanța a analizat prescripția dreptului material la acțiune prin decizia nr. 879/6.06.2019 are o înrâurire covârșitoare cu privire la soluția pronunțată de aceeași instanță într-o cauză identică, respectiv cauza nr. x/2014, în care apelul s-a soluționat exclusiv din perspectiva susținerilor privitoare la prescripția dreptului de a cere executarea creanțelor ce au format dosarul execuțional contestat.

Critica este nefondată, instanța de apel reținând în mod corect faptul că în speță nu sunt întrunite condițiile invocării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop asigurarea respectării principiului autorității de lucru judecat, dar și pe cel al securității raporturilor juridice.

Acest motiv de revizuire este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

În cauză, dosarele în legătură cu care recurentul-revizuent afirmă că au fost pronunțate soluții contradictorii sunt dosare de executare diferite, care au la bază titluri executorii diferite, prin urmare verificările efectuate de instanță pentru a soluționa problema prescripției dreptului de a obține executarea silită sunt specifice fiecărui caz în parte, fiind verificări de fapt, ce presupun stabilirea momentului la care s-a născut dreptul de a obține executarea silită, precum și existența unor eventuale cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției executării fiecărui titlu executoriu.

În consecință, chiar dacă pricinile poartă asupra acelorași părți, celelalte condiții care privesc obiectul și cauza, nu sunt îndeplinite, prin urmare în mod corect instanța de apel a reținut neîndeplinirea în cauză a condițiilor de admisibilitate aferente motivului de revizuire invocat.

Recurentul a susținut că sunt nefondate considerentele prin care instanța de apel a reținut că, în interpretarea dispozițiilor art. 509 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat presupune identitate absolută între cele două cauze, în contextul în care potrivit noului C. proc. civ., această identitate absolută nu se mai impune, în cauză toate elementele celor două cauze fiind identice, cu excepția localității pentru care a fost încheiat contractul.

Contrar susținerilor recurentului-revizuent, în actuala reglementare a motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ. deși autoritatea de lucru judecat nu presupune o identitate absolută între cele două cauze, acest lucru nu înseamnă că scopul acestei instituții juridice și anume acela de împiedicare a pronunțării unor soluții care nu pot fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite, ar fi diferit de reglementarea anterioară.

În cauză soluțiile pronunțate în cele două dosare nu relevă imposibilitatea de punere în executare silită, prin urmare nu este încălcată autoritatea de lucru judecat.

În acest sens, curtea de apel a reținut în mod corect că, nici dacă ar fi găsite întemeiate motivele legate de încălcarea autorității de lucru judecat, soluția nu ar putea fi cea preconizată de către revizuent, prescripția dreptului de a obține executarea silită fiind doar unul din motivele care au stat la baza contestațiilor la executare formulate în cele două dosare.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a arătat că intimatul D. nu a fost citat, fapt care a încălcat dreptul la apărare al recurentului deoarece prezența la termenele de judecată a acestui intimat ar fi putut să susțină demersul procesual al recurentului sub aspect probator.

Și această critică va fi înlăturată ca nefondată, procedura de citare cu intimatul D. fiind legal îndeplinită, iar faptul că recurentul și-a sprijinit apărarea pe prezența fizică la termenul de judecată a intimatului menționat, este o chestiune care nu privește legalitatea deciziei atacate.

În opinia recurentului, o altă greșită aplicare a legii rezultă din faptul că instanța nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, înscrierea în fals împotriva împuternicirii avocațiale și a contractului de asistență juridică.

Critica este nefondată având în vedere normele de procedură speciale instituite de legiuitor în ceea ce privește calea extraordinară de atac a revizuirii.

Astfel, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Or, aspectele invocate de recurent nu privesc condițiile de admisibilitate a revizuirii, ci fondul cauzei asupra căruia instanța care soluționează cererea de revizuire nu are a se pronunța.

Recurentul mai arată că existența autorității de lucru judecat între cele două decizii a fost stabilită definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1508/2022, ca atare instanța de apel nu mai putea reanaliza existența triplei identități de părți, obiect și cauză în prezentul dosar.

Referitor la efectele casării hotărârii pronunțate în revizuire în primul ciclu procesual, acestea au avut în vedere faptul că era îndeplinită una dintre condițiile revizuirii, respectiv neinvocarea autorității de lucru judecat în cele două litigii, prin urmare, contrar susținerilor recurentului, această chestiune nu echivalează cu verificarea celorlalte condiții ale cererii de revizuire sau cu reținerea acestora ca fiind îndeplinite.

În consecință, sunt nefondate susținerile recurentului că prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual ar fi fost reținută existența autorității de lucru judecat.

Având în vedere considerentele reținute, în temeiul art. 496 alin. (1), C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 315 din 28 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în contradictoriu cu intimații A. S.R.L. și D..

Totodată, reținând culpa procesuală, în temeiul art. 453 alin. (1) Înalta Curte, va obliga recurentul să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 2.929,19 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 315 din 28 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în contradictoriu cu intimații A. S.R.L. și D..

Obligă recurentul să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 2.929,19 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2023.