ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1250/2023

Ședința publică din data de 17 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 09 martie 2023 sub nr. x/2023, revizuenta Compania de Apă Arad S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 52 din 7 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea în tot a hotărârii atacate pentru încălcarea autorității de lucru judecat, cu consecința trimiterii spre rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 52 din 7 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis recursul formulat A. împotriva sentinței civile nr. 3892 din data de 28.12.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018 în contradictoriu cu Compania de Apă Arad S.A. A fost casată sentința atacată și în rejudecare a fost admisă excepția prescripției acțiunii și respinsă acțiunea introductivă ca prescrisă. A fost respinsă cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect. A fost respins recursul chematului în garanție B. împotriva sentinței civile nr. 3892 din data de 28.12.2018 și împotriva încheierilor de ședință din 06.09.2018, 01.11.2018 și 13.12.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, ca rămas fără interes. A fost admisă în parte cererea de cheltuieli de judecată și obligată reclamanta la plata sumei de 39.278 RON cu acest titlu.

În motivarea cererii, revizuenta susține în esență că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 237A din 10.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019 și a deciziei civile nr. 750 din 30.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021.

Revizuenta arată că pretențiile formulate de aceasta în cadrul respectivelor dosare s-au fundamentat pe un instrument de garantare identic celui din cauza de față, respectiv Polița de asigurare nr. x/09/03/2015 în cadrul dosarului nr. x/2019 și Polița de asigurare nr. x/17.08.2011 în dosarul x/2021

În acest sens, revizuenta susține că unele aspecte dezlegate prin deciziile nr. 237A/10.02.2021 și nr. 750/30.09.2021 sunt identice cu cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, arată revizuenta, chiar dacă în cele 3 litigii au fost supuse analizei instanței de control judiciar situații identice, în care au fost ridicate exact aceleași probleme de drept, soluția pronunțată în ultima hotărâre conține dispoziții potrivnice, în contra a ceea ce s-a stabilit anterior în mod definitiv în primele două cauze. Or, susține revizuenta, în condițiile în care prin decizia nr. 52 din 07.02.2023 instanța a admis excepția prescripției, este evident că o asemenea concluzie se bazează pe raționamente care încalcă dezlegările din hotărârile pronunțate anterior, prin care s-a stabilit că instrumentul de garantare încheiat între părți a dat naștere unui raport juridic de garantare autonom, care nu întrunește particularitățile unui raport juridic de asigurare, termenul de prescripție este termenul general de 3 ani, și nu termenul special reglementat de prevederile art. 2519 C. civ., iar momentul de la care curge termenul de prescripție se stabilește în raport de prevederile art. 7.5 din condițiile generale de asigurare.

Revizuenta apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a căii de atac formulate și arată că toate cele 3 litigii s-au desfășurat între aceleași părți. Totodată, susține că deși hotărârile judecătorești potrivnice sunt pronunțate în dosare diferite și se fundamentează pe instrumente de garantare diferite, acestea vizează probleme de drept identice, astfel încât prin soluția dată în prezentul litigiu, s-a încălcat dezlegarea care a fundamentat soluțiile definitive din celelalte două dosare.

De asemenea revizuenta arată că potrivit noilor prevederi ale C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat operează inclusiv asupra considerentelor, iar pentru a opera efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este necesară existența între aceleași părți a unui nou proces de a cărui soluționare depinde chestiunea anterior judecată într-un alt litigiu, nefiind necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Conform art. 431 C. proc. civ., "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Așadar, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Este adevărat că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluțiilor pe care instanța de revizuire le putea adopta, astfel cum au fost prezentate mai sus, a impus concluzia că numai efectul negativ al autoritații de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori.

Efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoarea a Legii nr. 310/2018, respectiv 21 decembrie 2018, ceea ce nu este cazul, în speță, deoarece procesul de față a început la 02 martie 2018.

Înalta Curte constată că noua formă a C. proc. civ., prin care art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanței de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autoritații de lucru judecat", nu este aplicabilă în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 2 martie 2018, conform înscrisului de la dosarul Tribunalului București.

Așadar, în speță, revizuenta poate invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ și, astfel, trebuie verificată existența triplei identități evocată mai sus, de părți, obiect și cauză și în aceste limite se va realiza controlul judiciar.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Instanța supremă constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de dosar x/2019, Compania de Apă Arad S.A. a chemat în judecată pârâta C.(în prezent A.), solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.682.310,16 RON, reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție emisă în baza Poliței de asigurare nr. x/09.03.2015, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, de la 10.08.2016 și până la plata integrală a acesteia; cu cheltuieli de judecată.

Totodată, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de dosar x/2021, Compania de Apă Arad S.A. a chemat în judecată pârâta C.(în prezent A.), solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.087.775,79 RON, reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție emisă în baza Poliței de asigurare nr. x/17.08.2011, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, aferente debitului principal, în valoare de 2.087.775,79 RON, calculată de la data de 10.10.2016 și până la data plății efective a acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În final, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de dosar x/2018 și care formează obiectul prezentei cauze, Compania de Apă Arad S.A. a solicitat obligarea C.(în prezent A.), la plata sumei de 1.041.792,71 RON, reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție emisă în baza Poliței de asigurare nr. x/27.07.2011, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, de la 07.03.2016 și până la plata integrală a acesteia; cu cheltuieli de judecată.

Reiese astfel că nu este îndeplinită condiția identității de obiect: dosarul nr. x/2019, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 237A din 10.02.2021 a Curții de Apel București, are ca obiect executarea Poliței de asigurare nr. x/09.03.2015, dosarul nr. x/2021, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 750 din 30.09.2021 a Curții de Apel București, are ca obiect executarea Poliței de asigurare nr. x/17.08.2011, în timp ce prezentul litigiu în care a fost pronunțată decizia nr. 52 din 07.02.2023 a cărei revizuire se solicită, are ca obiect executarea Poliței de asigurare nr. x/27.07.2011.

Așadar, nu poate fi reținută contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlate condiții impuse de norma legală.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania de Apă Arad S.A. împotriva deciziei civile nr. 52 din 7 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA DE APĂ ARAD S.A. împotriva deciziei civile nr. 52 din 7 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2023.